Scriitor, ziarist, medic, fondator al Clubului UNESCO "QUASAR".
Redactor la Radiodifuziunea Română.

Cinci volume personale şi numeroase antologii. Cele mai cunoscute volume: "Aventuri in Exterior" (1998) si "Deratizare" (1999).

A luat numeroase premii, a făcut parte din jurii, a participat la numeroase congrese naţionale, europene şi mondiale.  

În “The Encyclopedia of Science Fiction", scriitoarea americană N. Lee Wood îi compară imaginaţia cu cea a lui Gabriel Garcia Marquez.
 

              

ROLUL UNIUNII EUROPENE CA ACTOR GLOBAL

– REUŞITE ŞI LIMITE ALE DECIZIEI COMUNITARE     (CONEXIUNI nr. 37, aprilie 2008)

După o epocă de confruntări care a culminat cu dezastrul provocat de cele două Războaie Mondiale (dezastru care s-a făcut simţit mai ales în Europa), ţarile (vest-)europene au înţeles că integrarea, unirea însemna întrajutorare, renaştere economică şi putere politică pe plan mondial.

Anul 1957 – 6 tari, prin Tratatul de la Roma, creaza Comunitatea Europeana.

Anul 2007 – UE ajunge sa cuprinda 27 de state; este semnat Tratatul de la Lisabona sau Tratatul de reforma.

Din punct de vedere economic, comercial şi financiar, după o jumătate de secol, comunitatea europeană a devenit o putere considerabilă pe plan mondial. Au existat însă analişti care au descris această formă de organizare unică, precum un uriaş economic, dar un pitic, din punct de vedere politic.

În privinţa puterii mondiale manifeste a Uniunii Europene, trebuie să amintim influenţa majoră într-o organizaţie globală precum OMC, în corpurile specializate ale ONU, de asemenea la întâlnirile la varf internaţionale privind mediul şi dezvoltarea durabila.

Trebuie să recunoaştem însă că deviza UE (unitate în diversitate) şi-a pus amprenta şi asupra luărilor de poziţie pe arena mondială: din punct de vedere politic şi diplomatic, nu s-a ajuns ca statele membre şi Uniunea în ansamblul ei, să vorbească pe o singură voce în probleme de importanţă fundamentală precum pacea şi stabilitatea, terorismul, Orientul Mijlociu şi aprobarea sau dezaprobarea politicii SUA în context, rolul şi componenta Consiliului de Securitate al ONU, mai nou, problema independentei Kosovo.

Din principiu, in domeniul sensibil al apărării naţionale, fiecare stat membru îşi păstrează decizia suverană.

Desigur, UE are o mai mare influenţă pe scena politică mondială atunci când vorbeşte cu o singură voce în problemele internaţionale. Negocierile comerciale sunt un bun exemplu în acest sens. Statutul UE de putere mondială se datorează fără îndoială forţei sale economice. Având o pondere în PIB mondial de 23% şi fiind principalul partener comercial al lumii (locul 1 la import cu 18% în totalul mondial faţă de 16% SUA şi locul 2 la export), Uniunea Europeană este cu siguranţă o putere mondială din punct de vedere economic, dar si primul importator mondial de energie. Trebuie menţionat că UE este principalul contributor al ajutoarelor de dezvoltare, în plan mondial.

Politica Europeană de Vecinătate include în prezent 18 ţări, grupate în trei arii geografice: Regiunea Mediteraneană, Europa de Est şi Caucazul de Sud.

Au fost identificate un număr de sarcini care puteau fi îndeplinite de o fortă militară comună: misiuni umanitare şi de salvare, menţinerea păcii, managementul crizelor şi chiar impunerea păcii.

Prin crearea Politicii Externe şi de Securitate Comună şi a Politicii Europene de Securitate şi Apărare, Uniunea şi-a creat propria dimensiune politică activă, pe care o adaugă rolului său major ca putere comercială şi economică pe arena mondială. Dar să nu uităm că aici este vorba de dimensiunea inter-guvernamentală şi nu supra-naţională, integratoare, a Uniunii Europene.

In 1999, dupa incheierea conflictului din Kosovo, Consiliul de Securitate al ONU a autorizat o Misiune Administrativa pentru a incepe procesul construirii pacii, democratiei, stabilitatii si auto-guvernarii. Unul dintre cei patru piloni ai Misiunii a intrat in responsabilitatea UE : Reconstructia economica, refacerea si dezvoltarea. De fapt, Uniunea Europeana  a avut contributia cea mai mare, din punct de vedere financiar si uman, in refacerea distrugerilor provocate de razboi si a deceniilor de neglijare a provinciei de catre autoritatile comuniste.

Dupa cum se stie, pe data de 18 februarie, Consiliul Relatiilor Externe al UE “a luat nota” de declaratia de independenta a Kosovo, anuntand ca fiecare stat membru va decide asupra relatiilor pe care le va avea cu noua entitate statala, in acord cu practica nationala si dreptul international.

Consiliul European a decis de asemenea sa lanseze misiunea “EULEX Kosovo” – cuprinzand o reprezentanta speciala, precum si 2000 de politisti, procurori si judecatori. Astfel, in Kosovo se va afla cel mai mare numar de functionari comunitari din afara Bruxelles-ului.

 

            STUDIU DE CAZ: UE vs MICROSOFT                      (CONEXIUNI nr. 34, ianuarie 2008)

ESENTA PROBLEMEI.

Compania americana fondata de Bill Gates este cea care ruleaza programele (sistemele) de operare pe 95% dintre computerele din lume. Au aparut, insa, in mod firesc si alti producatori de aplicatii (software, soft). Consumatorii au constatat ca aplicatiile de alta provenienta decat cele Microsoft, intrau in conflict cu sistemul de operare standard, care, dupa cum am spus, ruleaza pe 95% dintre calculatoarele lumii (impiedicarea inter-operabilitatii). Ceea ce deranja cel mai mult era accesul pe serverele care constituie, de fapt, WWW, precum si faptul ca muzica si filmele downloadate, inregistrate de pe Internet, puteau fi rulate numai cu ajutorul Windows Media Player, o aplicatie produsa si distribuita de Microsoft.

Aceste constatari au dus la acuzarea companiei Microsoft de concurenta neloiala, profitand de pozitia sa dominanta pe e-market, piata produselor informatice. 

POLITICA UE PRIVIND CONCURENTA.

Conform politicilor UE [v. Comisia Europeana http://ec.europa.eu/comm/competition/antitrust/overview_en.html], concurenta sau competitia reprezinta un mecanism de baza al economiei de piata, incurajand companiile sa furnizeze consumatorilor produsele pe care acestia le doresc. Concurenta incurajeaza inovatia si coboara preturile. Pentru a fi efectiva, concurenta are nevoie de furnizori care sa fie independenti unul de celalalt, fiecare dintre ei fiind subiect al presiunii concurentiale exercitate de catre ceilalti.

In Capitolul Concurenta, Aria Anti-Trust cuprinde doua reguli de interdictie incluse in Tratatul CE:

1) Intelegerile intre doua sau mai multe firme, care restrang concurenta, sunt interzise de articolul 81 al Tratatului [http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:12002E081:EN:NOT;

http://ec.europa.eu/comm/competition/cartels/overview/index_en.cfm]

2) Firmele care se afla intr-o pozitie dominanta, trebuie sa nu abuzeze de aceasta pozitie. Comisia este imputernicita de catre Tratat sa aplice aceste reguli de interdictie si are la indemana o serie de puteri de investigatie, in acest scop (ex.: inspectii, solicitari scrise de informatii etc.). Comisia poate impune amenzi celor care nu respecta legile antitrust ale UE, asa cum s-a intamplat si in cazul Comisia Europeana vs. Microsoft, pe care il vom rezuma in acest studiu de caz.

Dar, mai intai, ce spune Articolul 82 din Tratatul CE, in aceasta privinta (Politici comunitare – reguli comune privind concurenta – regulile aplicabile firmelor):

Este incompatibil cu piata comuna si interzis, in masura in care comertul dintre statele membre poate fi afectat, faptul ca una sau mai multe firme sa foloseasca in mod abuziv o pozitie dominanta pe piata comuna sau intr-o parte considerabila a acesteia.

Aceste practici abuzive pot consista in:

1) Impunerea directa sau indirecta a pretului de achizitie sau de vanzare, ori a altor condictii de tranzactie inechitabile [=?].

2) Limitarea productiei, a pietelor de desfacere sau a dezvoltarii tehnice, in defavoarea consumatorilor.

3) Aplicarea fata de partenerii comerciali a unor conditii inegale la prestatii echivalente, rezultand din aceasta un dezavantaj din punctul de vedere al concurentei.

4) Subordonarea incheierii contractelor de acceptarea, de catre parteneri, a unor prestari suplimentare care n-au legatura cu subiectul acestor contracte.

(Legea Concurentei este cunoscuta in SUA ca Legea Antitrust.) 

CAZUL MICROSOFT.

In ce a constat cazul antitrust prin care Uniunea Europeana a dat in judecata compania Microsoft pentru abuz de pozitie dominanta?

