Stimaţi cititori,

Vă rugăm să trimiteţi comentariile/impresiile dumneavoastră la adresa de email a revistei: conexiuni@gmail.com

După ce le primim le vom posta pe site-ul web al revistei: www.conexiuni.net la rubrica "Impresii".

                                                        Vă mulţumim.

                                                                                    Redacţia Conexiuni

  
 
Jul 23, 2006 at 12:58:45 Voicu Todoran (btodoran@juno.com)
www.voicu.net
Hello Nelu Orasanu,::Stiind câtă muncă şi efort financiar depui pentru apariţia publicaţiei "Conexiuni", îţi spun un sincer "FELICITĂRI"::Cu prietenie şi admiraţie, ::Voicu, New York

Jul 24, 2006 at 04:52:34 Oglinda literara
Conexiuni nr. 6, anul 1 august 2005: Primesc la Agigea, la Festivalul de poezie.ro, unde am avut onoarea şi plăcerea să fiu invitat numărul din august al revistei Conexiuni. Aflat la prima întâlnire cu publicaţia - care apare la New York la începutul fiecărei luni - mărturisesc că am avut oarece emoţii zămislite bineînţeles din curiozitate. Deşi revista nu apare tocmai într-o variantă tipografică „nichelată”, şi - doar nu învelişul strălucitor ne interesează - cele 20 de pagini format A4 cuprind o serie de articole interesante. Găsesc nume pe care le-am descoperit recent, dar care de acum îmi vor atrage mereu atenţia: Adrian Firică deschide pleiada cu „opinii” un acid editorial care grefează realitatea românească impură cu un salt lapidar de la Jiji la mineri, dar şi cu o scurtă haltă pe axa româno-americană prin amintirea lui Gates (Bill). Bogdan Geană sare în ajutorul Mioriţei şi Laurenţiu Orăşanu pe lângă continuarea rubricii Dicţionar Geto-Dacic etalează talentul de versificator-satiric. Între altele este necesar să amintim de articolul bun, chiar foarte bun semnat Mihail Grămescu care desfiinţează ca la carte (pe bună dreptate) Dicţionarul General al Literaturii Române. Înainte de a pune punct felicităm redacţia pentru spaţiul acordat scriitorilor de pe www.agonia.ro (www.poezie.ro).

Jul 24, 2006 at 04:56:25 Observator cultural (partea I)
Conexiuni-le de la New York mai ramin in pana:: ::Laurentiu Orasanu conduce, de la inceputul acestui an, la New York, o revista „pentru romanii de pretutindeni“: Conexiuni. Am primit numarul 7 care se deschide cu un „Remember 11 septembrie 2001“: un poem (patetic) semnat de Valentina Ciaprazi, intitulat Eternal New York. Aflam ca la Hamilton (Canada) a avut loc in ultima parte a lunii august „Saptamina romanilor“, ca participantii au adoptat o rezolutie in cuprinsul careia se regasesc revendicari, mai ales politice, specifice oricarui roman exilat de multa vreme (deconspirarea informatorilor, etc.). Revista nu are un profil prea bine conturat – poate tocmai de aceea, sub titlu, stau scrise patru tipuri de continut: „opinii, literatura, comunitati romanesti, umor“. Gheorghe Negut semneaza un editorial politic despre, printre altele, motivele care ii determina pe cei de la Cronica Circotasilor sa-l porecleasca pe premierul Tariceanu „Razgindeanu“. ::

