![]() |
|
|
Adrian Firică - n. 22 noiembrie1951 Copilăria: exerciţii de supravieţuire (culesul de prin pomii vecinilor, căutatul găinilor de ouă, pescuitul broaştelor); la 14 ani descoperă manufactura, devenind ansamblator de lădiţe; intelectual progresează de pe la cinci ani citind orice, pictând, scriind versuri şi piese de teatru în metru antic. Adolescenţa şi tinereţea: la 16 ani îşi începe cariera de manager al unei reviste de liceu: Trepte - remarcată de Sânziana Pop în România literară; publică versuri în Luceafărul câştigând, preţ de câteva luni, 80-90 de lei pentru vignetele publicate; nu intră la Institutul de arte plastice devenind, pe rând, desenator tehnic, lăcătuş, "lucrător" la dezinsecţie-vidanj; în fine, intră şi termină Facultatea de filosofie din Bucureşti, specialitatea sociologie, devine profesor, apoi cercetător ştiinţific. Maturitatea: din '90 îşi oferă satisfacţia carierei de consilier prin felurite instituţii - Ministerul Culturii şi Cultelor, Guvernul şi Preşedinţia Românie, Secretariatul General al Parlamentului UE creditându-l, chiar, drept consilier corespondent (nominalizându-l până şi în Comisia de redactare a Convenţiei ONU pentru accesul la informaţiile privind mediul); face şi ceva marketing prin companii de IT&C; acum e liber cugetător. Altele: volumul Integrarea euroatlantică - ruleta NATO, Ed. Ziua, 2000; coautor: Guvernul şi imaginea sa publică – 1992 şi Raportul dezvoltării umane în România – 1995, Ed. Monitorul Oficial; comunicări ştiinţifice prezentate în cadrul seminariilor organizate de Parlamentul Europei la Strasbourg, ori de către instituţii din ţară; articole în Tribuna Invăţământului, Arena politicii, Dilema, Adevărul, Manifestul Român, Vocea Rromilor, Conexiuni; redactor, în primul an al apariţiei, al emisiunii IT&C a postului PrimaTV. Abilităţi: fără cazier şi carnet de conducere auto; "consumă", industrial, Dealu Mare roşu. |
|
|
|
Ziua de ieri a trecut; să vedem cum trecem peste asta de azi! (Conexiuni, nr. 65, august 2010)
– prim-planuri mortale –
|
Ieri, câţiva Don Quijăţi se luară la trântă cu morile de vânt plantate
ilegal şi inegal (aşa spun ei, Quijăţii) pe un câmp perfect plat de
către o firmă, în detrimentul alteia care n-a apucat să pună şi ea
măcar o pală contra vântului dobrogean ce animă Cogealacul.
Conform declaraţiilor martorilor, printre care se află şi primarul comunei, nici un zmeu n-au fost lăsaţi să înalţe, ca să poată lua şi ei pulsul şi intensitatea curenţilor electrici locali, pentru a se convinge că plantatorii morilor de vânt se înscriu în criteriile legale de eligibilitate. Chestiunea cu zmeul probator şade blocată pe undeva, adică e aflată-n dispută-n justiţie, care justiţie încă nu s-a pronunţat, din motive numai de ea ştiute de mai bine de doi ani. Probabil că tre' să mai bată mulţi curenţi de aer, pân-o da justiţia de cap soartei ăsteia neclare. Deocamdată, s-au ales Don Quijăţii cu nişte gloanţe de cauciuc trase cu arme neletale: care-n aer, care prin picioarele lor. Este de remarcat că încă o dată istoria universală fu nedreaptă cu eroii noştri conlocuitori, aflaţi acum în spital, nu în cimitirul eroilor vii ai memoriei noastre istorice. Dar, cert e că fără episodul ăsta, Cogealacul nu pupa el să fie-nscris drept frontieră a războiului verde contemporan. Tot ieri, justiţia de prin Călăraşi (ori Ialomiţa?!) a repus în drepturi salariale şi de funcţionare-n post (post-mortal, ori post-mortem – rămâne la alegerea dumneavoastră!) un fost director al direcţiei agricole judeţene respective (repet: ori din Călăraşi, ori din Ialomiţa!), ce-a fost îndepărtat din funcţie acum un an, pe motive de boală, nu politice. Din păcate, Decizia tribunalului nu conţine obligativitatea ministerului de a-l readuce-n viaţă pe directorul ce-a trecut apele Stixului cu nouă luni înainte de ivirea respectivei decizii – drept care, ar fi bine ca decedatul să facă un recurs, în vederea completării lipsurilor din hotărârea definitivă şi executorie a tribunalului. Desigur, noi vom respecta independenţa justiţiei, indiferent pe ce tărâmuri (de pe lumea asta, ori de pe cealaltă) şi-ar exercita ea, justiţia, competenţele pentru repunerea-n drepturi a răposatului director destituit de viu, dar repus în drepturi de mort cu zilele ce-i. La fel, ieri, un helicopter militar israelian, aflat în misiune de recunoaştere prin zona lui Dracula, a dat-o-ntr-un perete stâncos. Se aşteaptă pronunciamentul justiţiei pentru ca militarii căzuţi (şapte dintr-o lovitură, ca muştele!) să fie-naintaţi în grad. Din cauză că recuperarea eroilor căzuţi este anevoioasă – teren stâncos, ca-n