Două personaje: Monica şi Rodica.

În scenă sunt plasate două scaune înfăţisând un bar.  La final, cele două fete se ridică de pe scaune şi vin spre marginea scenei ca şi cum s-ar afla în apartamentul Monicăi şi discuta cu prietenul din sală (imaginar, pentru că el nu trebuie să vorbească). 

- Alo, Bogdan? strigă Monica în telefonul mobil, învârtindu-se pe scaunul de la bar c-o sticlă de bere în mână. Bună, dragă. Da, sunt tot la policlinică, e coadă mare…, nu-i aer nici să respiri.  Da, iubitule, te sun cand ies din cabinet.  Acum sunt linistită, nu mai doare… Ce zici că faci? Ciorbiţă? Mmm. De-abia aştept să mănânc diseară. Bine dragă, te pup. Pa. Pa. Pa.

Luă o gură de bere şi-o abordă pe tipa ce stătea în picioare lângă bar, cu un pahar în mână.

- Bună seara, doriţi şi dumneavoastră să daţi un telefon? Vi-l pot împrumuta pe ăsta.
- Bună seara. Nu, mulţumesc, sunteţi drăguţă, am şi eu mobil. Nu mai e loc la bar şi stau aici, în picioare, răspunde ea stingheră.
- Aha. Şi ce bei acolo? Ia uite, nici gheaţă n-ai.
- Am avut, dar pe căldura asta se topeşte imediat.
- Stai că-ţi fac rost de-un taburet. Ia uite aici, ăsta-i liber, insistă Monica.
- Nu, nu-i liber.  E al unuia care s-a dus la toaletă.
- Mă laşi! Dacă a plecat, a plecat! Ce, aici e bar cu rezervare pe toată noaptea? Sau te pomeneşti că s-o crede în vreo sala de spectacole?  Şi apoi să facă bine să cedeze locul unei femei frumoase, nu?
- Mulţumesc, eşti drăguţă. Eu n-aş fi îndrăznit niciodată.
- Ştii ceva? Hai să ne socializăm. Eu sunt Monica şi beau bere.
- Bucuroasă de cunoştinţă, numele meu este Rodica.
- Stai…, stai că acum vin eu de-acasă! Nu ştiam de unde să te iau… Tu eşti, Rodicuţa? De la terminarea liceului nu te-am văzut, îţi dai seama? De-abia te-am recunoscut. Pe-atunci erai blondă, ochi albaştrii, erai înaltă… abia-ţi ajungeam la umăr. Aveai şi un tic nervos: îţi băgai degetele în gură, ştii, ca atunci când te scobeşti între lopătari.
- Lopătari??
- Dinţii ăştia din faţă.
- Aa…, dar vezi, nu cred că am fost colege. Monica, eu am terminat liceul în Sovata, şovăi Rodica.
- Sovata… Asta-i prin Ardeal pe undeva. Ciudat ce mult semeni cu fosta mea colegă de liceu.
- E întuneric aici, Monica.  Ştii, eu sunt brunetă şi nu-s deloc înaltă. Mă confunzi…
- Şi ce?  Noi să fim sănătoase!  Eu sunt la a treia bere.  Beau după program că-mi face bine la rinichi. Mai scap şi câte una în pauza de prânz, dar ssst! să n-audă patronul că se ştie cu şefu… Dar tu ce-ai acolo?
- Gin tonic. E recomandat împotriva stresului.
- Gin? Păi, ăsta-i bun numai cu gheaţă. Ospătar, nişte cuburi de gheaţă! Vinee!! strigă Monica.
- Nu te-aude, tu, cu hărmălaia asta… Aşa gălăgie e doar pe la cenacluri, când se recită poezii.