Jul 24, 2006 at 04:56:59 Observator cultural (partea II-a)
La pagina 7, insa, Mihail Gramescu semneaza un articol de neocolit despre Dezinformarea in presa literara romaneasca, comitind el insusi delictul incriminat, prin minimalizare: „Nu exista, in prezent, in tara, nici o publicatie literara al carei tiraj sa depaseasca 1000 de exemplare, iar din mia aceea, atunci cind publicatia are acces la retelele de difuzare, conform declaratiilor oficiale ale patronilor lor, un procent intre 40% si 60% cel putin sint retur; dar eu cred [...] ca, in realitate, vinzarile sint si mai mici, nici una dintre ele nedepasind 100 sau, hai sa zicem, 200 de exemplare.“ Avem o singura problema: publicatiile culturale nu conteaza in aceasta evaluare? Nu se ocupa ele de literatura in primul rind? Si, daca da, stie Mihail Gramescu ce tiraj au Dilema veche, Romania literara sau, fara modestie, Observatorul cultural? Care director de revista literara a declarat ca, dintr-o mie de exemplare tiraj, are jumatate retur? Acum n-o sa pretindem ca publicatiile culturale sint smulse din miini de catre cititori, dar de ce o asemenea inversunare anti-presa culturala? In rest, dincolo de criticile juste aduse institutiei bolnave care se numeste Uniunea Scriitorilor, nici nu mai merita sa inregistram concluziile articolului, de vreme ce, la un astfel de acces public restrins, revistele literare din Romania nu pot, nici daca ar vrea, sa dezinformeze. Pentru ca, neavind cititori, n-au pe cine.::

Jul 24, 2006 at 05:03:07 Romania libera (partea I)
http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z20052006&idx=2
SF romanesc intr-o revista internationala Sambata 20 Mai 2006 ::::::O interesanta revista lunara de cultura, intitulata "Conexiuni" si adresata romanilor de pretutindeni, apare la New York la inceputul fiecarei luni. Directorul ei, Laurentiu Orasanu, s-a inconjurat de redactori si colaboratori din diaspora romaneasca de peste Ocean (SUA si Canada) si incearca sa distribuie publicatia in cat mai multe colturi ale lumii, bineinteles in primul rand in tara natala. Al 14-lea numar, aparut in aprilie 2006, trateaza in mare parte din cele 20 de pagini ale sale un subiect special: literatura science fiction scrisa in limba romana, printr-un grupaj coordonat de cunoscutul scriitor Mihail Gramescu. Acesta, dupa ce isi expune intentiile in editorialul "SF la pragul dintre milenii" ("Prezentul grupaj de texte isi propune sa demonstreze ca mai exista, totusi, si altceva in afara de fronda postmoderna a "pietei" de maculatura de proasta calitate, promovata cu predilectie, pe considerente "economice", de incompetenta mafiei comuniste "la putere" in cultura noastra actuala, fie vorba intre noi tot culturnicii si propagandistii politici ploconisti ceausisti de dinainte, in cea mai mare majoritate a lor, adepti ferventi ai literaturii si artei "de mase", comunista, adunati acum fara scrupule pe la chermezele din fondurile picate din Vest"), are abilitatea de a deschide grupajul cu doua interesante eseuri ale unor scriitori foarte apreciati, ambii autori si ai unor volume de povestiri fantastice: Pan Izverna - "Prabusirea limitelor" - si Alexandru George - "Fantezie contra utopie".

Jul 24, 2006 at 05:09:18 Romania libera (partea II-a)
http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z20052006&idx=2
Problemele teoretice si istorice sunt tratate si in textele semnate de Bogdan Geana si Ion Cogan. Tanara colaboratoare a "Vietii Romanesti", Mara Magda Maftei, prezinta ultimul succes al romancierului britanic Lawrence Norfolk, "In the Shape of a Boar", inca netradus in limba romana. Fiindca totusi textele literare vorbesc, ele sunt consistente, semnate de autori consacrati, precum Mihail Gramescu si Lucian Merisca, sau de nume aflate mai la inceput, multe foarte tinere: Cristina Radulian, Adina Lipai, Laurentiu Orasanu, Maria-Magdalena Jindiceanu, Emilia Bucur, Monica Muresan. In afara temei, revista mai prezinta ultima parte a unui interviu cu George Pietraru ("Despre cresterea si descresterea Lumii libere"), prezentarea expozitiei "Mind and Form" de la ICR din New York, ca si un interviu cu actrita Medeea Marinescu, luat de Laurentiu Orasanu cu ocazia premierei filmului "Je vous trouve tres beau" la New York. Revista este ilustrata de Adina Lipai.::::Un articol de Doinel Tronaru::

