Dan Norea s-a născut (în 1949) şi a trăit toata viaţa la Constanţa, pe malul mării. Excepţie face perioada facultăţii – facultatea de Automatică, secţia de Calculatoare, la Politehnica din Bucureşti. În prezent deţine în asociere firma MULTISOFT. Este căsătorit, are patru copii şi – deocamdată – doi nepoţi. Deşi cocheta cu poezia încă din adolescenţă, prima oară a “publicat “ ceva abia în 2002, pe site-ul poezie.ro. Ulterior a mai postat diverse texte pe europeea.ro şi bocancul-literar.ro.  În 2006 figurează în calitate de coautor pe coperta volumului de poezii „Spiralele vieţii”, la editura Anamarol. A abordat mai multe genuri literare, dar cel mai în largul său se simte în genul umoristic.

 

 

                                                       Epigrame       (CONEXIUNI nr. 33, decembrie 2007)

Câteva cuvinte ce aduc a-minte 

 

Aflaţi că o mănăstire este plină de iubire 

Dacă-l auzi rămâi perplex

Căci în materie de sex

Lipsit total e de păcate.

Îi place doar puţin… a-bate… 

 

Orice profesionist are-n spate-un farmacist 

La cursa de 100 plat

S-ajungă primul e avid.

Ţâşneşte iute, scurt, lansat –

În minte-ţi vine-… a-steroid… 

 

Dacă iei puţin aminte, găseşti un catren… cu-minte 

 

La revistă 

Stela către Arşinel:

-         Uită-te la păr, băiete,

Tu… cu-surul tău… eşti miel,

Iară mie-mi plac… cu-plete

 

La Parchet 

Unul s-a îmbogăţit…

La Parchet, se înţelege,

Vine omul… cu-venit

Iar procurorul… cu-lege

 

Toate uraganele au nume de femei 

Toată lumea poa’ să vadă,

Uragan, ciclon, tornadă,

Un dezastru pe Pământ

E-al femeilor… cu-vânt

 

Programare 

Fiind băiet, în lan… cu-treierat

Veneau femeile cu un anume gând:

-         Cum faci să ne-ntâlnim pe înserat ?

-         Păi, ai răbdare, căci va fi… cu-rând ! 

 

Cum a fost scrisă Odă în metru antic 

Nică-a lui Ştefan a Petrii

Lui Mihai îi zice Oare

De ce cânţi numan picioare ?

Fi’ndcă noi suntem… cu-metri !” 

 

Gânditoarea de la Hamangia 

După câteva sudalme

Geta cu un zâmbet trist

Puse capul între palme:

-         OK… cu-get, deci exist ! 

Când o păsărică zboară / o statuie se-nfioară

  

Niciodata nu mi-a plăcut ca păsărica să fie deasupra

De-aş fi un sculptor de poveste
La toţi le-aş pune pălărie.
Voi ştiţi ce neplăcută este
O... picătură... pe chelie ? 

Statuile spaniole nu vor pălărie 

Undeva în Pirinei

O idee dă să nască:
- N-ai vrea ca
în locul ei
Mie să îmi dai ... o bască

O statuie vede-o vacă 

O statuie vede-o vacă
Pe păşune cum se c...ă
Şi uşor se înfioară:
- Bine că vaca nu zboară !
 

Grup statuar Romeo si Julieta, vechi de 100 ani

Celor doi amanţi celebri Dumnezeu le-a dat un dar:
Pentru o juma' de oră să învie temporar.
Bănuiţi ce au făcut ? Au prins nişte porumbei
Şi ţinându-i strâns, cu ură, s-au toot... uşurat pe ei.

 

Contabilitate în dublă partidă 

 

Socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă 

O contabilă normală

Niciodată nu se lasă:

Are-n târg o socoteală

Şi mai are una-acasă. 

 

Balanţa lunară

La contabili, vezi, măi frate,
Socoteala este bună
Însă din păcate
Numai o dată pe lună.
 