Intregul proces a inceput printr-o plangere a unei corporatii americane de software, Novell, specializata in sisteme de operare in retea si produse de securitate informatica. Plangerea data din 1993 si viza practicile Microsoft privind licentele. Rezultatul final a constat in faptul ca UE a obligat Microsoft sa desecretizeze unele informatii privind serverele, obtinandu-se o versiune separata a programului sistemului de operare Microsoft Windows, fara Windows Media Player.

Asadar, in 1993, Novell a reclamat faptul ca Microsoft isi blocheaza competitorii in afara pietii, prin intermediul unor practici anti-concurentiale. Sun Microsystems, un furnizor de computere, componente, programe si servicii informatice – a intrat si el in lupta in 1998, cand s-a plans de lipsa de informatii privind unele interfete Windows NT (sisteme de operare). Cazul a luat o si mai mare amploare atunci cand UE a inceput sa observe cat de strans erau legate tehnologiile media de Windows, sistemul de operare sub licenta Microsoft.

[Prin media player se intelege un program care permite difuzarea muzicii si imaginilor video prin Internet] 

PROCESUL.

Acuzand un abuz in curs din partea Microsoft (abuz de pozitie dominanta), UE a ajuns la o decizie preliminara in 2003 si a obligat compania sa ofere o versiune a sistemului de operare Windows fara Windows Media Player [] si sa puna la dispozitie informatiile necesare, concurentilor de pe piata software, astfel incat ei sa poate interactiona pe deplin pe desktop (interfata intre computer si utilizator) si in servere (aplicatii sau dispozitive care ofera servicii clientilor conectati).

In martie 2004, UE a obligat Microsoft sa plateasca 497 milioane euro, cea mai mare amenda data de UE pana la acel moment, asta pe langa penalitatile anterioare. Microsoft a avut la dispozitie 120 de zile sa divulge informatiile privind accesul la servere si 90 de zile pentru a produce o versiune a programului de operare Windows fara Windows Media Player. Luna urmatoare, mega-compania americana a difuzat propriile comentarii privind decizia – citam: “Comisia incearca sa creeze noi legi care vor avea un impact negativ asupra drepturilor de proprietate intelectuala si asupra capacitatii firmelor dominante de a inova”. [Fried, Ina. "Microsoft commentary slams EU ruling", CNET News.com, 2004-04-21. Retrieved on 2006-07-01.]

Microsoft a incheiat de platit amenda in iulie 2004. 

CONSECINTELE.

Compania a realizat, asa cum i s-a cerut, o noua versiune a omniprezentului sau sistem de operare, fara Windows Media Player, sub numele de Windows XP N. In privinta cererii de informatii privin accesul la servere, Microsoft a pus pe piata sursa-cod catre Windows Server 2003 dar, totodata a facut apel (recurs).

In decembrie 2005, Comisia Europeana anunta ca Microsoft nu se conformeaza intrutotul deciziei, compania nepunand la dispozitie concurentilor informatiile adecvate privind programele legate de servere. UE a amenintat ca va incepe sa amendeze Microsoft cu 2 milioane de euro / zi, pana cand aceasta se va conforma. Intr-adevar, in 12 iulie 2006, EU aplica o amenda suplimentara companiei de 280,5 milioane euro, anuntandu-se ca amenda va creste la 3 milioane de euro / zi.

In data de 17 septembrie 2007, Microsoft pierde recursul impotriva Comisiei Europene. Toate amenzile sunt mentinute, ca si cererile privin desecretizarea informatiilor privind interoperabilitatea intre servere si pachetul Media Player. In plus, cheltuielile de judecata vor fi platite in proportie de 80% de catre Microsoft si de 20% de catre Comisie. Totusi, Curtea de apel a respins solicitarea Comisiei ca un organism independent de monitorizare sa aiba acces nelimitat in organizarea interna a companiei, in viitor.

Pe 22 octombrie 2007, Microsoft a anuntat ca se va supune deciziei [Judgment of the court of first instance (Grand Chamber), Case T-201/04. 17 september 2007, Luxembourg. ]

Microsoft a anuntat ca va cere 0,4 % din castiguri (in loc de 6%) doar de la distribuitorii comerciali de software interoperabil, si nu de la dezvoltatorii open source [].

Din punctul de vedere a celui care a pierdut [desi exista voci care sustin ca Microsoft a iesit in castig - Who really won in Microsoft vs. the EU? Steven J. Vaughan Nichols, Linuxwatch, 25 October 2007 ], asadar din punctul de vedere al companiei americane si al sustinatorilor ei, acordarea ilegitima de patente software in Europa de catre European Patent Organisation a fost sustinuta in trecut de catre Comisia Europeana dar combatuta de catre Parlamentul European [http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/committees/juri/20020619/SoftwarePatent.pub.pdf].

 

CONCLUZII.

Dupa cum se poate deduce, exista 3 sau 4 pozitii in aceasta problema.

1) Pozitia Comisiei Europene, care afirma ca apara interesele consumatorului european, dar si ale producatorului european (de software si servicii informatice), a UE in ansamblu.

2) Pozitia TPI si a CEJ, reflectata in documentele procesului si ale apelului [nu reprezinta in mod automat pozitia Comisiei Europene – au existat cazuri cand au castigat firmele]. (De mentionat ca firma americana Microsoft trebuie sa se supuna legislatiei europene, atat timp cat vrea – si nu poate sa nu vrea – sa faca afaceri pe teren european = UE).

3) Pozitia Microsoft, care sustine ca banii care se pot castiga de pe urma productiei si vanzarii de soft nu sunt limitati (inteligenta nu e intr-o cantitate limitata pe pamant…, oricine poate sa castige oricat daca vine cu ceva nou si vandabil), si ca obligarea de a desecretiza codurile-sursa, firmelor concurente, nu face decat sa franeze competitia in cercetare-dezvoltare, firmele dominante fiind descurajate in a inova.

4) In fine, pozitia consumatorului, care ii da dreptate celui care ii ofera produsul cel mai ieftin, la aceleasi performante. Ori, in momentul de fata, producatorii de soft independenti (altii decat Microsoft – ex.: LINUX), inclusiv cei inclusi in curentul open source  (egalitate in receptarea informatiilor prin gratuitate) – au o cota de piata mult prea mica pentru a constitui o alternativa reala pentru consumator. 

SUSPICIUNI JURNALISTICE.

Pot fi banuite chestiuni legate de orgoliul european in fata colosului american Microsoft [peste 50 miliarde dolari profit annual, declarati in 2007 http://www.microsoft.com/msft/earnings/FY07/earn_rel_q4_07.mspx]

Pot fi banuite incercari de a promova producatorii autohtoni (europeni) de soft si servicii informatice.

Dar, opinia mea este ca  e o diferenta de viziune politica intre cele 2 maluri ale Atlanticului si intre cele doua sisteme de economii de piata:

Esenta cazului Europa vs. Microsoft se poate reduce la simbolismul politic stanga – dreapta (simbolismul politic este mai important in Europa, fata de semnificatia economicului, in America).

Politica sociala, de stanga a UE, care, prin comisarul pentru protectia concurentei loiale spune ca este un succes aceasta decizie impotriva Microsoft a instantelor europene, este un succes pt consumatori (dar iata cum, treptat, termenul social si politic, tipic european, de cetatean, este inlocuit cu termenul tipic economic, american, de consumator) – aceasta este o viziune care poate fi considerata de stanga.

Pozitia competitiva fara menajamente, neo-liberala, asadar de dreapta pentru europeni, a Americii. Citand cu aproximatie o declaratie data de Bill Gates dupa pierderea apelului (recursului): Comisia europeana considera ca bunastarea lumii este un intreg unic si constant, care trebuie impartit “echitabil” intre producatorii unui anumit bun (in cazul de fata, aplicatiile soft) – cand de fapt nu este un tot constant, fiecare isi poate mari beneficiul asa cum doreste, daca este competitiv. Pentru ca daca UE vorbeste despre concurenta loiala, Bill Gates vorbeste despre competitivitate cinstita, adica: cine este cel mai bun, sa castige cel mai mult. Cel mai bun sa triumfe. Vorba versurilor din ABBA, “The Winner Take It All”… [http://www.lyricsfreak.com/a/abba/the+winner+takes+it+all_20002664.html]

[Winner take all hypothesis suggests that once a technology or a firm gets ahead, it will do better and better over time, whereas, lagging technology and firms will get behind further.] 

INTELEPCIUNEA DIVINA SI POPULARA SI CAZUL MICROSOFT.

1) Biblia si cazul Microsoft:

"Celui ce are i se va mai da si-i va prisosi, iar celui ce nu are i se va lua si ceea ce i se pare ca are" (Mt. 25,29).

"Vita care aduce rod o ingrijeste, ca si mai multa roada sa aduca" (Ioan 15,2).

2) Proverbele romanesti:

“La omul sarac, nici boii nu trag”;

“Ban la ban trage”.

3) Un joc de cuvinte concluziv? (inventat de autorul acestui comentariu)

If your name is Gates, all the gates opens behind you / in your way…

Ceea ce nu s-a adeverit, in Cazul Comisia Europena vs. Microsoft. 

