![]() |
|
|
Adrian Firică - n. 22 noiembrie1951 Copilăria: exerciţii de supravieţuire (culesul de prin pomii vecinilor, căutatul găinilor de ouă, pescuitul broaştelor); la 14 ani descoperă manufactura, devenind ansamblator de lădiţe; intelectual progresează de pe la cinci ani citind orice, pictând, scriind versuri şi piese de teatru în metru antic. Adolescenţa şi tinereţea: la 16 ani îşi începe cariera de manager al unei reviste de liceu: Trepte - remarcată de Sânziana Pop în România literară; publică versuri în Luceafărul câştigând, preţ de câteva luni, 80-90 de lei pentru vignetele publicate; nu intră la Institutul de arte plastice devenind, pe rând, desenator tehnic, lăcătuş, "lucrător" la dezinsecţie-vidanj; în fine, intră şi termină Facultatea de filosofie din Bucureşti, specialitatea sociologie, devine profesor, apoi cercetător ştiinţific. Maturitatea: din '90 îşi oferă satisfacţia carierei de consilier prin felurite instituţii - Ministerul Culturii şi Cultelor, Guvernul şi Preşedinţia Românie, Secretariatul General al Parlamentului UE creditându-l, chiar, drept consilier corespondent (nominalizându-l până şi în Comisia de redactare a Convenţiei ONU pentru accesul la informaţiile privind mediul); face şi ceva marketing prin companii de IT&C; acum e liber cugetător. Altele: volumul Integrarea euroatlantică - ruleta NATO, Ed. Ziua, 2000; coautor: Guvernul şi imaginea sa publică – 1992 şi Raportul dezvoltării umane în România – 1995, Ed. Monitorul Oficial; comunicări ştiinţifice prezentate în cadrul seminariilor organizate de Parlamentul Europei la Strasbourg, ori de către instituţii din ţară; articole în Tribuna Invăţământului, Arena politicii, Dilema, Adevărul, Manifestul Român, Vocea Rromilor, Conexiuni; redactor, în primul an al apariţiei, al emisiunii IT&C a postului PrimaTV. Abilităţi: fără cazier şi carnet de conducere auto; "consumă", industrial, Dealu Mare roşu. |
|
|
|
Interviu (- surprizele unui congres agricol -) (Conexiuni, nr. 42, septembrie 2008)
|
Motto:
au, au, au, a veniră-n Alexandria, să ne-arate coasele, Geoană şi Năstasele. Într-un context, divin proiectat!, am avut ocazia să intervievez o femeie care „umbla” la aparatul de fotografiat. A. F.: vreau să deschid microfonul, se poate? A. D.: ei, sunt emoţionată! A. F.: e Congres agricol aici! A. D.: lol! A. F.: am nimerit ca musca-n lapte? A. D.: ...!? A. F.: m-am dus şi eu la piaţă, ca tot omu'; când colo, am crezut c-a venit aci Caiac cu ai lui să mai facă o ceremonie funerară şi în Deliorman; când colo ... A. D.: ... !? A. F.: auziţi, mă lămuriţi de ce e blocată, de o săptămână, şoseaua europeană E34? A. D.: ...!? A, imită DN1. A. F.: nu e mâna lu' ministru de transporturi Ludovic, ci e o foarte bună iniţiativă locală, pentru decongestionarea circulaţiei în acest municipiu (de provincie!), aşa vi se pare? A. D.: ...!? A. F.: Alexandria, capitală de judeţ şi gazdă de Congres agricol? A. D.: A! A. F.: cu această ocazie domnul Geoană s-a ales Prim-ministru, iar Adrian Năstase şi-a depus candidatura la Preşedinţie. În măsura în care, la mare, au fost propuşi de către PNL încă trei Prim-miniştri – unul în persoana d’lui Tăriceanu şi doi „în persoanele” d’nilor Blaga şi Videanu de la PD-L (agreaţi de PNL!) - urmând ca pe 12 septembrie să aflăm care va fi