![]() |
|
|
Dan Norea s-a născut (în 1949) şi a trăit toata viaţa la Constanţa, pe malul mării. Excepţie face perioada facultăţii – facultatea de Automatică, secţia de Calculatoare, la Politehnica din Bucureşti. În prezent deţine în asociere firma MULTISOFT. Este căsătorit, are patru copii şi – deocamdată – doi nepoţi. Deşi cocheta cu poezia încă din adolescenţă, prima oară a “publicat “ ceva abia în 2002, pe site-ul poezie.ro. Ulterior a mai postat diverse texte pe europeea.ro şi bocancul-literar.ro. În 2006 figurează în calitate de coautor pe coperta volumului de poezii „Spiralele vieţii”, la editura Anamarol. A abordat mai multe genuri literare, dar cel mai în largul său se simte în genul umoristic. |
|
|
|
Epigrame (CONEXIUNI nr. 33, decembrie 2007)
|
Câteva cuvinte ce aduc a-minte
Aflaţi că o mănăstire este plină de iubire Dacă-l auzi rămâi perplex Căci în materie de sex Lipsit total e de păcate. Îi place doar puţin… a-bate…
Orice profesionist are-n spate-un farmacistLa cursa de 100 plat S-ajungă primul e avid. Ţâşneşte iute, scurt, lansat –În minte-ţi vine-… a-steroid…
Dacă iei puţin aminte, găseşti un catren… cu-minte
La revistăStela către Arşinel: - Uită-te la păr, băiete, Tu… cu-surul tău… eşti miel, Iară mie-mi plac… cu-plete. La ParchetUnul s-a îmbogăţit… La Parchet, se înţelege, Vine omul… cu-venit Iar procurorul… cu-lege.
Toate uraganele au nume de femeiToată lumea poa’ să vadă, Uragan, ciclon, tornadă, Un dezastru pe Pământ E-al femeilor… cu-vânt.
ProgramareFiind băiet, în lan… cu-treierat Veneau femeile cu un anume gând: - Cum faci să ne-ntâlnim pe înserat ? - Păi, ai răbdare, căci va fi… cu-rând !
Cum a fost scrisă Odă în metru anticNică-a lui Ştefan a Petrii Lui Mihai îi zice “Oare De ce cânţi numa’n picioare ? Fi’ndcă noi suntem… cu-metri !”
Gânditoarea de la Hamangia După câteva sudalme Geta cu un zâmbet trist Puse capul între palme: - OK… cu-get, deci exist ! |
Când o păsărică zboară / o statuie se-nfioară
Niciodata nu mi-a
plăcut ca păsărica să fie deasupra Statuile spaniole nu vor pălărieUndeva în Pirinei O idee dă să nască: O statuie vede-o vacăO statuie vede-o vacă Grup statuar Romeo
si Julieta, vechi de 100 ani
Contabilitate în dublă partidăSocoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasăO contabilă normală Niciodată nu se lasă: Are-n târg o socoteală Şi mai are una-acasă. Balanţa lunarăLa contabili, vezi, măi frate, Femeia contabil diferă de o femeie normalăFericirea cel mai des e Vis-ŕ-vis de socoteală: Când îi intră – cea normală Iar contabila… când iese !
Chirurgia, văzută din alte unghiuriEstetul- Urât corp, urâtă faţa, Simt că mă apucă greaţa, Eşti urâtă-n draci, măi fato ! Continuaţi, eu am tăiat-o. MatematicianulGeaba doctorat şi teze, Ca să-mi intre mie-n graţii Trebui' să efectueze Cele patru operaţii. MăcelarulVă explic, e foarte clar. De stai strâmb şi cugeţi just Omorâm cu toţii, darMorţii mei sunt buni la gust. MoarteaPe chirurgi nu-i iau de tineri, Fi'ndcă-nvaţă tare greu, Dar când nu mai au reţineri Ei fac treabă-n locul meu. GuvernantulConstat că medicina-i demodată, E neeficientă, fără spor. Chirurgul taie doar un om odată, Eu tai şi spânzur un întreg popor. Hoţul de buzunareCu mâna delicată, de chirurg, Eu operez poşeta, portmoneul. Îmi iau obolul singur, banii curg, Să-i cer de la obraz nu am tupeul. |
Epigrame (CONEXIUNI nr. 32, noiembrie 2007)
Tare-i bună seara-n casăo chelie luminoasăDe ce ai chelie ? Sunt modest, dar nu chiar fără
rost Asta e fumată ! Alt răspuns !Chelia e o năpastă Dar de ce ai chelia aşa de deasă ? Păi hai să-ţi spun: întâia oară Pe cap chelia-mi era rară Şi m-am gândit aşa, măi frate, Că vreau ceva de calitate !