 

BIBLIOGRAFIE, WEBOGRAFIE

Site COMISIA EUROPEANA http://ec.europa.eu/index_en.htm

Site MICROSOFT http://www.microsoft.com/en/us/default.aspx

Site TRIBUNALUL DE PRIMA INSTANTA http://www.curia.europa.eu/en/instit/presentationfr/tpi.htm

http://curia.europa.eu/

Presa internationala

Commission Decision of 24.03.2004 relating to a proceeding under Article 82 of the EC Treaty (Case COMP/C-3/37.792 Microsoft). Commission of the European Communities. Brussels, 21 April 2007.

2007 ^ Judgment of the court of first instance (Grand Chamber), Case T-201/04. 17 september 2007, Luxembourg.

http://www.ecis.eu/issues/CFI_Microsoft.htm

FAQ on the Microsoft Antitrust case by The Center for the Advancement of Capitalism

United States v. Microsoft. U.S. Department of Justice. Retrieved on August 5, 2005. homepage at the United States Department of Justice

http://www.microsoft.com/en/us/default.aspx

^ Wallace, James; and Jim Erickson (1993). Hard Drive: Bill Gates and the Making of the Microsoft Empire. John Wiley & Sons. ISBN 978-0-471-56886-5.

http://www.thocp.net/companies/microsoft/microsoft_company.htm

Bank, David (2001). Breaking Windows: How Bill Gates Fumbled the Future of Microsoft. Free Press.

Edstrom, Jennifer; Marlin Eller (1998). Barbarians Led by Bill Gates: Microsoft from the Inside. Henry Holt & Company.

Wallace, James; Jim Erickson (1993). Hard Drive: Bill Gates and the Making of the Microsoft Empire. Harper Business. ISBN 978-0-88730-629-7.

 

          De la Romulus din grotă, la Romulus din baracă:

             o istorie a civilizaţiei şi a drepturilor omului

                                                 (CONEXIUNI nr. 33, decembrie 2007)

Corriere della Sera este cel mai cunoscut si vandut cotidian italian, editat la Milano, asociat in prezent liberalismului si centrului-stanga. Am facut un studiu asupra prezentei romanilor in paginile publicatiei inca din 1992, dar ne limitam acum doar la aparitiile din ultimele zile.

22 noiembrie 2007: A disparut, in Germania, Ottomar Vlad Dracula-Kretzulesco, ultimul mostenitor al lui Dracula. Se stie ca el organiza, in restaurantul al carui patron era, petreceri incheiate cu donari de sange, ceea ce este un fapt laudabil. Aceasta stire inseamna ca vestile despre romani reintra in normal...

Romulus Mailat lasa locul lui de pe prima pagina lui Romulus si Remus, intemeietori simbolici ai Romei si ai romanitatii. De la baraca lui Romulus, din periferiile Romei, este mediatizata acum grota lui Romulus si Remus, descoperita la 16 metri sub Roma de astazi.

Efectele Decretului. 18 noiembrie 2007: Romanii expulzati sunt in numar de 177, la doua saptamani de la masura exceptionala. Dupa prefecti, ar fi trebuit sa fie de ordinul miilor. Decretul aprobat cu ocazia unui consiliu extraordinar al guvernului italian nu ii priveste numai pe romani ci, citez, "pe toti cetatenii comunitari declarati periculosi". Prefectilor li se dadea puterea de a-i expulza pe strainii proveniti din state ale UE, considerati a reprezenta o amenintare pentru colectivitate.

Din cei 177 de romani intrati sub incidenta decretului, unii au fost deja imbarcat in zboruri catre Bucuresti, altii sunt in centre de transfer spre aeroport, altii au primit citatia prin care li se cere "sa paraseasca teritoriul national in 30 zile". Dandu-se exemple concrete din Bologna, Genova, Napoli, Roma si alte orase, ziarul comenteaza: nu se poate vorbi astfel despre ”expulzari in masa”. Si continua: Atunci cand exponentii stangii radicale au vorbit despre “discriminarea celor saraci”, autoritatile romane au acuzat Italia de rasism - ministrul de interne Amato a recomandat prefectilor sa efectueze “expulzari tintite, pentru ca suntem intr-un stat de drept”. Dar nici macar el nu se astepta la un numar atat de mic.

21 noiembrie 2007: Presedintele Italiei, Giorgio Napolitano (de stanga, fost membru al PCI), cu ocazia aniversarii Conventiei ONU asupra drepturilor minorilor: Sa respectam legea, nu sa respingem si sa acuzam in bloc. Am auzit spunandu-se nu numai despre romi, ci si despre romani, despre toti romanii ca sunt rai, ca trebuie sa ne temem de ei. Dar romanii nu reprezinta raul absolut. Nu trebui asadar sa avem frica de ei, trebui sa-i integram, sa respectam legea si sa le dam cetatenia tinerilor care s-au nascut in Italia." Si "Corriere" continua ideea: responsabili pentru lipsa sigurantei noastre - au fost facuti astazi, in bloc, romanii, dar inaintea lor, prejudecatile s-au indreptat impotriva altor etnii. Actele violente trebuie pedepsite, dar nu pot fi emise acuze, fara o analiza atenta, de la caz la caz. Mai mult: ar putea fi util sa se studieze drepturile omului in scoli, in paralel cu o actiune educativa a mass-mediei.

In aceeasi editie, este citat si senatorul de dreapta Dario Galli, care aminteste "tributul greu de sange pe care cetatenii il platesc nebuniei imigratiei scapate de sub control".

Scrisorile primite de la cititori nu sunt insa la fel de favorabile romilor si romanilor, precum opiniile democratice ale Presedintelui Italiei. Citez, din editia de pe 21 noiembrie: "Presedintele a spus ca nu trebuie sa ne fie frica de romi si de romani. Just. Si totusi o femeie, nevoita sa iasa din casa dis-de-dimineata pentru a ajunge la serviciu, cand e inca intuneric iar strazile sunt pustii, ar fi o inconstienta daca nu i-ar fi teama de romi si de romani care nu sunt delincventi dar, avand in baraca lor copilasi care risca sa moara de foame si de frig, sunt disperati si ar putea de aceea sa devina delincventi." Am incheiat citarea doar a catorva mostre privitoarea la “problema romaneasca”, din paginile cotidianului milanez “Corriere della Sera”.

De unde se vede necesitatea educatiei, atat pentru italieni, cat si pentru romi sau romani. Italienii sa invete ce inseamna drepturile omului, care sunt un simbol in sine al Europei si al civilizatiei occidentale, romanii sa invete ce inseamna civizatia, cu constrangerile ei, iar romii sa invete, pur si simplu, pentru ca primii pasi ai integrarii (romanesti in ultimele secole...) si europene (in ultimele luni...) trec, obligatoriu, pe la scoala. Educatie, civilizatie, drepturile omului. Sau, in sens invers: Drepturile omului, care fac parte din civilizatie (a se intelege vestica, purtatoarea de stindard a Dreptului International), conform conceptiei postmoderne si neoliberale a politologului american Jack Donnelly - si care ofera bazele oricarui om, fie el si imigrant, la prezumtia de nevinovatie, dreptul la subzistenta (in contextul libertatii comunitare de circulatie), dreptul la informare corecta, judecata corecta si la educatie. Pentru ca, spune Donnelly, “nu se pot pierde aceste drepturi si trai in acelasi timp ca o fiinta umana”.

Pentru ca, asa cum italienii de astazi trebuie sa convietuiasca alaturi de imigrantii comunitari sau extra-comunitari, si italienii de maine vor trebui sa convietuiasca alaturi de fiii imigrantilor de astazi. Si unii si altii, educandu-se, unii pe altii, in spiritul legii si al drepturilor omului.

 

         

                Diaspora română pe continentul Internetului: răspândire, număr, adrese                                                                                                                              

                                                                                                                                                    (CONEXIUNI nr. 24, februarie 2007)

1. Românii pe Internet (Românii şi Google)

 (Nota: sursa acestui comentariu fiind, evident, Internetul, nu avem pretentii de originalitate, ci de utilitate a acestui studiu – care, desigur, e un inceput, un punct de plecare pentru crearea unei baze de date permanente si mobile a comunitatilor românesti de peste hotare.)

Lucian Merişca.

Fara a vrea sa reiterez stereotipuri negative, nu pot decat sa constat ca "i"-ul din "a" al românilor si al Romaniei nu face decat sa sporeasca existenta confuziei internationale binecunoscute. Cautand pe Google - search - in english numele etniei si a poporului nostru, aflam ca primii si deci cei mai vizibili, care s-au gandit sa-si faca un site, de tip .org, nu sunt nici locuitorii orasului Roma, nici cetatenii Romaniei, ci acea etnie care isi spun roma sau tigani. Asadar la www.romani.org/ vom descoperi o pagina virtuala dedicata "romilor, pentru recunoasterea lor ca popor si ca natiune". Fostul Prim Ministru indian Indira Ghandi - aflam de aici - aprecia ca sunt 15 milioane de romi dispersati in toata lumea.