Prim-ministrul PD-L-ului, vi se pare că vom avea un guvern „credibil”, având în frunte cinci Prim-miniştri? E o premieră mondială, nu? Un WR, nu? A. D.: e ceva deosebit: domnul Preşedinte va fi uimit de un astfel de „cabinet cinci-prim-ministerial; va fi suspendat pentru treizeci de zile, iar Parlamentul va vota acest cabinet, desigur, desigur!, pentru că aşa s-a pronunţat deja Preşedintele suspendărilor – am spus d’l Văcăroiu! A. F.: astfel Alexandria va deveni, astfel!, o răscruce istorică, încât orice analist se va împiedica de această mare şi însemnată mărturie istorică, după ce voi transcrie acest interviu şi îl voi posta, chiar dacă Preşedintele de onoare al României şi al P. S. D.-ului nu ne-a onorat cu prezenţa Domniei sale, invocând faptul că reşedinţa Regelui Ferdinand I-ul este acum sediul P. R. M.-ului? A. D.: do it! A. F.: să ştiţi că aţi fost martora unui episod istoric din istoria ţării noastre, acum vă rog să-mi spuneţi, în câteva cuvinte: cu ce impresii aţi venit şi cu ce impresii plecaţi? A. D.: unu: ahâm, ahâm, ahâm!; doi: vote me sărmanilor!; trei: daaaaa! – cu trei de „a”. A. F.: vă satisface calitatea blugilor achiziţionaţi din târgul de oale din faţa sediului Prefecturii? A. D.: daaaaaaaaaaaaaaa, mai vrem, mai vrem! Am să vă pun o întrebare şi eu: pui, au ba? A. F.: văd că aţi achiziţionat şi o oală harghiteană. Intenţionaţi să puneţi în ea laptele ... la prins? A. D.: murături!? A. F.: castraveciori muraţi – suntem gazde! Şi, la o astfel de sărbătoare, dăm curcan fără steagul american. Avem curcanii noştri, din ferma de păsări de la Zimnicea. A. D.: sunteţi vorbăreţ! A. F: am dat drumul curcanilor pe piaţă, pentru că pescuitul e interzis acum în Zimnicea. Nu pozez când vă spun asta. A. D.: da!? A. F.: A. D., dacă redactorul şef pune pe prima pagină interviul acesta vă deranjează? A. D.: cred şi eu! A. F.: vă mulţumesc! |
Emoţiuni mari (prima parte a durerilor de cap) (Conexiuni, nr. 41, august 2008)
|
Joia e ziua agoristică a provinciei: lumea iese-n „pijale” la drumul
mare; „n’ Pieile goale de tot” se arată "unicii"; la fel Fetele „se
scoate pen’ că şi că ele le are”; unii se pun pe biciclete şi pleacă la
ţară; "ailalţii"-şi „probă” noaptea motoare-n PERIMETRU (Catedrală,
Prefectură, Primărie, apoi dreapta, Poliţie Judeţeană, SRI – vizavi e un
parter de bloc cu încasări de „Taxe la gunoaie” şi „Birou Parlamentar” -
deasupra e cam „naşpa”, cam ca după cutremurele care „a dărâmat”
jumătate din capitala asta de judeţ), ...
Mă ’nprimblu căutând o farmacie. Farmacie. Emoţiuni mari e domnu’! AIA! DINCOLO! DATA VIITOARE! MAMA ARE NEVOIE (realmente de un medicament!) - Da’ E MAMA DUMNEAVOASTRĂ Vicepreşedintele Victor Ponta care a declarat azi, joi, că e FOARTE POSIBIL să depună, în toamnă, o micţiune simplă tamponantă Justiţiei? - Nu e mama mea, dar mi-a jurat că va utiliza, la nevoie, instrumentul micţiunii simple pe această temă, ştiind că ea expiră de-a expiratelea în 12 august fix. - Domnule, medicamentul rezidă în obiectivitatea procesului raţiunilor ce ţin de selecţie. Apăi nu, că e tare Ponta. E tare, tare de tot rău.
|
Partitură pentru acordeon (Conexiuni, nr. 39, iunie 2008)
|
În afara timpului amanetat, în grădina lui Octopus e linişte şi pace,
temperatura constantă, tensiunea arterială de invidiat.