Sep 15, 2006 at 16:24:01 Ion Cotoi (ionny@netzero.com)
MARE PACAT
MARE PACAT:: Motto :Cine un copil nu creste,/ Cine un pom nu sadeste,/::Ala,Doamne, nu iubeste,/Degeaba pe lume traieste(I. Cotoi)::-Adopt, adoptii, adopta-birul pe copii,de Cezar Pricop-::Nu stiu cate pacate mi-am facut eu cititnd acest articol. Nici cate v-ati facut DVS. scriindu-l, Stimate D-le Cezar Pricop. Dar pot presupune cate pacate v-ati fi facut daca nu l-ati fi scris. Multe si mari. Dar si mai mari daca eu nu l-as fi citit. Si, mult mai mari, daca nu v-as spune ceea ce cred eu despre «adoptii ».::Nemaivorbind de pacatul care l-ar fi comis redactia Conexiuni Magazine daca n-ar fi publicat un asemenea articol. Gratie careia ne putem exprima si noi, citititorii, aici la rubrica IMPRESII, umilele noastre opinii in legatura cu valoroasele materiale publicate in coloanele acestei reviste, al carei prestigiu creste vazand cu ochii. ::Si acum cateva cuvinte despre spinoasa problema, abordata cu multa competenta de D-l Cezar Pricop. Si cu suflet.::Problema expusa este tot atat de complicata ca si viata. Pentru ca, indefinitiv, aci este vorba de viata nu a oricui, ci a unui copil.::Personal am trait intr-o familie de oameni nevoiasi de la tara. Rude apropiate ale parintilor mei, vazand posibilitatile mele intelectuale,cred eu acum, i-au propus sa fiu infiat de ele. Parintii mei au refuzat. Mai tarziu, cand am fost internat in spital, in urma unui accident, doctorul chirurg i-a propus acelasi lucru tatalui meu. Si iar a refuzat. Desi greutati mari aveau si timpurile erau foarte grele.::Sora mea mai mare, neputand sa aiba copii, a infiat un copil. Un roman s-ar putea povesti aici. Educativ a esuat. Pentru faptul ca nu au putut avea copii, pe fiul adoptat l-au tratat nu ca pe un copil obisnuit. Si au gresit.::In al treilea rand, si aici as vrea sa m

Sep 16, 2006 at 05:15:24 Ion Cotoi (ionny@netzero.com)
Continuare In al treilea rand, si aici as vrea sa ma opresc putin, am trait in anii ’90 febra adoptiilor internationale in Romania. ::Am cunoscut cateva familii de francezi care au adoptat copii din Romania in primele luni, cand nu era o lege noua si adoptia se facea foarte usor. Eu zic ca atunci s-au facut cele mai cinstite adoptii. Mai tarziu ,cand a intervenit legea si oamenii legii, a inceput sa se vorbeasca despre vanzarea copiilor, si nu despre adoptarea lor.::Am fost si am vazut conditiile in care traiau copiii in acele orfelinate. N-am sa le numesc aici. Unele aveau conditii mai bunisoare. Totusi copiii sufereau mult. Am vazut si unele familii care au renuntat la copiii lor in vederea adoptiilor. E adevarat ca acei copii nu aveau cu ce sa traiasca. Dar parintii lor erau buni de munca amandoi. Cu cata usurinta renuntau totusi. Nu i-am vazut plangand la despartirea de odraslele lor. Si asta ma doare in suflet si acum. Pe de alta parte, cunoscand conditiile de viata ale francezilor, si eu am fost de acord cu adoptiile respective. Pana la un moment dat, cand am vazut ca deja lucrurile alunecasera pe o panta gresita. ::Din punct de vedere material acei copii au fost salvati. Desi au avut conditii de viata foarte bune, acei copii, plecand cu acel handicap in viata, primii ani petrecuti in orfelinat sau in familii dezmembrate, nu au reusit prea mult intelectual. Totusi, eu apreciez ca si atat cat au reusit este imens in comparatie cu ceea ce ar fi avut daca nu ar fi fost adoptati. Unii dintre ei n-au avut noroc. Pentru unii mama lor adoptiva a murit, pentru altii, parintii adoptovi s-au despartit. Lucruri care se pot intampla, dealtfel, si in familiile obisnuite. ::Cu toate avantajele pe care le-ar avea un copil adoptat, eu n-as mai fi de acord::acum cu adoptia in general. Cu atat mai mult cu cea international