Femeia contabil diferă de o femeie normală 

Fericirea cel mai des e

Vis-ŕ-vis de socoteală:

Când îi intră – cea normală

Iar contabila… când iese ! 

 

Chirurgia, văzută din alte unghiuri 

 

Estetul 

- Urât corp, urâtă faţa,

Simt că mă apucă greaţa,

Eşti urâtă-n draci, măi fato !

Continuaţi, eu am tăiat-o

Matematicianul 

Geaba doctorat şi teze,

Ca să-mi intre mie-n graţii

Trebui' să efectueze

Cele patru operaţii.  

Măcelarul 

Vă explic, e foarte clar.

De stai strâmb şi cugeţi just

Omorâm cu toţii, dar

Morţii mei sunt buni la gust. 

Moartea 

Pe chirurgi nu-i iau de tineri,

Fi'ndcă-nvaţă tare greu,

Dar când nu mai au reţineri

Ei fac treabă-n locul meu. 

Guvernantul 

Constat că medicina-i demodată,

E neeficientă, fără spor.

Chirurgul taie doar un om odată,

Eu tai şi spânzur un întreg popor. 

Hoţul de buzunare 

Cu mâna delicată, de chirurg,

Eu operez poşeta, portmoneul.

Îmi iau obolul singur, banii curg,

Să-i cer de la obraz nu am tupeul.

                                                Epigrame       (CONEXIUNI nr. 32, noiembrie 2007)

Tare-i bună seara-n casă

o chelie luminoasă 

De ce ai chelie ? 

Sunt modest, dar nu chiar fără rost
Ca să mă consideraţi inept.
Toată lumea ştie: părul prost
Părăseşte capul cel deştept !

Asta e fumată ! Alt răspuns ! 

Chelia e o năpastă
Ce-mi vine de la nevastă
Că-n momente delicate
Îmi împinge capu-n spate.
 

Dar de ce ai chelia aşa de deasă ?

Păi hai să-ţi spun: întâia oară

Pe cap chelia-mi era rară

Şi m-am gândit aşa, măi frate,

Că vreau ceva de calitate !

 

Vara la mare

Când intru-n ale mării unde

Şi-not pe fundul mării-alene

Am păru-n ochi. Dar ştiţi de unde ?

Sunt firele de la sprâncene !

 

Chelia îmi e de mare ajutor


E-un adevăr necontestat,
În epigramă sunt model:
Îl iau la vin pe Cincinat
Şi sunt mai chel ca Păstorel !

 

O am prin testament 

Dane, zise Cincinat,
Epigrama ţi-am lăsat !
Dar pe lângă meserie
Iei ca bonus o chelie !

 

Unui confrate pletos

Din trei calităţi de seamă
-Vin, chelie, epigramă-
Eu am două şi un pic
Însă tu nu ai nimic.


 

Catrene despre vii

 

Pomana văduvei

 

Văduva de lângă mine

La pomană mă privi:

-         Vineri vii la mine-n vii ?

-         Despre vii, numai de bine !

 

 

Vinde vin de butuc 

Vinde unul vin de cramă.
"Vin' de ia, că-i vin de soi !"
Dar devine chiar o dramă
Căci de vin suntem matoi.

 

Doctorul: vin de care vrei ? 

Te aştept, hai, vin' la vie,
Ca să bem o apă vie,
Vin de care am în oală,
Vindecare pentru boală.

 

Variantă 

Doctorul nevasta mi-a examinat.

-         Este grav, vorbeşte, vin-de-care vrei ?

Eu, nedumerit, uitând de boala ei:

-         Nu ştiu, domnu’ doctor, daţi-mi un Muscat !

 

 

Catrene des-cântate

  

Maşina mea are o mare autonomie 

De câte ori zăreşte-o fată

Încetineşte-n dreptul ei.

Voi ce deduceţi, dragii mei ?

E o maşină… des-frânată !

 

Play-back

În loc să cânte, a mimat.