- Aici de ieri plouă şi va ploua până miercuri, se spune. Dispăruseră cu desăvârşire vâjâielile, sirenele, claxoanele şi vocile stresante. Oarece păsări, foşnete de frunze, un spaţiu populat de fapte reale şi de fapte închipuite, la grămadă, unele bune altele rele. Nu hălăduia. Avea febră musculară. Era complicat să înveţe stilul de mers alexandrin. Cât priveşte amintirile, Octopus, considera că sunt prejudecăţi - luate la bani mărunţi nu rezistau, erau subiectivităţi absolute: pâinea de ieri îi plăcuse la gust; coaja fusese maro închis; gurile rele au spus că nu a fost bună, că a fost "prăjită"; căpşunile, au avut şi din astea, sor-sa a spus că sunt pline de mucegai, dar a îndesat în gură cu ambele mâini, tat-su a spus că sunt acre; Octopus se mulţumise să le admire culoarea şi să le miroasă; aseară a pus una în gură; e impropriu să mănânci o culoare aşa de frumoasă şi un miros aşa de pertinent; totul pe fondul ăsta de febră musculară. - O sa-ţi treacă încet, încet. - Să-i treacă lui, ce treabă am eu cu el? N-am chef să mă dedublez. - Nu! - Eu fumez, el nu fumează, eu beau, el nu, eu stau pe scaune, el preferă să se fluture de la un capăt la altul al casei, eu scriu, el vorbeşte. - E peripatetic. - Fizic. Peripatetic de balcon. Psihologic e un patetic moderat. N-avem amintiri comune. Nu definim în acelaşi fel amintirile. - Asta... e inventiv, eu sunt plin de prefăcătorii, el poartă pantofi, eu umblu în picioarele goale. Plini de cusururi suntem amândoi, dar nu semănăm. Tocmai din pricina asta nu semănăm! El admiră femeile, eu le iubesc. O diferenţă de la cer la pământ. - E mai norocos decât tine, da! A avut ce admira. - Nu eşti imparţială, îl creditezi prea repede. - Nu! Scria din ce în ce mai rar, puţin, neinspirat. Inspecta o colecţie de molii. |
O îngheţată la domnu', vă rog! (Conexiuni, nr. 38, mai 2008)
|
Astă seară (*) pe la cesurile 20 şi 30' domnul Ion Cristoiu, fiind în Postul Antenei 3, ne spune că Bush s-a dus la Neptun ca să mănânce de dulce (îngheţata lu' Vasesque!), pentru că nu avea altceva mai bun de făcut în Postul Paştelui. Timp de o săptămână, până la punerea pe tapet a acestui mare adevăr despre dedesubturile Summit-ului NATO de la Bucureşti, sumedenie de jurnalişti, analişti politici, politicieni şi erotomani politici, oameni de pe stradă cu microfoane băgate-n gură, băieţii de la Paraziţii, Elena Udrea şi câţi şi mai câţi alţii au dat cu bâtele-n baltă. Unii chiar au dat "cu bâtele-n Putin", dacă îmi este permisă licenţa. Cu mici excepţii, mai toţi au purtat o aură de vizionari. Acuma, dacă bâlciul s-a spart, vreau să caut şi eu ce blide nesparte au mai rămas, să le spăl şi să le pun frumos în raft....
"Numele meu este Ion Cristoiu, redactor-şef al
cotidianului "Evenimentul zilei". Jumătate de secol după victoria asupra
Germaniei naziste, există vreo schimbare în poziţia Statelor Unite în
privinţa liderilor ţărilor care au fost aliatele Germaniei, cum ar fi Horthy
sau Antonescu? Care este părerea dumneavoastră despre încercările de
reabilitare a acestor lideri?"
* 4 aprilie 2008
|
Scuter (Conexiuni, nr. 37, aprilie 2008)
|
Scuterasismul e o invenţie de ultimă oră. Scuterasistul e Tăriceanu. "Efectul
Coandă" poate să intre, liniştit, în cărţile de poveşti!