Sep 16, 2006 at 05:19:35 Ion Cotoi (ionny@netzero.net)
continuare:. Cu atat mai mult cu cea internationala. Pentru ca acele popoare incearca sa-si rezolve problema lor demografica in detrimentul altor popoare. Si asta nu numai prin adoptii, ci si prin sistemul de imigrare. Oricat de legal, de controlat sau necontrolat ar fi acel sistem.::Ce e de facut atunci? Usor ar fi sa spunem sa « se » creieze conditii interne mai bune pentru a stopa fenomenul. Mai greu, daca nu foarte de facut.:: Asa dar, Stimate Domnule Cezar Pricop, problema este foarte complicata.::Asa cum am mai spus mai sus:ca si viata. Si nu putem arunca vina in totalitate nici pe poporul roman ca-si vinde copiii, si nici pe altii ca-i cumpara.::Ramane insa un MARE PACAT sa faci copii si sa nu fii instare sa ti-i cresti.::Pentru asta insa ar trebui sa spui ca tatal meu : « Imi pun unghia in gat si tot il dau la scoala ». :: ::

Sep 25, 2006 at 05:10:05 Observator cultural
http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=15043
Numarul pe februarie al „revistei lunare de cultura“ Conexiuni, care apare la New York, il omagiaza pe scriitorul si omul de stiinta Constantin Virgil Negoita, la implinirea virstei de 70 de ani. El e deschizator de drumuri in doemnii inedite precum multimile fuzzy si sistemele expert, dar si autor al unor carti de literatura, dintre care amintim impotriva lui Mango (Editura Paralela 45, 2004), Logica postmodernului (Editura Paralela 45, 2004), Irozii (Editura Paralela 45, 2005). Semneaza articole „omagiale“ romani plecati in strainatate, dar si prieteni ramasi in tara: Doru Tsaganea, Eugen Diaconescu, Dan Ralescu, Gabriel Burstein, Eugen Roventa, Paul Flondor, Ion Macri, Mircea Sandulescu, Mirela Roznoveanu, Mircea A. Diaconu, Vasile Andru, Stefan Stoenescu, Dumitru Radu Popa. Majoritatea textelor sint evocari nostalgice, unele cu prea mult balast patetic, tipice pentru cadrul in care au fost adunate: „Este o deosebita bucurie sa scriu citeva rinduri cu ocazia aniversarii profesorului C.V. Negoita. in aceste momente ma reintorc la inceputurile noastre, la incercarile, lupta si succesele in avansarea cercetarii in logica fuzzy, la inceputul anilor ’70“ (Dan Ralescu).

Sep 25, 2006 at 05:12:00 Observator cultural (partea II-a)
http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=15043
Un discurs, oricum, onorabil (sau macar onest), mai ales daca il punem alaturi de eseul penibil semnat de Carmina Popescu care, dupa un motto din Mirabila saminta, incepe cam asa: „Invoc versul blagian si folosesc pretextul metaforei semintelor datatoare de rod ca incantatie magica spre a binecuvinta «mirarea de a fi» a unei personalitati proteice, una in fiinta si inzecita in spirit: savantul, profesorul si, inainte de toate, omul de inalta tinuta morala – Constantin Virgil Negoita“.::Reconfortanta, printre atita peltea, e cronica lui Mircea A. Diaconu la prima carte de proza a lui Negoita, intitulata VAG (aparuta la Editura Paralela 45, 2003): „Or, Constantin Virgil Negoita, venind dintr-o cultura aflata sa zic asa permanent la granita, traind cultural intr-un moment in care iluzia specializarilor maxime explodeaza intr-o noua perspectiva integratoare, situindu-se el insusi la granita unor domenii extrem de diferite intre ele, propune fie si utopia unei noi integritati, intr-o miscare pe care am putea-o numi de restaurare“. Nu contestam meritele stiintifice ale omagiatului, nici pe cele de scriitor; e un lucru frumos ca el a fost sarbatorit in acest fel. Dar stati sa vedeti cum (sau, mai precis, pentru ce) a fost el premiat de revista Convorbiri literare in 2005, diploma fiind reprodusa intr-un xerox pe un colt de pagina: „Revista Convorbiri literare ofera domnului Constantin Virgil Negoita premiul pentru modernitatea si civismul epicii sale“ (s. m.). (F.P.)::