Nu sunt un tip retras, sihastru,

Dar auzind-o-am exclamat:

-         Nu e o stea, e un… dez-astru.

 

Seppuku 

Un mic samurai a păţit o năpastă:

De şef a fost prins cu-a sa şefă nevastă.

Să-şi taie burtica el fu obligat.

A fost prin urmare un tip… dez-măţat.

 

                                                 

                                                          Cele 10 porunci       (CONEXIUNI nr. 30, septembrie 2007)

 

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine

Doamne, Doamne, ceresc tată,
Am pe umeri multe toamne,
Dar să ştii că niciodată
N-am crezut în-alte doamne.


2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor

Chip cioplit ? Eu – niciodată !
Pot să jur în mod cinstit
Că am fost în lumea toată
Renumit ca necioplit.


3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert

Am fost odată în deşert,
Era căldura de pe lume
Iar eu uscat, prăjit şi fiert
Eram ca Steaua – fără nume.


4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte

Cum n-am memorie şi pace
Şi ziua nu mi-o amintesc
Am o metodă eficace -
În fiecare zi – cinstesc.


5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ

Aicea cred că este drama,
Numai jumate se-mplineşte -
Eu am cinstit-o doar pe mama
Căci tata singur se cinsteşte.
 

6. Să nu ucizi

Porunca asta nu puteam
Să o respect, căci am un viciu,
De-aceea toată viaţa am
Omorât timpul la serviciu


7. Să nu fii desfrânat

Un juriu, după ce-am murit
M-a întrebat:
- Ai preacurvit ?
- Eu niciodată-n viaţa mea
N-am fost aşa robust - să prea...


8. Să nu furi

Ştie pământul şi văzduhul
C-am fost numit sărac cu duhul
De-atuncea sunt haiduc dibaci -
De la bogaţi dau la săraci.


9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tau

Eu – împotrivă - să depun
O mărturie mincinoasă ?
Mi-a dat o sută ca să spun
C-a fost asear’ la mine-acasă.


10. Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tau

Nu putea ca să îmi scape
O vecină-aşa frumoasă.
Dar nu cu vecinu-aproape -
Numai când pleca de-acasă.

 

NOTA AUTORULUI:

Când am scris grupaje de epigrame despre contabili, matematicieni şi chirurgi, am mizat pe umorul acestora şi n-am greşit. Dar religia e un subiect mai sensibil şi am avut o mică strângere de inimă: vor fi sau nu considerate blasfemii ? Am mers mai departe plecând de la ideea că cele 10 porunci sunt nişte norme morale şi că, utilizându-le, eu nu fac decât să combat nişte tare omeneşti, ca şi până acum. Mai rămân poruncile 1 şi 3 care tratază mai degrabă relaţia cu Domnul. Acolo am căutat nişte jocuri de cuvinte cât mai benigne.
Cred că persoanele profund religioase trebuie să plece de la ideea că aceasta e calea cea mai bună de a propăvădui cuvântul Domnului. Aşa e că, dacă cineva a uitat care sunt cele 10 porunci, cu ocazia asta şi le-a fixat mult mai bine ?

 

                                   Chirurgia, văzută din alte unghiuri       (CONEXIUNI nr. 29, august 2007)

 

Estetul

- Urât corp, urâtă faţa,

Simt că mă apucă greaţa,

Eşti urâtă-n draci, măi fato !

Continuaţi, eu am tăiat-o.

 

Matematicianul 

Geaba doctorat şi teze,

Ca să-mi intre mie-n graţii

Trebui' să efectueze

Cele patru operaţii. 

 

Croitorul 

Nu e nici o diferenţă

Vorbesc foarte serios:

Şi eu tai cu competenţă,

Ce-i în plus arunc - şi cos

 

Măcelarul

Vă explic, e foarte clar.

De stai strâmb şi cugeţi just

Omorâm cu toţii, dar

Morţii mei sunt buni la gust. 