|
Mărţişor (Conexiuni, nr. 36, martie 2008)
|
* Observând, eu, că nu există preocupări în lumea politicii pentru a configura un plan de guvernare, o strategie, o concepţie - fie ea în culori, fie în alb-negru -, am făcut aşa şi pe dincolo până mi-a sărit muştarul, mi-am f...t grija şi mi-am băgat nasul, aflându-mă, ca tot omul, în treabă, cufundându-mă până peste poate în măruntaiele guvernării. Supun atenţiei dumneavoastră formula de guvernare clocită de mine. Se vorbeşte peste tot de minimalism. Bună treabă! Perspectiva minimalistă a guvernării e simplă, fiind minimalistă... până-n pânzele albe. Pentru a ajunge la aşa ceva trebuie să tragem democraţia pe dreapta, în modul cel mai liberal cu putinţă. Sunt suficiente trei exerciţii electorale. La primul exerciţiu participă un procent de 30% dintr-un procent de 30% al electoratului. La al doilea exerciţiu participă numai aleşii rezultaţi după primul exerciţiu, ei între ei adică. La al treilea exerciţiu participă numai cei trei numiţi la guvernare. Acest al treilea exerciţiu are darul de a fi complet gratuit. Este un exerciţiu electoral făcut de dragul exerciţiului electoral. Aceştia, cei trei, reprezintă, semnifică, materializează şi exercită guvernarea. Această trinitate este întruchiparea planului, a strategiei, dar şi actul concepţional al guvernării. Desemnarea celor trei guvernanţi se face aleatoriu, adică se deschide cartea de telefon, se ţin ochii închişi, se pune degetul undeva, apoi se sună la numărul respectiv. Celui care răspunde i se pune întrebarea: aţi făcut poliţie politică? Dacă răspunsul este NU, persoana este desemnată Primul Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari. Se închide cartea de telefon. Primul Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari deschide cartea de telefon cu ochii închişi, pune degetul, apoi deschide ochii cât cepele sau cât vrea el, sună, pune întrebarea cu poliţia politică, iar dacă răspunsul este cel care trebuie, îl numeşte în funcţie pe Primul Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari. După numire, Primul Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari închide la rândul său ochii, dă curs procedurii de căutare şi finalizează astfel completarea cabinetului interimar prin desemnarea Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari. Etapa următoare este prezentatea Programului interimar de guvernare. Asta e treaba Primului Ministru al Primilor Miniştri Interimari. Trebuie să precizăm şi să fim bine înţeleşi că acest cabinet, programul său de guvernare, strategia şi concepţia generală de guvernare sunt interimare de la un capăt la altul. Tacticile guvernării interimare pot fi diferite, în funcţie de ora şi persoana care se află la cârma executivului interimar - după cum veţi vedea mai jos! -, adică în funcţie de personalitatea fiecărui prim-ministru interimar. Programul de guvernare interimară începe la ora 10 a.m., după două ore se ia o pauză de masă de o oră. După pauza de masă se roteşte persoana din fruntea cabinetului interimar. Aceasta va conduce apoi două ore noul cabinet interimar. Se face iarăşi o pauză de o jumătate de oră, pentru cafea şi discuţii prim-ministeriale interimare. Iar se face o rotaţie cabinetistică interimară, după care se continuă guvernarea interimară mult şi bine încă două ore. La 16h 30' se închide cabinetul interimar şi se predă cheia guvernării interimare portarului definitivat pe postul de portar interimar. Cheia guvernării interimare se predă acestuia cu mâna dreaptă şi este preluată de către portarul definitiv interimar tot cu mâna dreaptă. Rotelile astea interimare sunt un element cheie al guvernării interimare, pentru că previn şi exclud conflictele interimare de interese. Atribuţiunile interimare ale Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari sunt două la număr, însă sunt fundamentale. Prima atribuţiune priveşte chestiunile interne - membrii cabinetului interimar trebuie să fie bine hrăniţi, satisfăcuţi pe deplin şi în felurite chipuri. A doua atribuţiune are în vedere chestiunile externe, ambientale, mediul de lucru plăcut, stimulativ, detensionat. Atribuţiunile Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari sunt deosebit de importante. În acest sens ele sunt relevante. Atribuţiunile Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari sunt executive. El predă cheia cabinetului interimar portarului definitiv interimar, redactează şi semnează procesul verbal de predare-primire. Cum