- Da, fată, dar acolo-i altceva, e din pricina culturii. Cultura surescitează publicul de la mese şi le strânge energia vitală la nivelul linguricii inferioare. E ceva de speriat ce face cultura din om!  Stai să-l mai sun o dată pe Bogdan. Ştii, e amicul meu... Alo, iubitule? Da, dragă, tot la policlinică. Ai dreptate, trebuie neapărat schimbat doctoru’ ăsta. E din cale-afară de aglomerat şi apoi îi tremură mâna ceva de speriat!  Mai am vreo zece persoane în faţă şi intru… Ce se aude aici? Păi, ce se aude? Stăm ca sardelele în conservă şi ne uităm la un televizor. O emisiune contra stresului, îi arată pe-ăia din UE cum se deconectează prin restaurante. Da’ ciorbica de potroace e gata? Nu? Încă fierbe… Bine, iubitule, te sun eu când termin. Pa. Pa. Pa. Bun băiat Bogdan al meu. Îmi găteşte în fiecare seară şi mă aşteaptă cu flori proaspete în glastră. Îmi face şi ceai din mătase de porumb, dar îl arunc la toaletă când nu-i atent. Prefer berea!  El mă crede acum la doctor. Ce fraier, tu…
- Lasă, dragă, aşa merită. Afaceriştii lui peşte! Toţi cu chelie, costume cu burtă şi aere de magnaţi! Chelner, încă o bere şi-un gin! Vorba ta: vinee!! Na, că m-am enervat…  Iar mi se zbate ochiul drept…, semn rău!  Eşti măritată de mult cu hamsterul tău?
- Măritată? Eu??  Niciodată, dragă. Eu cu locuinţa mea, el cu a lui. Maşina mea, maşina lui. Aşa-i modern, tu!  Păi ce, să-mi aduc singură bolovanul în casă? Să nu mai scap de el? Să-mi sforăie noaptea pe divan şi eu să mă uit singură la Discovery?
- Şi cum faceti?  Pleacă în fiecare noapte aşa, teleleu, pe străzi?
- Da’, ce?  Te pomeneşti că-i e frică de-ntuneric acu’?!  Da, dragă, uite aşa facem: până ajung eu acasă, el e gata cu mâncarea, servim masa împreună, ne drăgălim şi noi o dată,  de două ori,  de…, apoi pa! acasă, la nevastă-sa. Vai tu, ce scorpie e asta! Şi bolnavă pe deasupra.
- Ei, na!
- Să mor! Hai că m-am enervat şi eu...  Ospătar, încă o bere! Vinee!!
- Vine pe dracu’.  Auzi, eu chiar nu le înţeleg pe alde-astea care se mărită de tinere, toarnă doi - trei puradei şi apoi stau toată viaţa cu ciocul deschis să-nghită măgăriile soţiorilor. Îi aşteaptă ca proastele cu masa întinsă, cu aşternutul cald şi se gudură pentru orice atentie. Ai naibii! Şi eu sunt maritată, dragă, dar la noi în casă cântă găina!
- Aşa-i bine, Rodica! Dar eu tot nu mă căpăcesc cu Bogdan al meu. Prefer libertatea, fată. Las liberul arbitru să hotărască pentru mine. Păi, nu-i corect? Când ne-apucă ne giugiulim, retezăm stresul de la rădăcină, apoi valea! s-o sforăie pe nevastă-sa. Dar în fiecare duminică luâm pauză, fiecare face ce vrea! În limita decentei, desigur!
- Monica, ce boala ziceai că are nevastă-sa?
- E cleptomană, dragă. Cică ar fi luat virusul ăsta din spital, când s-a operat de apendicită.
- Cleptomană? Şi nu se ia, fată?
- Da’ ce-s proastă să stau cu mâinile în sân?! Am făcut amândoi vaccin… Dar se curăţă repede, tu. Cleptomanii mor una-doua.
- Dragă, dar nu eşti deloc geloasă? Dacă se drăgăleşte şi cu nevastă-sa noaptea ori duminică?
- Nu poate, Rodica. Ştii, cleptomania se manifestă prin acoperirea zonelor eterogene. Alea, intime, dragă. N-ai vazut filmul ăla cu extratereştrii? Ăla cu autopsia unui OZN-ist. La fel e şi ea, dragă, fără chestiune.
- Dar ce tu, şi extratereştrii sunt cleptomani?
- Păi, nu ştiai?  Ei au adus virusul ăsta, fată. De-aia cad OZN-uri, că trăiesc puţin.
- Săraca femeie.