Români (!) sunt insa  26 de milioane de persoane, iar locuitori ai Romei, cam 2.5 million (3.8 million residenti in Provincia Roma).

Din cele 18.900.000 de rezultate in ceea ce priveste cuvantul "romani", primele 9 (si nenumarate altele, dupa) se refera deci strict la tigani. Abia al 10-lea rezultat ii priveste pe conationalii nostri din Marea Britanie: Romani.co.uk. AL 16-lea rezultat  se refera la stramosii nostri, romanii, "Provinciae Imperii Romani" - un site sustinut de University of South Dakota.  

Pe Google - cauta - pagini scrise in limba romana, gasim 3.220.000 rezultate la "romani".

Luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române (estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină, adică 0,5% din populaţia mondială), se obţine un coeficient de 0,33 pentru prezenţa ponderata a limbii pe Internet, faţă de 0,59 pentru limba portugheză sau 0,74 pentru limba spaniolă. Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri, motiv pentru care este considerat redus.

Acelaşi studiu arată că există aproximativ 4,4 milioane de internauti românofoni, adică aproape o şesime din totalul vorbitorilor de română şi 0,4% din totalul internauţilor. Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaţionale din Republica Moldova, la începutul anului 2005, erau înregistrate 85.000 de domenii .ro şi 7.200 de domenii .md.

 

2. ROMÂNII DIN DIASPORA – NUMĂR

Numărul de vorbitori ai limbii române e estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină, adică 0,5% din populaţia mondială.

Wikipedia (Enciclopedia Internetului) vorbeste de o populatie totala de 28 milioane de romani.

Etnologii estimau, in 2005, un numar de 22,355 - 23,5 milioane de vorbitori de limba romana pe tot globul, nu toti fiind neaparat etnici romani. (Romana mai este vorbita in Australia, Azerbaijan, Canada, Finland, Hungary, Israel, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Moldova, Russia (Europe), Serbia and Montenegro, Tajikistan, Turkmenistan, Ukraine, USA, Uzbekistan.) 

Regiuni cu populatii semnificative de romani:

Romania: 19,409,400(2002 cens.)[7] – etnici romani

Moldova 75,000 declarati romani (2004 cens.) [8] - 2,638,125 moldoveni + romani (est. based on cens.)[9]
Spain: 321,000 (2006)[10]
USA: 367,000(2000)[11][12] - 1,100,000 [10]
Italy: 248,849[13]
Russia,Kazakhstan,Uzbekistan: 200,000
Ukraine: 151,000[14]
Canada:131,320 [15] - 400,000[[11]]
France: 100,000
Germany: 73,365 [16]
Israel: 50,000 [17]
Brazil: 33,280 (est)
Serbia (Vojvodina): 30,419
Turkey: 30,000 [18]
Greece: 29,000
Austria: 23,000 [18]
United Kingdom: 20,000
Sweden: 13,000 [18]
Australia: 10,000-20,000[19]
Venezuela: 10,000–12,000 [18][12]
Argentina: 10,000 [18]
Slovakia: 9,000 [18]
Hungary: 7,995 (2001) [20]
Bulgaria: 1,000 (2001 census) [21]

Daca vorbim de romanii sud-dunareni si de dialectele limbii romane, atunci ii adaugam si pe aromani (cunoscuti si ca macedo-romani) (aprox. 300.000 de vorbitori), megleno-romani (actualmente, 10.000 de vorbitori in Grecia si R. Macedonia, istro-romani (sub 1000 de oameni, in cateva sate ale peninsulei Istria din Croatia.

De remarcat ca a doua tara ca numar de romanofoni (indiferent ca se numesc moldoveni sau romani) este Fosta Republica Sovietica Moldoveneasca, Basarabia sau R. Moldova (2,638,125 - 3,395,600 ).

 Urmeaza Serbia (Timoc, Centru si Voivodina), unde romanofonii sunt numiti fie romani, fie rumani sau vlahi (pana intr-un milion). Interesant de semnalat ca, in momentul de fata, cei mai multi romani (auto-declarati romani) din afara granitelor traiesc, de fapt, in noi tari de adoptie, precum Italia sau Spania (2,3 milioane de români trăiesc în Italia şi în Spania).

 

AFRICA DE SUD

Un numar de 3 000 de originari romani s-au stabilit aici, atrasi de mirajul prosperitatii. 

ARGENTINA

In Argentina sunt stabilite cca. 10 000 persoane de origine romana, majoritatea fiind concentrate in Buenos-Aires, iar in grupuri mai mici in Mendoza, La Plata, Cordoba si Rosario. 

AUSTRALIA

Trebuie sa tinem cont ca Australia nu e prea populata. In 1950, erau 7 milioane de locuitori. Acum are 20 milioane, majoritatea comasati pe coasta de rasarit. Se spune ca sunt cam 14.000 de români. Se pare ca sunt mai multi, dar nu mai multi de 20.000. În Sydney sunt cam 4.000, în Melbourne 5.000, multi sunt si în Queensland.

Dupa alte surse, in Australia se afla aproximativ 50 000 de persoane originare din Romania, cifra care include, in afara de romani, si etnicii maghiari, greci, evrei, germani, sarbi si croati proveniti din tara noastra. In cea mai mare parte acestia sunt concentrati in marile orase australiene: Sydney, Melbourne, Adelaide, Brisbane, Perth, New Castle etc..

„Multiculturalismul” in Australia.

Australia este un stat federal constituit din 5 provincii si 2 teritorii, cu o populatie in componenta careia intra circa 160 de etnii.

Inca de la inceputul aparitiei fenomenului de imigrare, dupa constituirea statului federal, autoritatile australiene nu i-au definit pe noii veniti drept „minoritari”, ci „grupuri etnice”, notiune care s-a perpetuat in timp, indiferent de politicile succesive adoptate in aceasta problematica. Ignorand ca fiecare dintre aceste etnii a adus in Australia traditiile si obiceiurile proprii poporului din care provine, autoritatile australiene au incercat initial sa aplice o politica dura, de asimilare fortata.

Desi este realizat sub o forma aparent democratica, in realitate controlul guvernului se transforma intr-o supraveghere si dirijare stricta, cu caracter politic, ce urmareste asimilarea treptata a grupurilor etnice. 

AUSTRIA

Comunitatea romana din Austria numara peste 23 000 de persoane organizati in asociatii. Un liant al comunitatii romane il constituie Comunitatea Ortodoxa si Parohia Romana din Viena, precum si cea din Salzburg.

NR. ROMANI potrivit Ambasadei Romaniei – 30 000.

Oficial, sunt asadar cam 30.000. Nu sunt multi, poate si pentru ca nu prea se iau oameni la munca la negru. Una dintre cauzele pentru care sunt putini români în Austria este greutatea de a-si gasi un loc de munca la negru, fara documente de sedere. Austria este oricum vizitata de foarte multi români, în tranzit catre alte tari. Austria este poarta românilor catre Europa. 

BELGIA

Se apreciaza ca diaspora romana din Belgia numara, inainte de 1990, cca 700 de persoane. Din anul 1990 s-au mai stabilit in Belgia cca. 2 500 cetateni romani, din care cca 2 400 au cerut azil politic, romanii situandu-se pe primul loc la cereri de azil in aceasta tara. Din punct de vedere al statului juridic, o parte insemnata a etnicilor romani din Belgia a renuntat la cetatenia romana, adoptand-o pe cea belgiana. Se remarca, totodata, ca persoanele care s-au casatorit cu cetateni belgieni, in marea lor majoritate beneficiaza de statutul de cetateni romani cu domiciliul in strainatate.

Emigratia romana din Belgia traieste in cea mai mare parte la Bruxelles.  

DANEMARCA

Circa 2 000 de romani traiesc in Danemarca. Nu avem alte date concrete despre aceste comunitati. (Scriitorul si editorul bucurestean Victor Frunza are cetatenie daneza si romana.) 

BRAZILIA

In Brazilia, primele concentrari de romani au aparut in perioada interbelica, in special in zonele Rio de Janeiro si Sao Paulo, alcatuind emigratia economica

La ora actuala sunt estimati cca. 1 300-1 400 de romani si originari romani, concentrati in Sao Paulo, Rio de Janeiro, Curitiba, Porto Alegre si Belo Horizonte. Exista un numar semnificativ de institute si societati romano-braziliene, brazilienii fiind recunoscuti ca iubitori ai culturii si spiritualitatii romanesti. 

BULGARIA

Timocul bulgăresc din zona Vidin, unde sunt 30 de sate româneşti, fără nici un cuvânt românesc în şcoală, biserică sau presă. Aici se vorbeste mai mult despre vlahi sau aromani, putini indraznesc sa-si spuna romani.             

CANADA

Câti români sunt în Canada?

Trebuie sa tinem cont de faptul ca acesta tara este cât Europa, ca suprafata, dar ca populatie, este cât România. Sunt destul de multi români aici. Statisticile oficiale vorbesc de 150.000, dintre care numai la Toronto sunt 40.000. Românii continua sa vina în Canada. Numai anul trecut au venit 5.000. Canada este cea mai multiculturala tara din lume. La o singura tipografie, de exemplu, se tiparesc 70 de ziare pentru comunitatile de straini. Canada este o tara unde rasismul este invizibil.