 

Moartea 

Pe chirurgi nu-i iau de tineri,

Fi'ndcă-nvaţă tare greu,

Dar când nu mai au reţineri

Ei fac treabă-n locul meu. 

 

Guvernantul 

Constat că medicina-i demodată,

E neeficientă, fără spor.

Chirurgul taie doar un om odată,

Eu tai şi spânzur un întreg popor. 

 

Hoţul de buzunare 

Cu mâna delicată, de chirurg,

Eu operez poşeta, portmoneul.

Îmi iau obolul singur, banii curg,

Să-i cer de la obraz nu am tupeul.

                 Catrene exacte pentru ingineri si matematicieni       (CONEXIUNI nr. 24, februarie 2007)

 

Operaţii inutile cu necunoscute

 Să afli ce-o femeie a simţit
Sau, şi mai mult, ce a gândit la fix,
E cum ai deriva la nesfârşit
...Pe e la x.
 

 

Bârfă 

Două fracţii zecimale
Merg plimbându-se agale
Şi aruncă o ocară:
- Uite-o vezi ? E...
ordinară !
 


Deşi-s fin şi pus pe glume                      vin cu toţi să le dau nume

 Finii ce i-am botezat
Zici că sunt dintr-un aluat,
Iar motivu-acu' vi-l spun:
Au un numitor... comun.
 


O tipă ne-mulţumită 

Două tipe, la taclale:
- Am aşa o mâncărime !
Nu-mi ajunge o mulţime,
Chiar de-s numere... reale.
 


Ca să nu îi mai fiu frate                           eu renunţ la sănătate

La spital, din oră-n oră,
Vine-o tipă, cică-i soră,
Însă cred că-i adoptivă:
Funcţia e... injectivă !

 

La cercul de tir cu arcul

 Ca s-ajung un bun arcaş
Să mă antrenez încerc,
Dar m-am lăsat păgubaş:
N-au decât un arc... de cerc.

 

Aberaţie

Am un sinus inflamat,
De durere-s ca nebunu'.
A ajuns în mod ciudat
Mai mare ca 1.

 

Niciunul nu e drept

Cu doi şefi m-am pricopsit.
Acum sunt uşor confuz:
Unul este ascuţit
Dar mai mare-i cel
obtuz.

 

Lungimea cercului 

Am un prieten francofon,
Când bem mă simt aşa boier...
Cântăm frumos, deşi-s afon,
Toţi trei, c-atuncea-s...
doi Pierre !

 
Politică

Două partide-avem, ce nu se
Prea înţeleg, îşi vând gogoşi.
Motivul e că sunt opuse
La vârf,
adică-au şefi căpoşi.

 

                                 EPIGRAME              (CONEXIUNI nr. 19, septembrie 2006)

 

Ăsta-mi este genul:

fac mereu ca-trenul  

 

Preoţi cu diverse nume

vor aduce pacea-n lume 

Un episcop spada ţine

Cu mânerul ca o cruce,

Un imam o bombă-aduce

Iar evreul… ca-rabin-e.

 

 

Cureluşe din piele 

Un tip celor două actriţe cochete

Le-oferă curele din piele mai fine.

“La ce-or fi utile ? Eu zic… ca-barete !

Dar tipul le zice tranşant… “Ca-botine !

  

Discurs de îmbărbătare 

Mihai Viteazul, către-ai săi oşteni,

Vrând să oprească-al turcilor exod:

-    Vitejii mei, ca la Călugăreni

Vor şutu-n fund, acelaşi… ca-la-pod

 

Golden Bridge scurtează drmul cu zeci de kilometri 

Golden Bridge este o poartă,

Ca-pod-operă de artă.

Zeci de mii simt uşurare

Numai unu-n… apă-sare

 

Unui epigramist 

Văd la mijloc… c-a-ta-ramă

Are-n ea o epigramă

Şi… cu-tremur… am aflat

C-a-ta-strofă… ai creat. 