toate chestiunile acestea sunt şi decurg interimar perfect constituţional, Curtea Constituţională poate să plece într-un binemeritat concediu fără sfârşit şi fără altă finalitate. Ca să terminăm cu aiureala şi vânzoleala din politica noastră vă propun ca, începând de mâine dimineaţă, cabinetul interimar să-şi intre-n pâine. ** Cum anul ăsta e un an bisect, timpul a fost înţelegător cu noi punându-ne o zi în plus la dispoziţie, zi suficientă pentru a configura structura "Cabinetului Prim-ministerial Interimar" şi pentru a nominaliza/legitima deţinătorii portofoliilor. Aşadar, de Mărţişor, situaţia se prezintă astfel: - Călin Popescu - Tăriceanu deţine portofoliul unui "Prim-minister Interimar" al afacerilor externe, justiţiei, apărării, internelor şi reformelor administraţiei, comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiilor; - Paul Păcuraru are pe cap "Prim-ministeriatul Interimar" al muncii, familiei şi egalităţii şanselor, al economiei şi finanţelor, agriculturii şi dezvoltării rurale, al dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor, al mediului şi dezvoltării durabile; - Ludovic Orban ţine la degetul mic (vă rog să recunoaşteţi şi să reţineţi acest tic al domniei sale!) "Prim-ministeriatul Interimar" al transporturilor, I.M.M.-urilor, comerţului, turismului şi profesiunilor liberale, al educaţiei, cercetării şi tineretului, al culturii şi cultelor şi al sănătăţii publice. În ceea ce priveşte compoziţia, atribuţiunile şi funcţionalitatea "prim-ministeriatelor interimare", cât şi desemnarea deţinătorilor portofoliilor respective am ţinut cont şi am luat în calcul, dincolo de multitudinea factorilor, compatibilitatea persoanei desemnate cu atribuţiunile ce-i revin prin conformitate cu structura postului următoarele: - Senatul pleacă la munca câmpului pe termen nedeterminat; - Camera Deputaţilor recunoaşte că este o vespasiană: o cameră publică de 4 x 4 m.p., cu intrarea şi ieşire liberă, plasată în centrul discuţiilor - intrarea/ieşirea pe centru, în "stânga" e un WC public fără dotările necesare, iar în "dreapta" e bucătăria - intrarea membrilor propriuzişi ai camerei nu-i tocmai gratuită, dar e garantată folosinţa... după aia! - Preşedinţia va fi o canoe (ca Noe!), navigând pe ape între cer şi pământ, cu câte unul şi altul vâslind, că vântul nu va să bată deloc. - Legea se face prin ordonanţe: în mod obişnuit se proclamă "ordonanţe de guvern (O.G.)"; când hârtia igienică dispare, se proclamă "ordonanţe de guvern de urgenţă (O.U.G)". - U.D.M.R. obţine şi deţine astfel, "ŕ perpétuité", consistent şi palpabil visele ce nu le-a avut şi nu le-a visat autodeterminat, independent şi separat de orice închipuire organizaţională formulată în limba maternă internaţională: maghiara. Descriptiv, am decis a fi cel mai potrivit la externe, justiţie, etc. dl. Tăriceanu, domnia sa fiind complet pe dinafară, dar supramotivat să impună orice lege, orice justiţie, orice-orice pentru a apăra treburile intestin-administrative ale liberalismului, la care s-a adăugat arta înnăscută a domniei sale de a comunica informaţia brută, cum ar veni: brutal de charismatic! Domnul Păcuraru este un tip cu mari dificultăţi de exprimare verbală, însă e posesorul unei inteligenţe combinatoristice fulminante. Cum îi lipseau mijloacele pentru a se exprima în deplinătate, prin nominalizarea făcută i se dă pe mână sacul plin al amestecăturii micilor bucăţele de carton ale societăţii noastre - de la muncă până la... dezvoltarea durabilă! -, domnia sa urmând să alipească bucăţică lângă bucăţică: resursele, nevoile, şansele şi să le taxeze până se obţine un mediu durabil al dezvoltării. Ludovic Orban primeşte spre gestionare un "Prim-ministeriat Interimar" potrivit ca o mănuşă - mănuşă ce i se potriveşte, pentru că nu are în componenţă partea pentru acoperirea degetului mic. Cu acest "deget mic nud" Ludovic (cât se poate de orban!) va arăta/indica, compensând astfel "aerianismul" lui Călin şi "acribia" lui Paul, nu numai drumul, ci şi mijlocul de transport, cultural vorbind, către sănătatea publică. Nu solicit acordul dumneavoastră explicit pentru a da undă verde cabinetului "Prim-ministerial Interimar", ci numai un acord dezinteresat, în principiu "propic" pentru România anului curent şi pentru mai departe... ab aeterno! Nota: 1. pe vremuri, şnururile mărţişoarelor se făceau răsucind numai fire albe şi negre; destinatarii mărţişoarelor fiind bărbaţii! |
Trăiască mama şi liberalismul, Orbanul şi Noricismul!