Unde sunt concentratiile maxime de români?

Cei mai multi sunt în Toronto si Montreal. La Toronto, prezenta româneasca este foarte vizibila. Avem 5 biserici ortodoxe si una catolica la Toronto. Recent, una dintre biserici a împlinit 50 de ani de existenta. La Montreal sunt alte 3 biserici ortodoxe. Exista multi români care si-au deschis business-uri proprii - cabinete medicale, restaurante românesti, agentii de turism.

Conform statisticilor oficiale canadiene, in 1986 erau inregistrati peste 60 000 de romani - canadieni (origine unica sau multipla). Potrivit oficialilor de la „Imigration Canada”, dupa 1990 circa 3 000 de romani, mai ales tineri, s-au stabilit, anual, in Canada (tara care incurajeaza multiculturalismul etnic/emigratia, prin intermediul Ministerului Federal al Emigratiei si Cetateniei, reprezentat si la nivel provincial). 

In prezent, in Canada traiesc peste 100 000 de romani si originari din Romania, potrivit unor surse neoficiale. Cei mai multi dintre etnicii romani se afla in provinciile Ontario, Quebec, Alberta, Saskatchewan, British Columbia si Manitoba. Orasele cele mai populate de romani sunt: Toronto, Montreal, Kitchener, Windsor, Vancouver, Edmonton si Hamilton.

Exista, in prezent, in Canada numeroase personalitati stiintifice de origine romana. In provincia Quebec sunt, de exemplu, 116 profesori universitari intre care si Nicolae Mateescu-Matte (membru de onoare al Academiei Romane).

Comparativ cu alte etnii din Canada, emigratia de origine romana nu este compacta si foarte bine organizata, are o structura amorfa si ocupa pozitii economice, politice si sociale relativ modeste.

generatia veche a reusit sa se grupeze in special in jurul bisericilor (care, din pacate, apartin inca de episcopii diferite). 

COLUMBIA

In Columbia traiesc in prezent cca. 40 de persoane de origine romana, stabilite in aceasta tara dupa anul 1970, in general, prin casatorie cu cetateni columbieni care si-au efectuat studiile superioare in Romania. 

ELVETIA

Numarul romanilor stabiliti in Elvetia se ridica la cateva mii, fiind stabiliti in jurul celor doua mari orase Geneva si Lausanne, precum si in Elvetia germana sau in Ticino.  

FINLANDA

Cateva sute de romani sunt stabiliti in Finlanda, dar numarul lor va creste in curand. 

FRANTA

In prezent, diaspora romana din Franta este apreciata la aproximativ 60 000 de persoane.

Din punct de vedere al statutului juridic, cea mai mare parte a etnicilor romani din Franta a renuntat la cetatenia romana, optand pentru cea franceza. Bipatrizii, in numar mai redus, au continuat sa mentina si unele legaturi cu tara, cu precadere de natura familiala.

O categorie restransa de etnici romani o reprezinta apatrizii. Acestia, renuntand la cetatenia romana, la cererea lor expresa sau prin retragere, si nefiind in masura sa indeplineasca conditiile cerute de reglementarile tarii de resedinta in materie de naturalizare, au fost marginalizati de autoritatile franceze si de mediile in care traiesc. 

Emigratia romana din Franta este concentrata in marea ei majoritate la Paris si in unele centre urbane, printre care Marsilia, Bordeaux, Montpellier, Metz, Grenoble, Saint Nazaire, Narbonne, Avignon, Verneuil, Valance etc.  

Nr de romani din Franta si Belgia este estimat de Ambasadele Romaniei in aceste tari la 60 000 de persoane..

GERMANIA

Surse ale Ministerului Federal de Interne al Germaniei estimeaza numarul sasilor si al svabilor originari din Romania la cca. 550 000 persoane, iar cel al azilantilor proveniti din Romania la cca. 150 000 de persoane. Ambasada Romaniei in Germania estimeaza insa numarul de romani ca fiind de 200 000 plus cei aproximativ 1,5 milioane de sasi si svabi vorbitori de limba romana. 

Minoritatea romana din Germania se afla ca numar de persoane pe locul al optulea, in urma altor minoritati mult mai puternic reprezentate ca de exemplu : minoritatea turca, (fosta) iugoslava, (actualmente sirba, croata si bosniaca), italiana, greaca, portugheza etc.,  apreciindu-se statistic numarul vorbitorilor de limba romana la circa 180-200.000 (1998). Limba romana este ocazional folosita si de fosti cetateni romani de nationalitate germana (sasi transilvaneni si svabi banateni), a caror emigratie din Romania catre Germania este estimata din anul 1945 pina in anul 2000 la circa 650.000 de persoane. Limba romana mai este folosita si de etnici maghiari din Romania  precum si alte minoritati etnice din tara de origine. 

Numerosi romani nativi au dobindit intre timp cetatenia germana,   fiind declarati la recensamintele populatiei  dupa apartenenta statala - ca germani. Principiile legilor germane care nu aproba dubla cetatenie decit in cazuri cu totul deosebite, conduc la o noua cifra oficiala a romanilor declarati ca atare in Germania  la circa 90-100.000 persoane(1999), care suma, raportata la numarul efectiv de vorbitori ai limbii romane de 180- 200.000 de persoane, este in fond injumatatita. Pe linga acestea, unii romani poarta din considerente sociale si economice numele de familie al etnicului/etnicei german(e) cu care s-au casatorit, astfel incit identificarea sa ca etnic roman devine in aceste conditii deosebit de dificila, chiar si prenumele putind fi modificat pina cu citiva ani in urma in momentul intocmirii actelor de imigrare, fapt care a condus la situatii de folosire benevola a unui prenume german uzual de genul: din Ioan - Johann, din Nicolae - Nikolaus, din George sau Gheorghe - Georg. Exemplele ar putea continua. Fenomenul acesta nu a fost constrins prin legile in vigoare,   acest fapt fiind inteles ca o incercare personala, voluntara, de integrare a imigrantilor romani in noua societate, cei in cauza putind pastra in noile acte de identitate germane prenumele din nastere folosit in actele romanesti. 

Casatoriile mixte cu etnicii germani originari din Romania sau cu cetatenii romani care puteau dovedi originea etnica germana, chiar partiala (pentru a cere sa devii membru al Forumului Democrat Germana din Romania, e suficient sa arati ca ai avut chiar si numai un bunic de origine germana), au condus in special la anii de dupa caderea regimului comunist la o imigratie puternica romaneasca, romanii veniti de prin anii 1990 incoace fiind majoritari . Pe linga cei sositi in ultimii zece ani, exista romani stabiliti de dupa al doilea razboi mondial, fosti cetateni romani de nationalitate germana - fosti membri ai Wehrmachtului german, care au gasit dupa razboi in Germania o noua patrie, diversi refugiati politici din anii comunismului, romani din Banatul sirbesc etc. 

În toata Germania totalul "originarilor din România", denumirea politically correct a celor care vorbesc româneste, se ridica la 400.000, afirma Alexandru Schäfer-Gîrleanu. În zona Nürnberg (Franconia - nordul landului Bavaria) traiesc, dupa datele oficialitatilor germane, circa 15.000 de originari din România. 

Lucian Hetco, ne puteti spune câti români sunt în Germania?

E o întrebare destul de grea. Conform anuarului statistic, 110.000, dar cifra este mult mai mare, pentru ca nu contine numarul nativilor români care au obtinut cetatenia germana. Din 1945 pâna în 1990, au parasit România circa 650.000 de etnici germani, care au renuntat la cetatenia româna. Mai exista apoi casatorii mixte, pe baza carora românii obtin cetatenia germana. Eu am demarat doua studii, si am ajuns la cifra de 500.000, cifra acceptata si de consulatul din Munchen. 

IRLANDA

Conform datelor recente ale Ambasadei Romaniei la Londra numarul de romani traitori in Irlanda ar fi de 7 000. 

În Irlanda traiesc circa 25.000 de români, potrivit estimarilor presedintelui Comunitatii Românilor din Irlanda (CRI), Vasile Ros.

La cât este estimat numarul românilor din Irlanda? Exista statistici cu privire la numarul celor care au rezidenta legala si cu privire la câti sunt clandestini?

Numarul românilor din insula Irlandei nu este cunoscut, dar noi îl estimam la circa 25.000. În acestia intra aproximativ 5.000 - 6.000 care au primit acte de rezidenta în baza copilului nascut cu cetatenie irlandeza pâna în februarie 2003.

La acestia se adauga câteva mii care au contracte de munca în diverse domenii, se estimeaza pâna la circa 3.000, desi pot fi mai multi si care au o rezidenta temporara. Exista de asemenea un numar mai redus, câteva sute de români care au primit statutul de refugiat în Irlanda. Exista apoi categoria celor care asteapta înca un raspuns la cererea lor de rezidenta pe motive umanitare, în special familii care nu au copii nascuti în Irlanda, si singura lor speranta este o decizie a ministrului de justitie irlandez în favoarea lor. Si apoi sunt cei care sunt aflati ilegal pe teritoriul statului irlandez, si din cifre estimative sunt câteva mii.