 

Caiac- canoe în munţi 

Deşi concursul e pe lac

Antrenamentul e de voie:

În Himalaya e… ca-iac

Pe Ararat este… ca-Noe.

 

Cântăreţi ambulanţi

 

Doi cântăreţi ce stau la drumul mare

Aveau în cap un vis frumos… ca-stele.

De când se ştiu au dat doar de belele.

Azi au un singur orizont… ca-zare

 

Avarul 

Bani din piatră seacă face

Dacă-i ceri îţi dă… ca-rate.

E scorţos, o calitate

Renumită… ca-rapace

 

Fiicei unui compozitor, născută în zodia racului 

Ca-n-cer… e-o zodie ciudată

Ce simte totu atât de bine !

Auzul tău spune… ca-n-tată

Dar gustul meu spune… ca-n-tine ! 

 

Joc de cărţi 

Jucând pereche, minunato,

Pe dezbrăcatelea cu tine,

Nu m-am simţit nicicând mai bine

Ca-n-asta… ce ai etalat-o ! 

 

Unui star 

Picioare lungi şi coapse fine,

Sub reflectoare stai mereu,

Privind la sâni, în decolteu,

Ca-merele… toate-s pe tine. 

 

Marsupiale 

Sunt animale-ascultătoare,

Cu “Du-te-n mă-ta !” de-i înjuri

Declară scurt… ca-pitulare

Şi sar în mama lor… ca-n-guri. 

 

Unui porc cu pedigree 

În pedigree-u-i splendid desenat

Sunt zeci de straturi cu strămoşi de rasă.

Pe drum de la veterinar spre casă:

-      În arbore sunt ultimul… ca-strat ! 

 

Doi prieteni de pahar 

Un oier şi-un marinar

Beau la masă bere rece

Meditând la un pahar:

- Ce e val…ca-valul trece.

 

 

 

De te uiţi în manuscris/

 modul supin e de-scris

 

Băsescu vs Tăriceanu

Un preşedinte vrea anticipate

Şi aliatului, neîncetat,

Îi spune: “Vezi demisia-asta, frate ?

Păi tu eşti premierul… de-semnat !”

  

Logodnă scurtă

Eram logodit cu o blondă frumoasă

Şi toţi mă-ntrebau când voi fi însurat.

Dup-o zi de trăit împreună în casă

Sunt ferm hotărât, chiar… de-terminat.

 

Angajare la securitate

Un securist cu stele mari te cheamă

La interviu, în rol de angajat.

Dar te convingi că scopul lui de seamă

E altul, altfel zis e… de-turnat.

  

Politică externă 

Un politician intrat în priză:

-     Tot ce vă spun acum e sfânt… de-viză:

Nu sunt în joc atât de multe mize

Ci e un singur adevăr… de-vize !

  

Definitivarea lotului 

La baschet este foarte talentat.

Joc de nuanţă, colorat… de-tentă,

Şi tras la coş, şi dribling bun, şi fentă,

Dar, spun colegii lui, e… de-testat.

 

Unui traseist politic 

Are-o culoare de un gri mai mat

Şi toţi ştiu: e uşor… de-colorat.

Dar pentru că e omul… de-votat

Are conturul bine… de-senat

 

Unui îmbogăţit peste noapte

Cu banii şi cu mita e… de-prins

Cam lacom… de-venit, de mult avut.

Cu lăcomia-i bine mai… de-stins

Căci mai târziu e prea greu… de-ţinut.

 

Unei blonde flegmatice

Are tot timpu-n gură o gumiţă,
Pe chip o nepăsare evidentă.
Văzând însă ce-i iese din guriţă
Te duce gândul: "Oare e... de-mentă ?"