Vara la mare Când intru-n ale mării unde Şi-not pe fundul mării-alene Am păru-n ochi. Dar ştiţi de unde ? Sunt firele de la sprâncene !
Chelia îmi e de mare ajutor
O am prin testament Dane, zise Cincinat,
Unui confrate pletos Din trei calităţi de seamă
|
Catrene despre viiPomana văduveiVăduva de lângă mineLa pomană mă privi: - Vineri vii la mine-n vii ? - Despre vii, numai de bine ! Vinde vin de butucVinde unul vin de
cramă. Doctorul: vin de care vrei ? Te aştept, hai, vin'
la vie, VariantăDoctorul nevasta mi-a examinat. - Este grav, vorbeşte, vin-de-care vrei ? Eu, nedumerit, uitând de boala ei: - Nu ştiu, domnu’ doctor, daţi-mi un Muscat !
Catrene des-cântateMaşina mea are o mare autonomieDe câte ori zăreşte-o fată Încetineşte-n dreptul ei. Voi ce deduceţi, dragii mei ? E o maşină… des-frânată !
Play-backÎn loc să cânte, a mimat. Nu sunt un tip retras, sihastru, Dar auzind-o-am exclamat: - Nu e o stea, e un… dez-astru. SeppukuUn mic samurai a păţit o năpastă: De şef a fost prins cu-a sa şefă nevastă. Să-şi taie burtica el fu obligat. A fost prin urmare un tip… dez-măţat.
|
Cele 10 porunci (CONEXIUNI nr. 30, septembrie 2007)
|
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine |
6. Să nu ucizi |
|
NOTA AUTORULUI:
Când am scris grupaje
de epigrame despre contabili, matematicieni şi chirurgi, am mizat pe
umorul acestora şi n-am greşit. Dar religia e un subiect mai sensibil şi
am avut o mică strângere de inimă: vor fi sau nu considerate blasfemii ?
Am mers mai departe plecând de la ideea că cele 10 porunci sunt nişte
norme morale şi că, utilizându-le, eu nu fac decât să combat nişte tare
omeneşti, ca şi până acum. Mai rămân poruncile 1 şi 3 care tratază mai
degrabă relaţia cu Domnul. Acolo am căutat nişte jocuri de cuvinte cât mai
benigne. |
Chirurgia, văzută din alte unghiuri (CONEXIUNI nr. 29, august 2007)
Estetul- Urât corp, urâtă faţa, Simt că mă apucă greaţa, Eşti urâtă-n draci, măi fato ! Continuaţi, eu am tăiat-o.
MatematicianulGeaba doctorat şi teze, Ca să-mi intre mie-n graţii Trebui' să efectueze Cele patru operaţii.
CroitorulNu e nici o diferenţă Vorbesc foarte serios: Şi eu tai cu competenţă, Ce-i în plus arunc - şi cos.
MăcelarulVă explic, e foarte clar. De stai strâmb şi cugeţi just Omorâm cu toţii, darMorţii mei sunt buni la gust.
|
MoarteaPe chirurgi nu-i iau de tineri, Fi'ndcă-nvaţă tare greu, Dar când nu mai au reţineri Ei fac treabă-n locul meu.
GuvernantulConstat că medicina-i demodată, E neeficientă, fără spor. Chirurgul taie doar un om odată, Eu tai şi spânzur un întreg popor.
Hoţul de buzunareCu mâna delicată, de chirurg, Eu operez poşeta, portmoneul. Îmi iau obolul singur, banii curg, Să-i cer de la obraz nu am tupeul. |
Catrene exacte pentru ingineri si matematicieni (CONEXIUNI nr. 24, februarie 2007)
Operaţii inutile cu necunoscute Să
afli ce-o femeie a simţit
Bârfă Două fracţii
zecimale
Finii ce i-am
botezat
Două tipe, la
taclale:
La spital, din oră-n
oră,
|
La cercul de tir cu arcul Ca s-ajung un bun
arcaş
Aberaţie Am un sinus
inflamat,
Niciunul nu e drept Cu doi şefi m-am
pricopsit.