Întrucât în ianuarie 2005 a început procesul de acordare a rezidentei, oprit pentru 2 ani, statisticile vor fi dramatic schimbate, pentru a reflecta noile modificari. 

ISRAEL

Cu toate ca nu exista statistici oficiale complete privind provenienta emigrantilor din Israel pe tari de origine, din datele oficiale rezulta ca in Israel ar trai in prezent 450 000 de evrei originari din Romania. Ambasada Romaniei in Israel ii estimeaza ca fiind 10% din populatia intregii tari, adica in jur de 500 000.  

Ziarele si revistele in limba romana sunt cele mai numeroase publicatii care apar intr-o limba straina in Israel. Se remarca in primul rand ziarele in limba romana "Viata noastra" si "Ultima ora", care are un numar important de cititori (aproximativ 50 000). Se mai editeaza "Facla", publicatie de tip magazin saptamanal, "Adevarul", "Revista familiei", "Secolul XX", revista lunara cu caracter artistic, "Izvoare", revista trimestriala editata de Asociatia scriitorilor israelieni de limba romana, "Revista mea", etc. 

120.000 de evrei nascuti în România. Cu totii formeaza în Israel o comunitate în care traieste, dupa unele evaluari, aproape jumatate de milion de vorbitori de limba româna.

În Israel, prima generatie a originarilor din România numara azi 120.000 de suflete. Pentru întreaga comunitate însa, cifra estimata este de peste 400.000 de persoane. 

"În Israel, mai traiesc azi circa 120.000 de evrei nascuti în România

- Numarul evreilor originari din România reprezinta un procent de peste 10% din populatia evreiasca a Israelului

- Comunitatea evreilor originari din România ocupa locul patru, dupa cea a celor provenitI din fosta Uniune Sovietica (27,6%), tarile Maghrebului (11,5%) si Polonia (11%)

- Media de vârsta în comunitatea originarilor din România este cu mult mai mare decât a restului populatiei evreiesti sau de alte origini

- Originarii din România sunt raspânditi în Tel Aviv (29%), Haifa (24%), centrul tarii (21%), zona de sud (10%), Ierusalim (5%)

- Preocuparile comunitatii originarilor din România sunt preponderent intelectuale

- Evreii români s-au remarcat în toate domeniile de activitate, mai putin în politica : numai patru personalitati nascute în România au fost ministri

- 27 de diplomati de origine româna au reprezentat Israelul, având rang de ambasador 

ITALIA

Diaspora romaneasca din Italia numara, dupa unele estimari, cca 25 000 de persoane.

In ultimii 20 de ani s-au constituit comunitati romanesti in zonele oraselor Roma, Milano, Torino, Bari, Verona, Florenta si altele 

Conform Ambasadei Romaniei in Italia ar trai pe meleaguri italiene in jur de 200 000 de romani dintre care doar 40 % cu statut legal. 

Peste 1,5 milioane de români în Italia

În Italia locuiesc, în prezent, peste 1,5 milioane de români, cu acte în regulă sau clandestin, a declarat vicepreşedintele Ligii Românilor din Italia şi preşedintele Asociaţiei Frăţia, Aurelia Mirică.

Ea a precizat că această cifră este doar o simplă estimare furnizată de asociaţiile româneşti din Italia. „Nici una din cercetările făcute pentru a avea un număr cât mai aproape de adevăr în acest moment nu a dat un rezultat clar“, a arătat Aurelia Mirică.

 KAZAHSTAN

Prizonierii militari si civili romani detinuti in lagarele de concentrare staliniste de pe teritoriul regiunii Karaganda, Kazahstan, in perioada 1941-1950 – si urmasii lor.

Material transmis de dl dr. Vasile Soare, ambasadorul României în Kazahstan.

In timpul cercetarilor de arhiva ale ambasadorului Romaniei in Kazahstan, Vasile Soare, efectuate in perioada 2003-2005 la Directia Arhivelor si Documentatiei de pe langa primaria regiunii Karaganda, Kazahstan, au fost identificate date potrivit carora in timpul celui de-al II-lea razboi mondial, in perioada 1941-1945, pe teritoriul regiunii Karaganda au fost amplasate 3 lagare de concentrare sovietice pentru prizonieri militari si civili straini: SPASSK nr. 99, Balhash nr. 37 si Jeskazgan nr. 39.

Cel mai mare lagar de concentrare pentru prizonierii militari straini a fost Spassk nr. 99, infiintat in iulie 1941 pe structura Diviziunii Spassk a Karlag-ului NKVD, situat la 45 km de orasul Karaganda, pe teritoriul fostei Uzine de extractie a cuprului Spassk. Pe tot timpul functionarii, prin acest lagar au trecut 66.160 de prizonieri. 6.740 de prizonieri au fost de nationalitate romana. La acestia se adauga un numar de peste o mie de prizonieri de alta nationalitate, care au luptat in Armata Romana, avand probabil cetatenia romana la acea vreme (evrei, ucraineni, armeni, moldoveni). In documentele lagarului, prizonierii de razboi straini au fost inregistrati pe nationalitati.

Pana in 1944, lagarul SPASSK 99 pentru prizonieri militari si civili era constituit dintr-o singura Diviziune. Incepand cu 1944, lagarul s-a extins si s-au format noi Diviziuni de productie, numeroase contingente fiind folosite la munci in intreprinderi industriale situate pe intreg teritoriul regiunii Karaganda - orasul Temirtau, satele Spassk, Saran, Dubovka, Kok - Uzen, Zapadnyi, Fedorovka, la minele de carbune Kostenko, Kirov, numerele 20, 26 bis, 31, 42/43, etc. Astfel, in anii 1947 - 1948, lagarul Spassk era constituit din 24 de Divizii si concentra cca. 30.000 de prizonieri militari si civili straini.

Prizonierii militari erau organizati in diviziile lagarului pe nationalitati, separati de prizonierii civili. Toti civilii (barbati, femei si copii) erau concentrati intr-o singura divizie, situata in satul Kok - Uzen. Din totalul de 1808 prizonieri civili, 92 persoane erau de nationalitate romana. Din 1948, odata cu inceperea repatrierii prizonierilor militari straini, diviziile lagarului Spassk nr. 99 au fost reduse. In vara anului 1950, in conformitate cu dispozitia MVD (Ministerul de Interne al URSS), lagarul Spassk pentru prizonieri militari straini din Karaganda a fost lichidat. baracile si celelalte anexe au fost transformate in ferme si unitati agricole, unde, ulterior, au fost adusi la munca fortata alte sute de mii de dusmani ai poporului, chiaburi, elemente periculoase etc. din regiunile de vest ale URSS (Ucraina, Basarabia, Belarus, tarile baltice). 

7765 prizonieri de razboi straini din cei aflati in detentie in lagarul Spassk nr. 99, in perioada 1941 - 1950, au murit si au fost inmormantati pe teritoriul regiunii Karaganda. De mentionat ca, in divizia lagarului din satul cu acelasi nume, Spassk, in general in ultimii ani erau adusi de la celelalte divizii de productie prizonierii slabiti, care nu mai dadeau randamentul scontat la muncile grele, pentru a indeplini si depasi norma. Din totalul prizonierilor de razboi straini morti in acest lagar, 827 au fost de nationalitate romana. La acestia se adauga alti cca. 200 de prizonieri de alte nationalitati, care au luptat in Armata Romana: unguri, ucraineni, evrei, armeni (probabil, tot cetateni romani). Mai multi prizonieri moldoveni sunt inregistrati separat de cei romani.           

La inceputul anului 2003, Ambasadorul Romaniei la Alma - Ata, Kazahstan, Vasile Soare, a contactat autoritatile regiunii Karaganda, Directia Arhivelor Nationale din aceasta regiune, si a facut nenumarate demersuri pentru obtinerea aprobarilor privind pastrarea memoriei prizonierilor romani morti in lagarele staliniste din Karaganda in anii 40 - 50 prin amplasarea unui monument in cimitirul de la Spassk. Initiativa Ambasadei de incheiere intre Romania si Kazahstan a unui Acord Interguvernamental privind ingrijirea reciproca a mormintelor militare nu s-a materializat, datorita refuzului partii kazahstaneze.

In consecinta, pe plan local, a fost realizata o piatra funerara din granit care a fost amplasata in cimitirul lagarului Spassk nr.99, alaturi de monumentele si pietrele funerare ale altor state, cu urmatoarea inscriptie: "IN MEMORIAM, CELOR PESTE 900 DE prizonieri romani morti in Lagarele staliniste din Centrul Kazahstanului in anii 1941-1950". La 9 septembrie 2003, aceasta piatra funerara a fost dezvelita de presedintele Romaniei de atunci, Ion Iliescu, aflat in vizita oficiala in Kazahstan. Preotul roman Irineu Dogaru a oficiat o slujba de pomenire a prizonierilor romani in prezenta delegatiei presedintelui Romaniei, a autoritatilor locale, reprezentantilor bisericilor ortodoxa, catolica si musulmana din Karaganda, mass - mediei romanesti si kazahstaneze (cca. 300 de persoane). Evenimentul a fost de o inalta incarcatura sufleteasca pentru cei peste 70 de romani prezenti si a fost intens mediatizat in Kazahstan. TVR a reflectat, de asemenea, in Romania momentul dezvelirii monumentului si slujba de pomenire (Sept. 2003). 