- an electoral, fără discuţii - (Conexiuni, nr. 35, februarie 2008)
|
După ce
Elodia s-a estompat către marginile serafice ale atenţiei mele - atenţie
substanţial întreţinută de profesioniştii din mass-media -, m-am dedicat
revalorizării înţelepciunii populare, abandonând... chestiunile probităţii
etice a presei. M-am făcut/lăsat prizonierul informaţiilor "nude":
|
Scurt tratat de “teorie a conspiraţiei”
dificultăţile săritului peste o coardă-ntinsă (Conexiuni, nr. 34, ianuarie 2008)
|
Domnului ministru al
trans-port-aiureaţiunilor noastre, Ludovic Orban, i se aruncă în cârcă un
accident rutier duminical, chipurile soldat cu o victimă. Omul îşi susţine,
c-o faţă-ncă palidă, sentimentala-şi pledoarie, în vreme ce cetăţeanul din
el zice, cu vocea pierită: sunt victima auto-accidentării!. Mutând registrul impresionabilităţii orbane din zona individuală, eu susţin, în contra tuturora, că Orban este - incontestabil! - victima unei proceduri de linşaj mediatic, că dacă această procedură diabolică va continua (în halul şi cu intensitatea previzibil crescânde!) toată campania dedicată sărbătorilor de iarnă va fi compromisă, că opinia publică va cădea, la rândul său, victimă, că ministerul său va fi condus de la distanţă în campania de deszăpezire, că şedinţa de guvern de astăzi, 19 decembrie 2007, va întrârzia cu două ore, din pricina stărilor intern-aministrative proaste ale vremii, că... o adolescentă, victimă a echilibrului propriu fragil, a alunecat pe gheaţă pe/la locul unui accident rutier şi că, după ce s-a ridicat în picioare, victimă a teribilismului specific vârstei fiind, a tras un cot nervos într-una dintre maşinile aflate într-un conflict rutieristic deja consumat. Indiferent ce spune şi va mai spune presa, antecedentele pledează în favoarea lui Ludovic Orban. Domnia sa "a mai suferit" alte patru accidente "minore" automobilistice - unul dintre ele fiind chiar haios, pentru că automobilul condus de Ludovic, s-a apucat să facă tumbe întâi "pe" şi mai apoi "lângă" carosabil. Chestiuni neplăcute i se pot întâmpla oricui, chiar şi celor iniţiaţi într-ale automobilisticii. Într-una dintre emisiunile "Top Gear" un pilot de încercare - de automobile - acceptă să fie hipnotizat, astfel încât să uite cum se conduce un automobil. Pe o pistă specială de testare a automobilelor pilotul e invitat să urce, sub supraveghere, în automobilul propriu, după care e luat la întrebări de genul: maneta asta ce face?, dar butonul acesta?, cum se porneşte maşina ta? Răspunsurile hipnotizatului au sunat cam aşa: dacă tragi maneta, pornesc "toate" roţile din dreapta, iar maşina virează la dreapta; dacă apeşi butonul se deschide bordul maşinii şi iese o tăblie pe care e un platou cu preparate calde, bune de mâncat, o sticlă de Scotch Whisky şi o ţigară de foi; maşina porneşte când cobori geamurile - specific aci că automobilul avea volanul pe dreapta! Emisiunea a continuat în platoul de filmare, unde pilotul a fost provocat la o cursă de automobile... pentru copii. Cursa pilotului de încercare s-a sfârşit tragic... automobilul său fiind "strivit" între celelalte două automobile rivale. Adus la realitate, văzând ce a fost în stare să spună şi să facă fiind la volan, pilotul nostru de încercare... nu a recunoscut nimic! A admis însă că a fost victima unei "oribile conspiraţii". Concluzia desprinsă de mine, cu privire la "întâmplările" celor doi, e următoarea: e bine atunci când, deşi toţi îţi doresc răul, ţie nu ţi se întâmplă nimic rău. Singura chestiune care-mi rămâne nelămurită mie (în toată tărăşenia asta a ministrului trans-port-urilor, a auto-mobil-ist-ului