 

 

  

                        "La Copac"                          (Conexiuni, nr. 7, 2005)
 

Când mergi cu tramvaiul 102 pe Soveja până la cap de linie, treci de Delfinariu şi ajungi pe buza mării, dai de o berărie numită de toţi "La Copac" pentru că a apărut în jurul unui copac umbros crescut la marginea povârnişului. 
Aseară ne-am întâlnit acolo cu fratele meu si nepoata mea, ambii cu soţii. Noi cu interesul declarat să le dăm invitaţii la nunta fetei, ei dezinteresaţi. Le-am dat invitaţiile si le-am trântit pe un ton serios, chiar imperativ, fraza învăţată de la cei cu experienţă, frază pe care până atunci, de ruşine, evitasem sa o scriu pe invitaţii sau sa o spun în ocazii similare: 
- Vă rugăm ca în termen de două săptămâni să confirmaţi prezenţa. 
Mi-au răspuns la fel de serioşi: 
- Ne consultăm agendele şi vă dăm un telefon. 
După care ne-am uitat în jur sa comandăm câte ceva. Erau două chelneriţe tinere şi drăguţe. I-am făcut semn uneia şi a venit. Am comandat, şi-a notat într-un carneţel şi a plecat. După zece minute am chemat-o iar: 
- Se aude ceva cu comanda noastră ? 
- Aţi comandat ceva ? 
Noi amuţim pentru moment. Apoi îi repetăm comanda şi în sfârşit vine cu berile. 
După o jumătate de oră situaţia se repetă. Noi comandăm, ea se plimbă de câteva ori printre mese după care vine la noi cu o ezitare în voce: 
- Trebuia să vă aduc ceva ? 
Între timp un grup vesel de vreo 7-8 bărbaţi însetaţi de la masa alăturată se lămurise cum stă treaba şi unul dintre ei pleacă la bar şi aduce halbe pentru toţi. 
Peste cinci minute pleacă o familie de alături. Una din chelneriţe ia halbele goale de pe masă. Cealaltă ia o sticlă de plastic şi cu o mişcare scurtă din încheietură, îndelung exersată, o aruncă peste gard. 
Terminăm şi ne hotărâm să plecăm. Vine aceeaşi fată şi dă să ia halbele. O opresc. 
- Lăsaţi că le aruncăm noi peste gard. 
Hohot general, dar nu s-a prins de ce râdem, aşa că n-am mai insistat. 
Vede că nu plecăm şi ne întreabă, uşor nedumerită: 
- Aici s-a plătit, nu-i aşa ? 
- Da, îi răspund eu serios. 
Pleacă. Doamnele ma ceartă: 
- Dane, la cât sunt astea de zăpăcite şi aşa pun din buzunar în fiecare seară. 
- Am glumit, mă dezvinovăţesc eu şi o chem iaraşi. 
- Faceţi vă rog socoteala. 
- Ce aţi consumat ? 
- Păi ai notat de fiecare dată. 
Işi consultă carneţelul. 
- Cred ca am rupt foaia. 
Îi dictăm pe rând. Pe o foaie albă din carneţel îşi notează nişte sume una sub alta, într-o unitate de măsură inedită, unde denominarea se făcuse cu trei zeroruri nu cu patru. Adică o halbă costa nu 20000 lei vechi şi nici 2 lei noi ci 20. Îmi dau seama că e un sistem cunoscut şi în câteva secunde mă luminez la faţă: erau “mii lei vechi”, unitate de măsură folosită la bilanţuri, unde din cauza inflaţiei nu mai încăpeau cifrele pe formularele de mână, iar pe calculator apăreau steluţe la totaluri. Numai că privind-o mă lămuresc repede că fata şi contabilitatea sunt paralele. Pe hârtie erau cam 4-5 sume, aşa că se scarpină în cap şi după câteva încercări eşuate îşi scoate celularul să adune cu calculatorul. Şi aşa mergea greu aşa că după cinci minute îi iau foaia şi îi fac eu adunarea cu pixul. Mă crede pe cuvânt şi mulţumeşte călduros pentru bacşiş. 
Plecăm râzând şi ne conduce până la ieşire, fericită că ne-am simţit bine. 
Pe drum dezbatem un subiect interesant: cum predau fetele banii şi în general cum se ţine gestiunea. Cum dintre noi câţiva aveam noţiuni de contabilitate, ajungem la concluzia unanimă ca singura variantă este metoda inventarului. Adică prin măsurări se constată câtă bere s-a băut în timpul zilei şi seara fetele trebuie să pună banii. Chestia asta ne-a întristat un pic, până ne-am amintit cum debarasau sticlele de plastic şi am izbucnit iar în râs:

- Prostia şi lipsa de civilizaţie se plătesc !

