Adio armelor

La fântâna cea de piatră
n-am să mai cobor vreodată
a murit în ea o fată

A căzut în ea visând
s-a mai şi stârnit un vânt
şi-a împins-o sub pământ

Şase luni e persefonă
rădăcini grijind în zonă
mârâind că e afonă –

Şase luni iese la soare
cu brânduşi şi lăcrimioare
aşteptaţi-o că răsare-



Planting a tree for Milton

Demult la un oraş pe ocean
aveam un prieten american
Milton îl chema sau Bert nu mai ştiu
de altfel e mult prea târziu-

Iubitor era de poeţi fugitivi
care morţi şi ei nu mai sunt prea activi
şi plecând acel prieten mi-am zis
să-i plantez un arbust la cap, mai precis
un trandafir cu degete roze
cu ţărâna să facă osmoze
iar rădăcina lui cu milton să-mi fie
familie mie în pribegie.

Dar pe câmpia verde cu plăci gri
un trandafir nu se putea prăsi
ar fi permis un copăcel de fier
aşa mi-a zis groparul cel sever
că florile pe jos se risipesc
sau poate vreun arbust de lemn câinesc
deja plăcuţele par foi de carte
de care Doamne feri, să n-avem parte
dar tot vorbind şi timpul apunând
dorinţa mea s-a stins curând.

Planting a tree for Milton n-am ajuns
iar rădăcina mea n’a mai străpuns
Pământul dulce al acelei ţări.

Şi am rămas străină pe cărări-