ţara de baştină a şase dintre militarii decedaţi, dar plin de vegetaţie ca-n Ţara lui Dracula, cea a singurului militar din ţara asta aflat în helicopter, adică nu stâncă goală arsă de soare pe care o poţi observa fără instrumente militare performante – armata israeliană şi-a retras degrabă restul militarilor din ţara asta plină de surprize vegetale neplăcute, ca să nu le treacă cine ştie ce idee prin cap, până s-o pronunţa justiţia noastră despre-naintările-n grad. Ca să rămână o zi celebră-n calendarul nostru, în ziua de ieri Deshumatul Ceauşescu (sper să nu fiu dat în judecată pentru utilizarea fără acordul moştenitorilor a brandului Ceauşescu) s-a calificat, în urma publicării unui sondaj de opinie, în turul doi al alegerilor prezidenţiale ce se desfăşoară-n presa scrisă şi-n televiziuni în această săptămână. Numele contracandidatului a rămas un mister. Analiştii politici ne spun că, probabil, vom avea deaface cu o dublă surpriză de proporţii, de îndată ce datele complete ale sondajului vor fi făcute publice. Mai mult ca sigur, ne spun aceştia, că este vorba de prima candidatură a unei femei defuncte la Preşedinţia României, anume: Elena Ceauşescu – acest lucru este posibil, datorită faptului că resturile deshumării au fost integral recuperate, în ciuda faptului că acestea, ale Elenei, nu au beneficiat de condiţii egale de conservare cu cele ale defunctului său soţ. Aplicarea regulilor democratice va face din ceea ce denumim acum că-i doar posibil, un real rezultat şi un exerciţiu democratic pentru desemnarea viitorului Preşedinte al României. Rezultatul final al alegerilor, confirmat de B.E.C, va fi înaintat justiţiei, care va publica verdictul urnelor în Monitorul Oficial. În sfârşit, parchetul, tot de ieri începând, are în vedere anchetarea soţului sinucigaşei Mădălina, pe motivul întemeiat că deţine 600 de mililitri de Furadan, o substanţă extrem de toxică (otrăvitoare chiar!), deţinere ce din punct de vedere legal este ilegală. Rămâne de văzut dacă presupusul vinovat va da pe mâna justiţiei respectiva substanţă, în vederea probatoriului toxicităţii acesteia. Publicat prima dată pe Agonia.ro http://romana.agonia.net/index.php/article/13948687/Ziua_de_ieri_a_trecut;_să_vedem_cum_trecem_peste_asta_de_azi!
|
Toată stima şi respectu', chiar că presa nu-i suspectu'
– până la urmă, tot în Vaslui o să mă-ntorc; văd eu cum “plec” … de aici! – (Conexiuni, nr. 64, iulie 2010)
|
Motto:
1.
“Date pentru identificarea plecărilor”:
2.
“Plecările** zilei”:
3.
“Politic”:
5.
“Social”:
6.
“Sport”:
Publicat prima dată pe Agonia.ro http://romana.agonia.net/index.php/article/13945821/Toată_stima_şi_respectu',_chiar_că_presa_nu-i_suspectu'
|
Metoda arborilor de impertinenţă - preludiu - (Conexiuni, nr. 63, iunie 2010)
|
Bine că s-a făcut ora cinci, după-amiază
– oră potrivită începerii unor activităţi încărcate de nobleţe, cum
sunt cele ale descoperirii-descrierii, cercetării-dezvoltării şi
proiectării-implementării. Altminteri vorbind, numai după ora cinci
după-amiaza te poţi dedica/deda liniştit oricăreia dintre aceste
chestiuni nobile, aşa cum am spus, mai sus, că ar fi ele, fiindcă
marea majoritate a oamenilor cuprinşi fiind de febra lucrurilor şi
lucrărilor opţional-personal-banale (să-şi părăsească slujba-n grabă,
să ajung-acasă, să mai facă o cumpărătură, să-şi mai rezolve o treabă
ce nu suferă amânare, să pună-n gură ceva, să-şi piardă puţinul timp
dedicat relaxării cumva … etc.) te vor lăsa-n pace, adică abandonat
complet preocupărilor tale, nobile cum le-am mai zis, deşi, luând
lucrurile la bani mărunţi, cu toţii, până la urmă, ne scăldăm într-o
mare criză, din respect pentru regulile igienice elementare (în ciuda
faptului că stăm rău la capitolul consumului de săpun, pastă de dinţi,
detergenţi şi alte enervante suporturi bine mirositoare corporal şi
ambiental). Publicat prima dată pe Agonia.ro http://romana.agonia.net/index.php/article/13942180/Metoda_arborilor_de_impertinenţă
|
Ce-mi arătă, mie, girueta (Conexiuni, nr. 62, mai 2010)
|
După ce stătu-n nesimţire o bună bucată de timp, îmi porni iară girueta politică – proprietate a mea inatacabilă! Ea-mi arătă cu precizie dincotro bate vântul.
“beneficiază de foloase ne-curvenite”. Unii fură dispuşi să spună că ştirista a produs o bâlbă, iar alţii că fu vorba doar de un act ratat. Personal spun, fără să-mi mai pierd timpul cu argumentaţii sterile, că ştirista a emis un concept ce defineşte perfect statutul politicii şi (recte!) al politicienilor de pe la noi.
…
Publicat prima dată pe Agonia.ro http://romana.agonia.net/index.php/article/13938749/Ce-mi_arătă,_mie,_girueta
|