Sep 25, 2006 at 05:19:45 Ziua (Partea I)
http://stiri.zoot.ro/revista-presei-culturale,101666.html
"Conexiuni". Opinii. Literatura. Comunitati romanesti. Umor - pentru romanii de pretutindeni, an II, nr. 12, feb. 2006, New-York. Director: Laurentiu Orasanu. ::Exista o mica urma, chiar in subtitlul acestei reviste, din structura unei publicatii "din strainatate", menita, conform unei ideologii unioniste - perpetuate poate de primii emigranti carpato-danubieni de la inceputul secolului trecut in State - sa aduca stiri despre romanii din Tara Noua, sa le prezinte opiniile, dar sa le ofere si "umor". Uneori, limba folosita mai pastreaza structuri revolute: un profesor "a izbit-o cu primul sau roman" (adica a reusit). ::In mare parte, aceste trasaturi sunt pastrate in numarul omagial Constantin Virgil Negoita, la implinirea varstei de 70 de ani. Teoreticianul "multimilor fuzzy" ("sisteme vagi") din cibernetica, autoritate recunoscuta inca din Romania anilor '70, profesorul Negoita s-a stabilit de peste 30 de ani peste ocean, la Hunter College din City University of New York. O minte antrenata in rigoarea stiintifica are momente de relaxare, in care scrie literatura, ca ecou al teoriilor de specialitate: respingerea celebrei logici a bunului-simt, bazata pe tertul exclus, este punctul comun intre fizica cuantica si informatica avansata; de aici, cu un exemplu la indemana marelui public, Constantin Virgil Negoita, trage concluzia ca "un mar pe jumatate mancat ramane tot mar, si nimeni nu poate sa spuna cate fire de par ar trebui sa lipseasca pentru a declara o chelie". In aceasta fanta se poate literaturiza, iar lumea postmoderna se intalneste "peste mode si timp" cu premodernitatea: "coincidenta contrariilor", lumea calma si ordonata a tertului exclus (o definitie a Raului), jurnal, istorie si

Sep 25, 2006 at 05:21:16 Ziua (Partea II-a)
http://stiri.zoot.ro/revista-presei-culturale,101666.html
si fictiune, peste care se agrementeaza fervoarea bizantinismului secolelor VIII-IX. Iata cum postmodernismul devine un echivalent bizar al premodernismului, inteles in dimensiunea sa religioasa (Grigore din Nyssa sau Sf. Maxim). Pentru aceste puncte de vedere ale profesorului si scriitorului Negoita scriu si aduc prinosul lor membri ai comunitatii academice intru stiinte din Statele Unite, precum Doru Tsaganea, Dan Ralescu, Gabriel Burstein, dar si admiratori ai pionierului in automatica din tara, precum Florin Gheorghe Filip, Paul Flondor sau Gabriel Memelis, ori prieteni si apropiati: Mirela Roznoveanu, Dumitru Radu Popa. ::Alte subiecte: un interviu cu Bogdan Geana, editor al poetilor de pe www.poezie.ro, un istoric al metropolei New York ("New Amsterdam", de Ruxandra Dumitrescu), un "Dictionar geto-dacic" (partea a XXV-a), la rubrica de umor, de Laurentiu Orasanu. ::Dan GULEA ::