- Săracă pe dracu’, Rodica… Aşa scorpie n-am văzut în viaţa mea. Îi găteşte şi-l îmbuibă cu tot felul de rântaşuri de-a început să facă burtică, dragă, şi mie nu-mi plac burtoşii. I-am zis răspicat: ai grijă, dacă te îngraşi, te părăsesc! Nu fac compromisuri.
- Şi al meu a facut burtă, dar nu mare. Andrei îl cheamă pe soţul meu şi-i contabil. La el, alta-i hiba: când îl cauţi închide luna cu şefa lui. Şi asta o scorpie… Îl ţine, tu, până noaptea târziu şi când ajunge acasă e mumie. Se dezbracă şi ţoc-poc! adoarme.
- Adoarme?? Vezi dragă să nu te înşele! Te pomeneşti că de-asta vine vlăguit de la ‘serviciu’…
- No! Am eu metodele mele să-l verific. Ştiu tot ce face, Monica.
- Pe bune? E adevărat, dragă, ce-am auzit? Contabilii sunt cei mai virili bărbaţi de pe planetă, aşa-i?
- Virili pe dracu’! Andrei se culcă în fiecare noapte la unsprezece fix, după serialul ‘La bloc’… Doar duminică ne giugiulim şi noi.
- Sincer, îmi pare rău pentru tine. Da’ tu, când l-ai ales pe Andrei ăsta, n-ai citit prototipul amantului ideal? Stai să-ţi spun: brunet, început de chelie, mustaţă, burtică decentă şi pantofi bine lustruiţi. Genul ăsta de bărbat te duce direct în Nirvana!
- Şi soţul meu arată la fel…
- Fugi de-aici! Ce norocoase suntem!
- Doar că Andrei al meu adoarme pe la jumătatea drumului spre Nirvana. A, ba mint! În concediu ajungem şi noi pe undeva pe-acolo.
- Degeaba, îţi zic eu: e prea rar numai duminică… A! Stai aşa! De vină-i contabilitatea, dragă. Păi, nu stau contabilii toată ziua pe scaune şi buchisesc cifre până li se apleacă? Spune-i, fată, să-şi schimbe meseria: să se facă poliţist la circulaţie. Au ăştia o condiţie fizică ceva de speriat.  Şi ce buze… Ce plămâni! Păi, îţi dai seama: să fluiere opt ore pe zi!
- Să ştii că ai dreptate. Chiar mâine-i zic: dacă mă iubeşti cu-adevărat fă-te poliţist. Şi de crâcneşte ceva, adio şi n-am silabe!  Divorţez! Ia uite, ce coincidenţă, tu! Tocmai sună Andrei. Da, iubire. Uite beau o cafea cu o colegă. Tu ce faci? Închizi luna iunie? Bilanţul… Am înţeles, iubire. Cum zici tu, dragă. Pa, dragoste. Te iubesc. şopteşte Rodica privind apatic în sus.
- Ce-a zis? Iar închide luna?
- A, da, şi-are şedinţă peste jumătate de oră. Cică rămâne să doarmă la ea…
- La care ea?
- La birou, dragă…
- A, mai bine aşa, tu! Lasă-l să înţepenească acolo, pe mese. Să sforăie şi-n deplasare…
- Auzi Monica? Ce-ar fi s-o facem lată în noaptea asta! Să petrecem până dimineaţă, iar când ne plictisim într-un loc, schimbăm barul. Ospătar, încă un rând aici! Vinee!!
- Bună idee! Stai să-l sun şi eu pe Bogdan să-i spun să se care dracu’ la nevastă-sa. Vezi dragă, ăsta-i avantajul libertaţii! Când n-am chef de el îi zic bancul cu guma şi-o şterge cu potroace cu tot! Stai să vezi… Alo, iubitule. Mai am doi în faţă şi gata, intru. Tu ce faci, dragoste? Ciorbiţă? A, tocmai închideai focurile. A ieşit bună? Mmm… Auzi dragă, m-am gândit eu bine: ce-ar fi să mergi astă-seară mai devreme acasă, la biata nevastă-ta. Poate se simte rău… Cum? Ai şi vorbit cu ea? Ce-ai zis? Ai minţit-o că ai şedinţă şi nu ajungi în noaptea asta acasă? Ia stai…, ia stai tu puţin, Bogdănele… Stai că tocmai mi-a venit rândul. Hai pa! pa!… pa! Auzi, fată?