Stau şi mă întreb dacă experienţa nu poate fi repetată în mod premeditat. Adică un patron deştept să-şi ia nişte chelneriţe isteţe, plăcute la înfăţişare, care sa simuleze prostia. Efectul e garantat, n-am mai râs atât de foarte multă vreme. 

 

Scene posibile din viaţa lui Nicolae Moş      (Conexiuni, nr. 11, 2006)

 

 


 

Scena I

Acasă 

- Nu mai plânge, puiuţ, dacă eşti cuminte vine Moş Crăciun şi îţi aduce jucării. Uite-l !

- Ta-ta ! gânguri micuţul.

- Aşa e, dragule, tata e Moş Crăciun. La noi vine totdeauna primul, dar stă puţin că trebuie să meargă din casă în casă în tot satul.

 

Scena II, III, IV,…

La şcoala primară, la liceu, la facultate, la armată,…

- Cum te cheamă ? Al cui eşti ?

- Moş Nicolae, fiul lui Moş Crăciun şi …

- Cum măă ? Îţi baţi joc de mine ?

 

O singură dată, la un ghişeu:

- Moş Nicolae, fiul lui Moş Crăciun şi al lui Moş Ana.

- Vrei să zici Baba Ana, îl corectă funcţionarul neatent. După care ridică ochii din hârtii surprins:

- Cum măă ?

 

Scena n+1

La Sfatul Popular

Omuleţul încărcat de ani din spatele biroului surâse larg:

- Servus, Nicule, am auzit că ţi-a născut nevasta un flăcău. Ai venit să-l declari ?

- Daa, râse acesta. Se vedea ca venise după un chef de câteva zile.

- Măi, deveni serios secretarul Primăriei.  N-am nimic cu tine, te ştiu de când te-a declarat Crăciun. Mare veselie a fost atunci… Dar a fost pe la mine secretarul de partid. Mi-a zis să fiu atent cu numele feciorului, că s-a săturat. El le spune oamenilor că Moş Crăciun şi Moş Nicolae nu există, iar ăia îi râd în nas “Ba există”. Cică dacă vrei să continui tradiţia familiei, singurul nume permis este Gerilă.

- Cum o să-i zic Gerilă ? Ce, ăsta e nume ?

- Atunci pune un nume normal. Dar mi-a zis foarte clar: să nu semene cu nimic din istorie, din legende şi mai ales din religie, că după aia eu o păţesc.  Nici măcar Ion, că dacă ia pe cineva din neamul lui Roată din capul satului poate să ia la căsătorie numele nevestii şi iese Moş Ion Roată.

- Păi nici n-aveam de gând. Tata a propus Neagu, dar nevastă-mea n-a vrut, cică iese MoşNeagu şi râd copiii de el. Eu am ales Ali, e prietenul meu cel mai bun din facultate, un turc din Constanţa. Nevastă-mea s-a gândit la Toma, că aşa îl chema pe bunicul ei.

- Moş To-ma, Moş A-li, silabisi funcţionarul. Mda, pare să fie în regulă. Hai să-ţi fac certificatul de naştere.

După ce plecă Nicolae, secretarul începu să vorbească singur:

- Ce nume, Ali… Te duce cu gândul la Ali Baba. Numai că el e Moş. Ali Moş. Toma AliMoş.

Măi să fie, m-a păcălit ! râse moşuleţul de unul singur.

15.12.2005