Lungimea cercului Am un prieten
francofon, Două partide-avem,
ce nu se
|
EPIGRAME (CONEXIUNI nr. 19, septembrie 2006)
|
Ăsta-mi este genul: fac mereu ca-trenul Preoţi cu diverse numevor aduce pacea-n lumeUn episcop spada ţine Cu mânerul ca o cruce, Un imam o bombă-aduce Iar evreul… ca-rabin-e. Cureluşe din pieleUn tip celor două actriţe cochete Le-oferă curele din piele mai fine. “La ce-or fi utile ? Eu zic… ca-barete !” Dar tipul le zice tranşant… “Ca-botine !”
Discurs de îmbărbătareMihai Viteazul, către-ai săi oşteni, Vrând să oprească-al turcilor exod: - Vitejii mei, ca la Călugăreni Vor şutu-n fund, acelaşi… ca-la-pod !
Golden Bridge scurtează drmul cu zeci de kilometriGolden Bridge este o poartă, Ca-pod-operă de artă. Zeci de mii simt uşurare Numai unu-n… apă-sare.
Unui epigramistVăd la mijloc… c-a-ta-ramă Are-n ea o epigramă Şi… cu-tremur… am aflatC-a-ta-strofă… ai creat.
Caiac- canoe în munţiDeşi concursul e pe lac Antrenamentul e de voie: În Himalaya e… ca-iac Pe Ararat este… ca-Noe.
Cântăreţi ambulanţiDoi cântăreţi ce stau la drumul mareAveau în cap un vis frumos… ca-stele. De când se ştiu au dat doar de belele. Azi au un singur orizont… ca-zare.
AvarulBani din piatră seacă face Dacă-i ceri îţi dă… ca-rate. E scorţos, o calitate Renumită… ca-rapace.
Fiicei unui compozitor, născută în zodia raculuiCa-n-cer… e-o zodie ciudată Ce simte totu’ atât de bine ! Auzul tău spune… ca-n-tată Dar gustul meu spune… ca-n-tine !
Joc de cărţiJucând pereche, minunato, Pe dezbrăcatelea cu tine, Nu m-am simţit nicicând mai bine Ca-n-asta… ce ai etalat-o !
Unui starPicioare lungi şi coapse fine, Sub reflectoare stai mereu, Privind la sâni, în decolteu, Ca-merele… toate-s pe tine.
MarsupialeSunt animale-ascultătoare, Cu “Du-te-n mă-ta !” de-i înjuri Declară scurt… ca-pitulare Şi sar în mama lor… ca-n-guri.
Unui porc cu pedigreeÎn pedigree-u-i splendid desenat Sunt zeci de straturi cu strămoşi de rasă. Pe drum de la veterinar spre casă: - În arbore sunt ultimul… ca-strat !
Doi prieteni de paharUn oier şi-un marinar Beau la masă bere rece Meditând la un pahar: - Ce e val…ca-valul trece.
|
De te uiţi în manuscris/modul supin e de-scris
Băsescu vs TăriceanuUn preşedinte vrea anticipate Şi aliatului, neîncetat, Îi spune: “Vezi demisia-asta, frate ? Păi tu eşti premierul… de-semnat !”
Logodnă scurtăEram logodit cu o blondă frumoasă Şi toţi mă-ntrebau când voi fi însurat. Dup-o zi de trăit împreună în casă Sunt ferm hotărât, chiar… de-terminat.
Angajare la securitateUn securist cu stele mari te cheamă La interviu, în rol de angajat. Dar te convingi că scopul lui de seamă E altul, altfel zis e… de-turnat.
Politică externăUn politician intrat în priză: - Tot ce vă spun acum e sfânt… de-viză: Nu sunt în joc atât de multe mizeCi e un singur adevăr… de-vize !
Definitivarea lotuluiLa baschet este foarte talentat. Joc de nuanţă, colorat… de-tentă, Şi tras la coş, şi dribling bun, şi fentă, Dar, spun colegii lui, e… de-testat.