LUXEMBURG

In Marele Ducat de Luxemburg traiesc aproximativ 300 de romani. 

MACEDONIA

Peste 200.000 de aromâni îsi apara traditiile.

Populatia aromâna de pe teritoriul actual al republicii Macedonia, cunoscuta mai mult sub numele de vlahi, traieste în grupuri compacte în Bitolia, Ohrid, Prilep si în împrejurimile acestor asezari, precum si pe Valea Vardarului. În Macedonia, exista si o comunitate megleno-româna, în localitatile Gevgelija, Gornicel, Moin, Mrzenci, Veles, Skopje.

Asociatiile aromânilor din Macedonia estimeaza numeric populatia la 200.000 de persoane. Datele oficiale ale recensamântului din 1991 consemneaza doar 7.748 de vlahi/aromâni, cifra considerata departe de a reflecta realitatea. Comunitatea megleno-româna numara în jur de 5.500 de persoane, fiind în pericol de disparitie. 

Declararea independentei Macedoniei în 1991 a dat sperante etnicilor aromâni în ceea ce priveste afirmarea si dezvoltarea propriei identitati culturale. În preambulul Constitutiei statului macedonean, adoptata la 17 noiembrie 1991, vlahii se numara printre etniile constitutive ale natiunii, dupa albanezi si turci, dar înaintea tiganilor si a altor minoritati. Autoritatile recunosc formal minoritatea aromâna, însa nu o sprijina financiar si logistic. 

MAREA BRITANIE

Se apreciaza ca numarul romanilor stabiliti in Marea Britanie este de circa 1 500-2 000 de persoane.

Diaspora romaneasca este concentrata in zona marilor orase din sudul Angliei: Londra, Birmingham si Nottingham.

O parte a comunitatii romanesti este grupata in jurul Bisericii Ortodoxe Romane, cu un preot numit de Patriarhia de la Bucuresti.

O activitate remarcabila desfasoara „Centrul Cultural Roman” – asociatie cu statut legal a comunitatii romanesti din Marea Britanie – al carui presedinte este Dl. Nicolae Ratiu.

Conform datelor recente ale Ambasadei Romaniei la Londra numarul de romani traitori in Marea Britanie ar fi ajuns la 15 000  

 

MEXIC

Emigratia romana din Mexic este alcatuita din aprox. 50 de familii, fiind concentrata in special in capitala. In cadrul acestei emigratii, aprox. 20% sunt romani, restul reprezentand etnici evrei, unguri si germani. Pana in prezent, comunitatea romaneasca din aceasta tara nu a fost organizata in asociatii culturale si nu are organe de presa. 

R. MOLDOVA  - vezi rezultatele Recensamantului (aprox 70.000)… si cererea de obtinere a cetateniei romane (400.000)! 

NORVEGIA

Aproximativ 800 in Norvegia (dupa unele statistici, numarul lor s-ar ridica la peste 2 000). 

OLANDA

Diaspora romana din Olanda este estimata la cca 2 000 de persoane. In Olanda functioneaza o biserica ortodoxa romana deservita de un preot numit de Patriarhia Romana, care editeaza revista anuala "Marturie ortodoxa". 

PERU

Diaspora romana din Peru s-a constituit prin emigrari, care au avut loc in special pana in 1970 si prin casatorii mixte. Conform unor date statistice din 1987, numarul persoanelor care formeaza colonia romana era de aproximativ 100. 

POLONIA

Pe teritoriul Poloniei, in afara populatiei majoritare, traiesc, in prezent, conform aprecierilor oficiale, circa 1,5 milioane cetateni apartinand minoritatilor nationale, ceea ce reprezinta aproximativ 4% din numarul total de locuitori ai tarii.

Comunitatea romana numara mai putin de o mie de persoane, majoritatea fiind stabiliti in Polonia prin casatorie.

Despre vechii pastori valahi, din munti, nu se mai stie nimic in Polonia.  

PORTUGALIA

In Portugalia traiau aproximativ 500 de romani, in mod oficial. Nu avem insa numarul exact al celor plecati sau stabiliti dupa 2002, cand s-a inceput migrarea fortelor de munca catre aceste tari iberice. Actualmente, numarul lucratorilor romani, legali si ilegali, trebuie sa fie mult mai mare. 

SERBIA

Serbia sau cum poţi ascunde un milion de români.

Sunt ‘’vizibili’’ doar cei din Voivodina, dar cei din Serbia de Est sau Valea Timocului, chiar daca nu au curajul sa se declare romani la recensaminte, ajung către un million. 

   Cu toate că sârbii, inca de la început, imediat în 1833, au interzis limba româna în şcoli şi biserici şi au dat tuturor nume sârbeşti (pe care le puteau alege dintr-o listă, la botez), cu toate că nici un român nu primea vreo funcţie şi că erau aduşi sârbi pentru orice post de răspundere, la recensământul din 1895 apar totuşi 159 510 români. Sârbii se sesizează şi vor schimba macazul, mai ales după ce, la 1919, unele glasuri din Timoc cer unirea cu România. Astfel, la recensământul din 1921 nu mai apare nici un român ci apare o nouă etnie – cea valahă, cu 142 773 suflete. Prea mulţi însă pentru sârbi, şi, după ce în 1946 vor cere drepturi etnice, va urma o mai mare prigoană şi muncă de lămurire cum că ei sunt de fapt sârbi ce vorbesc şi o altă limbă. Astfel în 1953 apar în statistici doar 36 728 valahi şi 198 728 sârbi cu limba maternă valahă, iar în 1961 doar 1330 valahi şi 2233 români. 

   În ultimii ani, paralel cu iniţiativele unor asociaţii ale românilor de aici pentru redeşteptarea naţională, au început acuze în presa sârbă la adresa liderilor acestora că vor destabilizarea Serbiei şi un nou Kosovo (regiunea locuită de români este mai întinsă decât Kosovo). Biserica Ortodoxă Sârbă a făcut apel cetăţenilor să se declare sârbi pentru binele patriei şi al ortodoxiei. În ciuda acestor presiuni, la recensământul din 2002 s-au declarat 39 953 valahi şi 4 157 români. Un număr ridicol de mic şi totuşi mai mare decât cel al românilor din Voivodina care se bucură de drepturi etnice fireşti. 

   Referitor la aceste comice recensăminte, ele îi fac pe unii intelectuali sârbi să roşească şi să le conteste chiar ei obiectivitatea. Astfel istoricul dr. D.Petrovici într-o lucrare despre valahi nu crede că pot fi mai puţini de 240 000.

O broşură oficială privind minorităţile din Serbia recunoaşte că în ceea ce îi priveşte pe valahi recensămintele sunt „dătătoare de confuzii şi greu de explicat din punct de vedere demografic“. Mai scrie că „Vlahii nu sunt reprezentaţi la nivelul conducerii administrative nici măcar în Homolie sau Valea Timocului, unde aceştia sunt majoritari“. În acelaşi buletin editat de Belgrad se recunoaşte că „membri ai acestei populaţii, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele româneşti, iar limba şi folclorul conduc spre varianta originii lor româneşti. Reprezentanţii minorităţii vlahe susţin originea lor română“. Dacă orice sârb cinstit spune că românii timoceni sunt majoritari în 200 localităţi înseamnă că sigur este vorba de 400. Organizaţiile româneşti au contestat oficial recensământul din 2002 în faţa guvernului sârb şi OSCE. România a tăcut chitic.           

Un reprezentant în parlament al opoziţiei sârbe din vremea lui Miloşevici spunea că sunt 1 100 000 de români timoceni. Eu (autorul articolului de pe internet), după ce am bătut zona în lung şi în lat, fără să întâlnesc pe cineva care să nu vorbească româneşte, afirm că sunt între 400 000 şi 1 000 000 de români în estul ţării vecine, ei reprezentând între 10% şi o şesime din populaţia Serbiei. 

   O mare de români este lipsită de cele mai elementare drepturi naţionale. Nici un minut de limbă română în şcoli, nici un cuvânt românesc în bisericile lor, nici un cuvânt românesc la televiziunea sau radioul public sârbeşti care să se recepţioneze în zonă, nici un reprezentant al lor în Consiliul Naţional Român din Serbia, în urma manevrelor Belgradului din decembrie 2002. 

   În acelaşi timp, în Voivodina, la nord de Dunăre, este un paradis pentru minorităţi: cei 35 000 români sunt majoritari în doar 17 localităţi, învăţământ în limba română se face în 9 localităţi, în celelalte limba română se studiază doar facultativ. Ar mai fi loc şi aici de mai bine dar este incomparabil cu zona Timocului.  