Sep 25, 2006 at 05:27:03 Convorbiri literare
http://convorbiri-literare.dntis.ro/PRESAapr6.html
Conexiuni (New York), apr., găzduieste un grupaj pe tema „Science-Fiction” (Pan Izverna, Alexandru George, Lucian Merisca, Bogdan Geană s.a.).::

Sep 25, 2006 at 05:28:12 Convorbiri literare
http://convorbiri-literare.dntis.ro/PRESAmai6.html
Conexiuni, mai, se prezintă cu Scriitorii nostri necunoscuti „dinafară” de Mihail Grămescu, un interviu cu Petru Popescu, proză de Dumitru Radu Popa, Constantin Virgil Negoită, Mircea Săndulescu.::

Sep 25, 2006 at 05:30:32 Convorbiri literare (martie 2006)
http://convorbiri-literare.dntis.ro/PRESAmar6.htm
Conexiuni , nr. 3, a împlinit un an de la aparitie si, în pofida „piedicilor” (inclusiv românesti), încearca (si reuseste) sa fie o punte între românii de pretutindeni. Gasim aici, pe lînga un foarte instructiv istoric al înfiintarii revistei – „piedicile” confratilor nu lipsesc nici în America – poeme de Liviu Nanu (prezentat de Bogdan Geana), Cronica bibliotecii revistelor de Constantin Virgil Negoita (o superba, profunda si spirituala pagina beletristica), un interviu cu George Pietraru, fondator, printre altele, al ziarului new-yorkez „Lumea libera”, admirabilul Dictionar geto-dacic al lui Laurentiu Orasanu, care se ocupa, cu un umor savuros, de tipurile de Revista .

Oct 2, 2006 at 14:24:54 Ion COTOI (ionny@netzero.net)
Iata un bun exemplu!
.Draga Katoblepas,::Am citit si am recitit in gand “Neculaie al Sofiei”.::Incerc niste sentimente contrare sau, mai bine-zis amestecate:::Imi vine sa plang-razand sau sa rad-plangand.::Pana la urma m-am linistit si iata ce am inteles din aceasta minunata lectie de viata pe care mi-/ne-ati dat-o.::Sofia nu are parinti. Satul nu o respinge.Dimpotriva o intelege si o adopta ca pe o fiica a sa. O ajuta. Pentru ca ,si ea, la randul ei, este cinstita, curata si harnica. Si credincioasa.::Se lupta cu viata, cu existenta. ::Cand greseste, satul o intelege. Asa a vrut Dumnezeu. I l-a dat pe Neculaie. Pe care nu-l abandoneaza. Il creste asa cum poate. Si capata de la ea cea mai sanatoasa educatie : aceea de a munci pentru a-ti castiga viata cinstit.:: Neculaie o iubeste pe mama sa, chiar daca nu a facut mai mult pentru el decat sa-i dea viata si sa-l creasca asa cum a putut ea. Elm este acceptat de sat asa cum este balbait si needucat. Nici macar nu fac bascalie de el..::Cand moare mama sa, Neculaie are o manifestare primitiva, dar sincera.::Asa a inteles el ca trebuie sa-si manifeste iubirea fata de mama lui :printr-un strigat de durere si prin insingurare(fuga in padure).::Se insoara, face patru copii, pe care, prin munca fizica, reuseste sa si-i creasca.::Mama lor, desi mai lenesa decat soacra ei,Sofia, nu-si paraseste niciun copil. Nu-i vinde, nu-i infiaza.::Nicolae, impreuna cu sotia sa, se lupta cu viata, cu greutatile ei, cu cei care sunt necinstiti cu el, folosind metodele care-i stau la indemana la nivelul si puterea lui de intelegere.::Desi nu reuseste, fiind retrogadat in functie de la roaba la matura, pentru mine este o victorie faptul ca a luptat pentru castigarea drepturilor lui. Manifestarea in sine este un succes. :