Unui traseist politicAre-o culoare de un gri mai mat Şi toţi ştiu: e uşor… de-colorat. Dar pentru că e omul… de-votat Are conturul bine… de-senat.
Unui îmbogăţit peste noapteCu banii şi cu mita e… de-prins Cam lacom… de-venit, de mult avut. Cu lăcomia-i bine mai… de-stins Căci mai târziu e prea greu… de-ţinut.
Unei blonde
flegmatice
|
Când mergi cu tramvaiul 102
pe Soveja până la cap de linie, treci de Delfinariu şi ajungi pe buza mării,
dai de o berărie numită de toţi "La Copac" pentru că a apărut în jurul unui
copac umbros crescut la marginea povârnişului.
Aseară ne-am întâlnit acolo cu fratele meu si nepoata mea, ambii cu soţii. Noi
cu interesul declarat să le dăm invitaţii la nunta fetei, ei dezinteresaţi.
Le-am dat invitaţiile si le-am trântit pe un ton serios, chiar imperativ,
fraza învăţată de la cei cu experienţă, frază pe care până atunci, de ruşine,
evitasem sa o scriu pe invitaţii sau sa o spun în ocazii similare:
- Vă rugăm ca în termen de două săptămâni să confirmaţi prezenţa.
Mi-au răspuns la fel de serioşi:
- Ne consultăm agendele şi vă dăm un telefon.
După care ne-am uitat în jur sa comandăm câte ceva. Erau două chelneriţe
tinere şi drăguţe. I-am făcut semn uneia şi a venit. Am comandat, şi-a notat
într-un carneţel şi a plecat. După zece minute am chemat-o iar:
- Se aude ceva cu comanda noastră ?
- Aţi comandat ceva ?
Noi amuţim pentru moment. Apoi îi repetăm comanda şi în sfârşit vine cu berile.
După o jumătate de oră situaţia se repetă. Noi comandăm, ea se plimbă de
câteva ori printre mese după care vine la noi cu o ezitare în voce:
- Trebuia să vă aduc ceva ?
Între timp un grup vesel de vreo 7-8 bărbaţi însetaţi de la masa alăturată se
lămurise cum stă treaba şi unul dintre ei pleacă la bar şi aduce halbe pentru
toţi.
Peste cinci minute pleacă o familie de alături. Una din chelneriţe ia halbele
goale de pe masă. Cealaltă ia o sticlă de plastic şi cu o mişcare scurtă din
încheietură, îndelung exersată, o aruncă peste gard.
Terminăm şi ne hotărâm să plecăm. Vine aceeaşi fată şi dă să ia halbele. O
opresc.
- Lăsaţi că le aruncăm noi peste gard.
Hohot general, dar nu s-a prins de ce râdem, aşa că n-am mai insistat.
Vede că nu plecăm şi ne întreabă, uşor nedumerită:
- Aici s-a plătit, nu-i aşa ?
- Da, îi răspund eu serios.
Pleacă. Doamnele ma ceartă:
- Dane, la cât sunt astea de zăpăcite şi aşa pun din buzunar în fiecare seară.
- Am glumit, mă dezvinovăţesc eu şi o chem iaraşi.
- Faceţi vă rog socoteala.
- Ce aţi consumat ?
- Păi ai notat de fiecare dată.
Işi consultă carneţelul.
- Cred ca am rupt foaia.
Îi dictăm pe rând. Pe o foaie albă din carneţel îşi notează nişte sume una sub
alta, într-o unitate de măsură inedită, unde denominarea se făcuse cu trei
zeroruri nu cu patru. Adică o halbă costa nu 20000 lei vechi şi nici 2 lei noi
ci 20. Îmi dau seama că e un sistem cunoscut şi în câteva secunde mă luminez
la faţă: erau “mii lei vechi”, unitate de măsură folosită la bilanţuri, unde
din cauza inflaţiei nu mai încăpeau cifrele pe formularele de mână, iar pe
calculator apăreau steluţe la totaluri. Numai că privind-o mă lămuresc repede
că fata şi contabilitatea sunt paralele. Pe hârtie erau cam 4-5 sume, aşa că
se scarpină în cap şi după câteva încercări eşuate îşi scoate celularul să
adune cu calculatorul. Şi aşa mergea greu aşa că după cinci minute îi iau
foaia şi îi fac eu adunarea cu pixul. Mă crede pe cuvânt şi mulţumeşte
călduros pentru bacşiş.