- Ce-i, fată?
- Cum ai spus că arată Andrei al tău?
- Brunet, mustăcios, înalt, puţină burtă, început de chelie... De ce, Monica?
- Dacă mai spui că are şi-o aluniţă pe spate înnebunesc!
- Sigur ca are aluniţe, de la soare. Dar ce-i?
- Tâmpito! Tu nu vezi că împărţim acelaşi bărbat?
- Cum adică… Andrei al meu? Mă înşeală?
- Ne înşeală, dragă! Aşadar tu esti scorpia aia cleptomană!
- Păi atunci înseamnă că şi tu eşti scorpia aialaltă de şefă, aia cu care închide în fiecare noapte luna!
- Uşurel, dragă. Uşurel. Rodica, gândeşte-te un pic: ce rost are, fată, să ne certăm? Ne-a păcălit pe-amândouă, ce ne mai ascundem după deget… Fii atentă, am o idee grozavă: ne răzbunăm!
- Aşa facem! Ne vom răzbuna!
- Uite cum procedăm: mergem acasă şi te ascund în debara. Eu îl atrag în dormitor şi-l încing bine. Când să dea pe-afară, îl rog să-mi aducă o farfurie cu ciorbă de potroace şi, până vine el, schimbăm locurile, intri tu în aşternut…
- Fată, mie nu-mi plac potroacele.
- Dă-le dracu’ de potroace! Doar nu credeai că ne-aşezăm la masă. I le aruncăm în faţă, tu, şi-l opărim! Şi aşa găteşte ca o cizmă. O să înnebunească, ticălosu’! Hai repede cu mine.

. . .

- Bună seara, iubitule.  Ce face hărnicuţul meu? Ai obosit… Te-a epuizat ciorba de potroace, nu? Aşa?  Sau concubinajul ăsta, mincinosule! Să mă înşeli cu una ca… asta? C-o cleptomană care bea gin tonic în fiecare noapte. Şi apoi, află de la mine: n-are nici pe dracu’, fraiere, nu-i bolnavă! Auzi la el, infestată cu microb de OZN-ist! Ca să fac eu vaccin anticleptic…
- Monica, nu ziceai că mă ascunzi în…
- Schimbare de plan! Lasă-mă să-mi vărs oful, să mă descarc. Aşa care-va-să-zică, să-mi faci mie una ca asta? Mie? Care schimbă aşternuturile în fiecare săptămână… Care-ţi îngurgitează mâncărurile astea păcătoase? Mie, care te-am băgat la întreţinere? Tu ştii mă’ câtă apă consumi la duş? Ştii cum se învârte contorul? Şi cine plăteşte apa asta, drăgălaşule? Proasta plăteşte, desigur.
- Monica, să ştii că…
- Taci fată! Mă tromboneşti că nevastă-ta-i cleptomană şi are chestiunea astupată. Ştii ce-am aflat astă seară, scumpule? Că duminica va jucaţi toată ziua!  Adevărate turniruri prin dormitor, da? Şi apoi, pentru cultura ta generală, află că are pe unde face…, că s-a dus de trei ori la toaletă de când stăm la bar. În concluzie, fă bine şi împachetează-ţi lucrurile! Şi să te ajute şi ‘mneaiei, cleptomana…
- Monica, nu e…
- Nu, dragă. Nu mai vreau să aud nimic! Ai strâns tot? Acum ia şi potroacele din bucătărie, dar fără oală, că-i de la mămica. În buzunare vi le bagaţi. Da, da!  Cum ai auzit! Bagă Rodica, bagă potroace în poşetă, să ai diseară la serial.  Şi ia-l şi pe dânsul. Aşa, şi de mâine n-o să mai închidă luna în fiecare noapte, o să vezi!
- Monica, e drept că…
- Păi, da, Rodica. Cum să nu fie drept?!  E drept să-mi sară muştarul. Hai, valea!
- Monica, stai oleacă. E drept că seamănă cu Andrei al meu, dar nu-i el, fată! E altcineva!