Oct 2, 2006 at 14:28:33 Ion COTOI (ionny@netzero.net)
Iata un bun exemplu! continuare
Ce mai vreti mai mult domnilor avuti de azi? Oriunde ati fi! Iata un exemplu dat de o femeie simpla si de un om fara educatie aleasa, care s-au luptat cu viata. Si au existat. De ce? Pentru ca viata, acolo la tara, este aspra. Ea te invata sa traiesti cinstit. Muncind. Mentalitate sanatoasa izvorata din experienta de viata a satului, care a stiut sa supravietuiasca astfel. La acest lucru m-am referit atunci cand am spus ca satul nu trebuie sa dispara. Nu trebuie sa dispara acele mentalitati sanatoase date de aceasta comunitate pe care noi o numim sat, iar pe locuitorii ei tarani.:: Eu as propune Redactiei ca acest articol sa fie trimis Ministerului Educatiei in tara si sa fie dat ca test in scoli, prin care sa se ceara caracterizarea personajelor Nicolae, Sofia si personajul colectiv satul din perioada amintita de autor.::Minunata ideia redactiei de a pune in pagina corespondenta mea « Satul in care nu s-a nascut Nimeni » si « Neculaie al Sofiei ». Acesta este cel mai bun raspuns pe care l-as fi putut avea. ::Mi-e rusine sa stau in pagina cu Nicolae. Eu am vrut sa ajung Cineva, Niculaie a ajuns « un exemplu ». De altfel recunosc in final ca eu sunt Nimeni. Eu am ajuns Nimic. Dar Nicolae este Cineva.:: Multumesc, draga Katoblepas, pentru aceasta lectie. Sincere felicitari! ::Ion Cotoi, Massapequa, NY::::::::::::::::

Dec 6, 2006 at 09:04:17 Dumitru Cioaca (dcioaca@micron.com)
Regret mult ca revista Conexiuni care mi-a facau atata placere citind-o isi va inceta aparitia. In ea am cunoscut prin scris tineri autori de literatura romani despre care se va mai auzi in literatura romana. Laurentiu Orasanu a reusit sa scoata o revista de cultura romaneasca de toata isprava. Pentru asta il felicit din toata inima si ii urez numai sanatate si succese in viitor. Astept cu nerabdare numerele viitoare din Conexiuni -versiunea internet- cu toate ca fiind om de moda veche alt sentiment aveam cand puteam sa si pipai revista.

Dec 7, 2006 at 03:55:31 nicolae tudor (tudorsnc@yahoo.com)
Cotidianul de informatie, dezvaluiri si atitudine “Viata Buzaului”- 24 oct. 2006:::::“Prozator buzoian publicat la New York::::In numarul 20/2006 al revistei “Conexiuni”, publicatie lunara de cultura a comunitatii romanesti de la New York, este prezentat si prozatorul buzoian Nicolae Tudor care semneaza povestirea “ Omul cu vrabiile”::Nicolae Tudor s-a nascut in data de 10 nov. 1958 in Buzau. Dupa absolvirea liceului ind. Nr 2 din Buzau a practicat mai multe meserii, devenind pe rand miner, gravor si pictor pe sticla., pedagog… A debutat in urma cu doi ani in revista buzoiana “ Renasterea Culturala”. Tot acum doi ani, fiind patron al unui bar din cartierul Dorobanti”, situat pe str Umbrei, a infiintat “Cenaclul din bar”, unde se aduna si acum, saptamanal, foarte multi autori buzoieni. . Practic a inceput sa scrie in urma cu trei ani cand, dupa spusele sale, a descoperit internetul. In prezent are sub tipar volumul de proza scurta “Duminicalii” , prefatat de critical literar Aurel Ganea.(Emil Ifrim)”::

Dec 7, 2006 at 05:06:44 Nick Sava
::Regret sa aflu ca si revista Conectiuni este una din victimele nepasarii romanilor din diaspora. Tu spui foarte blind, folosind un eufemism, "lipsa de lobby in New York":-) A fost o revista de calitate si tin sa te felicit pentru aparitia ei. Ma bucur ca am fost una din persoanele care au asistat, chiar si fara mult ajutor, la infiintarea revistei. Nick Sava, redactor+sef, revista Atheneum, Vancouver, Canada::