şi a OMULUI Ludovic Orban, care şi-au recunoscut, fiecare în parte suferinţa comună lor!) este aceea a conspiraţiei ţesute arahnidic. Pentru a mă lămuri - cât de cât! - am încercat să pătrund în tainele mai generale ale teoriei conspiraţiei. Mergând pe "mâna" asta a "teoriei conspiraţiei" am sesizat că: ori alunec în paranoia; ori mă fac praf în siguranţa de sine a elitismului relativist - consideraţiile astea ultime cu "paranoia" şi "siguranţa de sine a elitismului relativist" nu-mi aparţin, ci le-am împrumutat, trunchiat, de la d'l Andrei Pleşu, încercând să nu denaturez sensul spuselor d-niei sale! A, să nu uit, Pleşu conchide că: "... victime cad de ambele părţi."; şi că, îndepărtându-te de aceste extreme, devenind adept al "dilemei", poţi să începi, în sfârşit, să gândeşti. ... Gândesc că frustranta maximă: "gândesc, deci exist", n-ar avea rost în afara unor fapte şi a probelor consecutive acestor fapte, care să poată fi definite cumva/cândva a fi fiind incriminatorii pentru o persoană, pentru mai multe persoane, sau pentru o societate în întregul său, fiecare rulând de capul lor/ei prin istorie. Pe "româneşte", ce-i frust, e acel ceva personal, asimilabil cu "a fi dintr-o bucată", numai că "frustrant"-ul e o mâncare de peşte în care se pun tot soiul de chestiuni colective, instituţionale sau/şi statale, treburi normate, reguli şi felurite formule alambicate de amestecare. Da, da! Fatalmente, în cazul celor trei (omul Orban, auto-conducătorul Ludovic şi Ministrul transporturilor, Ludovic Orban) criteriile de judecată cunoscute şi admise au luat-o razna, fiind cu desăvârşire ignorate chestiunile sufleteşti!. Cei trei, dacă-i băgăm în aceeaşi oală, au fost şi sunt nişte victime ale frustrării. Mai mult, ei au fost acuzaţi că au minţit de cinci ori! Faptele, faptele ca probe, din nefericire sunt cu desăvârşire ignorate în cazul de faţă. Ele, aceste fapte/probe, sunt opozabile "cinciumilopresatoarei", ca să spun aşa! Asta pentru că: 1. omul recunoaşte că i se poate întâmpla orice, ceea ce înseamnă că omul nu vede în asta ceva rău; 2. în cel puţin cinci "cazuri" automobilele conduse de Ludovic nu au răspuns comenzilor sale de conducător, ceea ce denotă că autmobilele, la volanul cărora se afla Ludovic, în circumstanţe "neprevăzute" de fabricanţi... şi-o iau în cap!; 3. responsabilitatea Ministrului Transporturilor din România (Ludovic Orban în clipa de faţă) nu cuprinde chestiunea alunecărilor şi a accidentărilor post-alunecăturative ale semenilor prin casa/casele, camera/camerele lor, conform reclamei de la televizor care decide că: mai mult de 85% dintre accidente se petrec în interiorul habitatului; aşadar, juna Simona s-a accidentat "acasă-n casă"; tatăl şi părintele său fiind responsabilul financiar al alunecuşului fiicei sale transformată-n afacere; 4. răspunzând, excesiv şi iraţional apelurilor la 122, serviciile publice au indus un coeficient fabulos de imprecizie în gestiunea sistemelor publice de salvare şi intervenţie; 5. carnetul de auto-conducere al cetăţeanului Ludovic Orban a fost suspendat; din nefericire numai cât să amâne alte năzbâtii pe care le pot face automobilele conduse de numitul cetăţean, privându-ne poate de: Marele balet automobilistic pe gheaţă al automobilelor lui Ludovic. Până la urmă, toată conspiraţia pare să fi fost pusă la cale de Poliţia rutieră, care nu înţelege rolul artei în viaţa omului. Îi sfătuiesc pe mai marii internelor noastre să citească Măreţia frigului, a lui Nichita Stănescu şi să-şi bage-n cap... "Altă matematică", din care citez cu drag: "Pieri din mintea mea!/ Revino-mi în inimă!". |