Plecăm râzând şi ne conduce până la ieşire, fericită că ne-am simţit bine.
Pe drum dezbatem un subiect interesant: cum predau fetele banii şi în general
cum se ţine gestiunea. Cum dintre noi câţiva aveam noţiuni de contabilitate,
ajungem la concluzia unanimă ca singura variantă este metoda inventarului.
Adică prin măsurări se constată câtă bere s-a băut în timpul zilei şi seara
fetele trebuie să pună banii. Chestia asta ne-a întristat un pic, până ne-am
amintit cum debarasau sticlele de plastic şi am izbucnit iar în râs:
- Prostia şi lipsa de civilizaţie se plătesc !
Stau şi mă întreb dacă experienţa nu poate fi repetată în mod premeditat. Adică un patron deştept să-şi ia nişte chelneriţe isteţe, plăcute la înfăţişare, care sa simuleze prostia. Efectul e garantat, n-am mai râs atât de foarte multă vreme.
Scene posibile din viaţa lui Nicolae Moş (Conexiuni, nr. 11, 2006)
![]() |
Scena I
Acasă
- Nu mai plânge, puiuţ, dacă eşti cuminte vine Moş Crăciun şi îţi aduce jucării. Uite-l !
- Ta-ta ! gânguri micuţul.
- Aşa e, dragule, tata e Moş Crăciun. La noi vine totdeauna primul, dar stă puţin că trebuie să meargă din casă în casă în tot satul.
Scena II, III, IV,…
La şcoala primară, la liceu, la facultate, la armată,…
- Cum te cheamă ? Al cui eşti ?
- Moş Nicolae, fiul lui Moş Crăciun şi …
- Cum măă ? Îţi baţi joc de mine ?
O singură dată, la un ghişeu:
- Moş Nicolae, fiul lui Moş Crăciun şi al lui Moş Ana.
- Vrei să zici Baba Ana, îl corectă funcţionarul neatent. După care ridică ochii din hârtii surprins:
- Cum măă ?
Scena n+1
La Sfatul Popular
Omuleţul încărcat de ani din spatele biroului surâse larg:
- Servus, Nicule, am auzit că ţi-a născut nevasta un flăcău. Ai venit să-l declari ?
- Daa, râse acesta. Se vedea ca venise după un chef de câteva zile.
- Măi, deveni serios secretarul Primăriei. N-am nimic cu tine, te ştiu de când te-a declarat Crăciun. Mare veselie a fost atunci… Dar a fost pe la mine secretarul de partid. Mi-a zis să fiu atent cu numele feciorului, că s-a săturat. El le spune oamenilor că Moş Crăciun şi Moş Nicolae nu există, iar ăia îi râd în nas “Ba există”. Cică dacă vrei să continui tradiţia familiei, singurul nume permis este Gerilă.
- Cum o să-i zic Gerilă ? Ce, ăsta e nume ?
- Atunci pune un nume normal. Dar mi-a zis foarte clar: să nu semene cu nimic din istorie, din legende şi mai ales din religie, că după aia eu o păţesc. Nici măcar Ion, că dacă ia pe cineva din neamul lui Roată din capul satului poate să ia la căsătorie numele nevestii şi iese Moş Ion Roată.
- Păi nici n-aveam de gând. Tata a propus Neagu, dar nevastă-mea n-a vrut, cică iese MoşNeagu şi râd copiii de el. Eu am ales Ali, e prietenul meu cel mai bun din facultate, un turc din Constanţa. Nevastă-mea s-a gândit la Toma, că aşa îl chema pe bunicul ei.
- Moş To-ma, Moş A-li, silabisi funcţionarul. Mda, pare să fie în regulă. Hai să-ţi fac certificatul de naştere.
După ce plecă Nicolae, secretarul începu să vorbească singur:
- Ce nume, Ali… Te duce cu gândul la Ali Baba. Numai că el e Moş. Ali Moş. Toma AliMoş.
Măi să fie, m-a păcălit ! râse moşuleţul de unul singur.
15.12.2005