SLOVACIA

O comunitate de aproximativ 9 000 de originari din Romania se afla in sudul Slovaciei, majoritatea acestora provenind din randul etnicilor slovaci intorsi in patria lor de origine.

In Republica Slovaca nu se poate vorbi despre existenta unei comunitati romanesti propriu-zise. Numarul persoanelor de origine etnica romana este de cateva zeci care s-au stabilit in aceasta tara urmare a unor casatorii mixte, cu cetateni slovaci. 

SPANIA

In Spania traiesc aproximativ 2 500 de romani (oficial, avand cetatenie si declarandu-se ca romani), in zone ca Madrid, Barcelona, Bilbao. Din cauza migratiei recente a fortelor de munca, numarul romanilor care s-au stabilit in Spania este in continua crestere. Din cauza acestei fluctuatii de populatie originara din Romania nu putem avea un numar exact al etnicilor romani traitori in Spania, insa Ambasada Romaniei in Spania ii estimeaza la 100 000 dintre care doar 40% au statut legal.

La lucru (pe perioade determinate sau nedeterminate) se afla insa mult mai multi. 

Alte variante gasite: 

 800.000 de români trăiesc în Spania - dintre aceştia, 500.000 au acte în regulă. Majoritatea românilor din Spania sînt în zona Madrid şi în regiunea Castellon.  

în Spania sunt circa 500.000 de români, dintre care doar 100.000 cu acte în regula. 

În Spania, numarul românilor se apropie de 500.000, afirma Cristina Lincu, secretar al asociatiei româno-spaniole "Romania" din Madrid, una dintre cele mai active persoane din Spania în afirmarea identitatii românesti în lume. "Numarul românilor este aproximat de asociatii, sau chiar de ambasada, între 400 si 500.000. Dar sunt estimari, nu exista cifre oficiale. Asta pentru ca foarte multi sunt fara acte. Problema e ca sunt foarte multi care stau fara acte, unii chiar de trei ani. 

 

STATELE UNITE ALE AMERICII

Statisticile oficiale nord-americane au inregistrat pentru prima data in 1881, 11 emigranti din teritoriile romanesti. In prezent se estimeaza ca in SUA traiesc peste 1 milion de americani de origine romana.

Cea mai mare concentrare a originarilor din Romania se afla in orasele din nord-estul SUA - in statele Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Pennsylvania si la New York..

Comunitatea romana din S.U.A. reprezinta, dupa standardele americane, un grup etnic de marime mijlocie. Conform datelor statistice ale recensamintelor din S.U.A., aproape 400 000 de cetateni americani se declara de origine romana, plasand comunitatea romana pe locul al 20-lea, ca marime, in randul celor 71 de grupuri etnice de origine europeana recunoscute oficial. Numarul romanilor care traiesc in S.U.A. este, insa, mult mai mare, tinand seama de faptul ca multi dintre ei nu isi declara originea, fluxul de imigrari continua, iar multi dintre cei stabiliti in S.U.A. nu au dobandit cetatenia americana.

Cea mai mare grupare de comunitati romanesti, numarand fiecare cateva zeci de mii de persoane, se afla statele din nord-est - New York, New Jersey, Pensylvania, Ohio, Michigan, Illinois, zone de destinatie ale primelor valuri de imigranti romani, incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea. California si Florida, destinatii mai recente de imigrare a celor veniti din Romania si de reasezare a unor romani americani din valurile anterioare de imigrare, cunosc o dinamica aparte a comunitatii romano-americane, ajungand sa se plaseze pe locurile doi si dupa New York, in privinta numarului de membri. In ultimii ani, s-au constituit comunitati romanesti care se afla intr-un proces de consolidare si de crestere numerica, in state precum Oregon, Washington. Georgia, Texas, Arizona. In fapt, comunitati romanesti exista in toate statele S.U.A., chiar daca, in unele cazuri, de dimensiuni foarte mici.

Pe langa comunitatile romanesti constituite ca atare, grupate in jurul unor biserici proprii, exista mici grupuri de romani, alcatuite din cateva familii, care frecventeaza o biserica apartinand altei etnii. Exista, de asemenea, americani de origine romana care traiesc izolati de orice comunitate romaneasca, fie din ratiuni subiective (nu doresc sa intretina legaturi cu membrii comunitatii din zona), fie din motive obiective (traiesc in zone in care nu exista alti romani). 

Un alt segment important al comunitatii romane din S.U.A., care se suprapune atat comunitatilor constituite, cat si categoriei celor care traiesc izolati de comunitate, este reprezentat de sutele de profesori si studenti romani sau de origine romana care isi desfasoara activitatea in universitati din aproape toate statele S.U.A. 

Exista unele comunitati locale (Cleveland, Detroit, Chicago) in cadrul carora se manifesta o anumita coeziune, ele reusind sa se mobilizeze si sa antreneze un numar semnificativ de membri, in special in cadrul unor manifestari cu caracter cultural, de pastrare a obiceiurilor si traditiilor romanesti 

La nivel national, cea mai veche organizatie a romanilor americani, Uniunea si Liga Societatilor Romane din America, grupeaza un numar de 32 de societati fraternale din 15 state.

Numarul statelor in care exista biserici ale romanilor americani se ridica la 27, ceea ce face, teoretic, ca un lobby coordonat al bisericilor romanesti sa aiba capacitatea de a influenta un numar majoritar de membri ai Congresului S.U.A., inclusiv 54 de senatori.

Organizatiile religioase romanesti se pot constitui in grupuri de presiune si pot actiona sectorial, chiar in absenta unei unitati interconfesionale. Bisericile ortodoxe, prin cele doua Episcopate, reprezinta 50-60% dintre americanii de origine romana, deci pot vorbi in numele unui numar important de cetateni americani.  

(The decennial U.S. Census of 2000 calculated (based on a statistical sampling of household data) that there were 367,310 respondents indicating Romanian ancestry (roughly 0.1% of the total population).[11] The actual total recorded number of foreign-born Romanians was only 136,000 Migration Information Source However, some non-specialist organisations have produced estimates which are considerably higher: a 2002 study by the Romanian-American Network Inc. mentions an estimated figure of 1,200,000[24] for the number of Romanian-Americans. This estimate notes however that "...other immigrants of Romanian national minority groups have been inlcuded [sic] such as: Armenians, Germans, Gypsies, Hungarians, Jews, and Ukrainians". It also includes an unspecified allowance for second- and third-generation Romanians, and an indeterminate number living in Canada. An error range for the estimate is not provided. For the United States 2000 Census figures, almost 20% of the total population did not classify or report an ancestry, and the census is also subject to undercounting, an incomplete (67%) response rate, and sampling error in general.) 

SUEDIA

In Suedia traiesc circa 13 000 de originari din Romania dar si multi romani timoceni (de pe Valea Timocului sarbesc), al caror numar nu il cunoastem nici macar cu aproximatie. In cea mai mare parte sunt de origine romana, existand si grupuri compacte de maghiari, si un numar redus de evrei. Aproximativ 2 000 au statutul de cetateni romani cu domiciliul in strainatate, 21% dintre acestia fiind maghiari.

In ultimii ani, numarul originarilor din Romania care au obtinut dreptul de sedere si munca in Suedia a cunoscut o crestere insemnata, insa este de remarcat ca romanii nu figureaza, din punctul de vedere numeric, in statisticile oficiale referitoare la emigranti in raport cu cei proveniti din Finlanda, Grecia, Turcia, Polonia, Ungaria.  

Conform statisticilor suedeze din 1996, in Suedia traiesc urmatoarele categorii de romani sau originari din Romania:

- 7015 cetateni suedezi de origine romana;

- 4186 cetateni romani;

- 1605 cetateni suedezi de origine romana – a doua generatie (nascuti in Suedia);

- 839 romani nascuti in Suedia, prima generatie;

In realitate, se considera ca aceasta cifra este cu cca. 3 000 mai mare, deoarece statisticile suedeze nu-i cuprind decat pe cei care au rezidenta permanenta (PERMANENT UPEHOLTISTON) care se acorda numai dupa 3 ani de sedere neintrerupta in Suedia. 

Cea mai mare concentrare de persoane originare din Romania este in partea de sud a Suediei, in zona Malmo-Solvesborg-Goteborg, unde traiesc cca. 70% din total. In zona Stockholm se apreciaza ca exista cca. 2 000 de romani. 

TURCIA

Poate fi subliniat ca in Turcia exista mult mai multi romani decat cei 800 atestati statistic, adica aproximativ 30 000, plecati la lucru, emigrati pe motiv economic sau in cadrul casatoriilor mixte cu cetateni turci. Exista, desigur, si etnici turci din Romania plecati la lucru sau emigrati in Turcia. 

UNGARIA

Oláh (37,147 Hungarians have this name) = e interesant de stiut ca 37.147 de unguri au numele de familie Olah, asa spunandu-le ungurii la romani.

Chiar daca romanii sunt luati in calcul ca o minoritate oficiala, e destul de trist ca tanara generatie danseaza dansuri romanesti si se imbraca la serbari in costume traditionale, dar vorbesc limba romana doar la orele de romana de