S-a născut la Piteşti în anul 1953. Profesie: Filolog.

Debutul în revista “Arges”, 1980, cu proză S.F.

Volume personale: “Vama de ceaţă”, 1992; “Trecere de pietoni”, 1996; “Moartea se numea Scumpi”, 2000; “Steaua de Murano”, 2000.

Antologii: “Arca îmblânzitorilor de fantasme – proză fantastică”, 2000; “Întâlniri în cuvânt”, 2002; “Cercuri pe apă”, 2002; “Orpheon între tradiţie şi modernitate”, 2002; “Regina nopţii”, 2004; “Exotice”, 2005.
 

 Week-end                     (CONEXIUNI nr. 14, aprilie 2006)

 

Deschid. Selectez ‘meniu’, aleg ‘poveste’, opţiuni: ‘romance’, cu 3 personaje, color, acord fin, surround şi-i dăm drumul.

Întregul spaţiu se transformă în cabinetul de proiecţie virtuală la care visasem atât de mult. Ce doresc? … aha, ia să încercăm: sânge, natură, semi-nud, sex, dar moderat, cu fundal sonor, animalier şi cât mai mult ciripit de păsărele. Epica: subiect clasic, misterrrr, groază… uauuu… dar fără crime, răni, grad de violenţă scăzut-mediu… peisaje: lac, pădure, drum de ţară, conace, castele, cât costă  – nu, e mult, bine, merge la nevoie şi un sătuc izolat într-o văgăună… zonă muntoasă. Grad de dificultate a reliefului muntos: moderat. Extra-opţiune: multe broaşte pe lac, plus orice alt fel de apă, izvor, în afară de mare şi ocean, dar fără ape de şes, că suntem la deal şi mergem pe munţi, în natură… mă avertizează să nu cumva să-mi treacă prin cap să tai vreun copac din peisaj că mă penalizează chiar şi ca intenţie. Ok, ok!

Ce mai avem: scanare pentru personaje şi alegerea eroului principal. Eu, mai e vorbă! Identic cu imaginea mea, fără păr mai lung, nici siluetă mai zveltă, ci exact cum sunt şi cum arăt eu. Confirm, fără extra-opţiuni pentru intervenţii de corecţie vârstă sau aspect… apăs pe start şi las programul să ruleze. Cabinetul se transformă într-o clipită.

Brusc, mă enervează faptul că El 1 şi Ea se giugiulesc prea mult, optez pentru o scurtă păruială cu El 2, o scot pe Ea din scenă pentru că intervenea prea mult, hm, cine s-o fi crezând? – dau pe derulare rapidă ca să se bată mai repede, opresc pentru a reduce puţin din nuanţa sângelui care curge prea mult şi e prea roşu, apoi îl anulez, pun un ciripit de păsărele… o reactivez pe Ea, acum ţipă toţi trei, îi anulez şi-ntr-un târziu rămân privind lacul de pe peretele nordic, cabana de pe versantul din partea de vest, căprioarele, iarba, pădurea din est, mă întorc pentru a primi adierea vântului ce bate dinspre copacii din spate… pe când programez să ruleze mai departe ciripit de păsărele puţin mai tare şi fundal sonor relaxant de cascadă … eh, ăsta da, week-end!

Când mă trezesc, văd că fişierul s-a auto-salvat sub titlul “Şi Dumnezeu a creat lumea”… ?!