Dec 11, 2006 at 03:23:02 Laurentiu (Orasanu)
Nu stu exact in ce conditii pagina nu poate fi accesata. Au mai semnalat si altii. dar vad ca ati putut lasa un comentariu. Singurul lucru de care am stiinta este ca exista o limita in numarul de caractere maxim per mesaj. Ceva in jur de 500. Astfel ca, in cazul unui comentariu mai lung, e bine sa-l aveti pregatit in afara, si sa il introduceti pe bucati. Daca introduceti direct un mesaj lung, datorita limitarii amintite mai sus, el va fi trunchiat, iar "coada" lui va fi pierduta. ::Va multumesc pentru intelegere, ::Laurentiu Orasanu

Feb 2, 2007 at 14:53:48 Ion Cotoi (ionny@netzero.net)
Multumesc pentru e-mail. Va doresc si de acum inainte sa aveti acelasi, daca nu mai mult, succes ca si pana acum. As dori sa-i scriu Simonei Dobrescu un mesaj in private. Multumesc pentru sprijin.Al Dvs. cititor, I Cotoi, Massapequaq NY

Feb 4, 2007 at 21:39:32 Dana Ursachi (danafree122@yahoo.com)
Am doar o intrebare: Cine l-a desemnat pe un crismar de spita proasta ca George Pietraru sa faca ancheta cu privire la Lumea Libera? Informatiile si parerile care le-a furnizat acestui ziar au fost deplasate si false. S-a coborit doamna Mioara Anastasescu, sora domnului Costescu sa-i dea o lectie acestui individ a carui articol l-ati mai afisat si pe internet. Pacat ca nici nu ati apucat sa va cistigati increderea publicului si deja ati inceput sa va descredibilizati.::

Feb 5, 2007 at 04:53:43 Laurentiu Orasanu
Stimata Doamna Dana Ursachi,::Mi s/a parut firesc sa public opinia Doamnei Mioara Anastasecu, care nu coincidea, in unele privinte, cu opiniile dlui George Pietraru. M-ar bucura sa le publicam si pe ale dvs., in cazul in care sunt relevante pentru istoria acelui prestigios ziar. Daca veti citi recenzia semnata de Timotei Ursu in nr. 24 (curent), veti vedea ca unele aspecte relevate de George Pietraru, unul din fondatorii ziarului / ca unii o vor sau n-- vor - sunt confirmate de Timotei Ursu. Rugamintea ar fi intru o adresare decenta. Si, nu in ultimul rand, avem rugamintea de a observa ca e vorba de opiniile celor care publica in revista. Cu multumiri, Laurentiu Orasanu, editor

Feb 5, 2007 at 19:32:02 Dana (danafree122@yahoo.com)
Domnule Laurentiu Orasanu, ::Am citit textul domnului Ursu si mi-a placut. Este mult mai aproape de adevar. ::Cit timp au fost in viata domnii Costescu si Dumitrescu, George Pietraru nu a indraznit sa-si exprime parerea in public despre Lumea Libera. A trebuit sa astepte sa moara ca sa poata sa se razbune. Sunt curioasa va stiu daca ancheta domnului Pietraru a reflectat si opinia alor colaboratori, care din nefericire pentru dumnealui sunt inca in viata. Tot ce a relatat dumnealui s-a rezumat la ce si-a adus aminte de acum douazeci de ani? Hai sa fim seriosi, ce putea sa-si aminteasca? Apoi de unde sa stie el ce s-a intimplat dupa ce a plecat de la ziar. Asa cum au fost domnul Costescu si Dumitrescu, au condus un ziar prestigious si foarte critic la adresa regimului communist. Bravo lor! George Pietraru a fost nevoit sa se catere pe doua biete cadavre ca sa poata sa se ridice putin mai sus decit a fost toata viata lui. Rusine lui!::::Aveti dreptate, este opinia lui, dar daca este pulicata in ziarul dvs, va descredibiliteaza. ::Multumesc pentru raspuns::

   
 
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

   
 
________________________________________________________________________________________________________________________