Adrian Firică - n. 22 noiembrie1951

Copilăria: exerciţii de supravieţuire (culesul de prin pomii vecinilor, căutatul găinilor de ouă, pescuitul broaştelor); la 14 ani descoperă manufactura, devenind ansamblator de lădiţe; intelectual progresează de pe la cinci ani citind orice, pictând, scriind versuri şi piese de teatru în metru antic.

Adolescenţa şi tinereţea: la 16 ani îşi începe cariera de manager al unei reviste de liceu: Trepte - remarcată de Sânziana Pop în România literară; publică versuri în Luceafărul câştigând, preţ de câteva luni, 80-90 de lei pentru vignetele publicate; nu intră la Institutul de arte plastice devenind, pe rând, desenator tehnic, lăcătuş, "lucrător" la dezinsecţie-vidanj; în fine, intră şi termină Facultatea de filosofie din Bucureşti, specialitatea sociologie, devine profesor, apoi cercetător ştiinţific.

Maturitatea: din '90 îşi oferă satisfacţia carierei de consilier prin felurite instituţii - Ministerul Culturii şi Cultelor, Guvernul şi Preşedinţia Românie, Secretariatul General al Parlamentului UE creditându-l, chiar, drept consilier corespondent (nominalizându-l până şi în Comisia de redactare a Convenţiei ONU pentru accesul la informaţiile privind mediul); face şi ceva marketing prin companii de IT&C; acum e liber cugetător.

Altele: volumul Integrarea euroatlantică - ruleta NATO, Ed. Ziua, 2000; coautor: Guvernul şi imaginea sa publică – 1992 şi Raportul dezvoltării umane în România – 1995, Ed. Monitorul Oficial; comunicări ştiinţifice prezentate în cadrul seminariilor organizate de Parlamentul Europei la Strasbourg, ori de  către instituţii din ţară; articole în Tribuna Invăţământului, Arena politicii, Dilema, Adevărul, Manifestul Român, Vocea Rromilor, Conexiuni; redactor, în primul an al apariţiei, al emisiunii IT&C a postului PrimaTV.

Abilităţi: fără cazier şi carnet de conducere auto; "consumă", industrial, Dealu Mare roşu.

 

Poezii    Alte articole

 

 

        Hai să vorbim despre viitor!                    (Conexiuni, nr. 60, martie 2010)

     –  rămâne să părăsesc acest partid, că ne poate sprijini în experienţa următoare –
 

PASUL UNU
… de ce “a” trebui' să să treacă de udemere, ca să am auzit căă, că vrea mandate din parlament, că, ă, că, că cât mai departe de un magnetism al puterii, ă, care are o, o printr-o, o, o, o a fost într-o, a fost interesant ca să vorbim interesat, ca să trecem de la un trust la altul, ca să trecem de la pece la altul, e, e o trecere de la un fel la altul, cel puţin la altul, ca să nu o trecem de la un nivel la altul într-un nivel pertinent, e, aicea e un nivel de poziţionare, ăeeă, de la centrul pe care-l traversăm, aaa, nu poate să zâmbească ca să se compatibilizeze deşi doctrinar cred că e mâncat de o posibilitate ca un medic în săptămâna asta, aşa că o să câştige la pas contractat, care a fost beneficiarul unor frustrări unde se va merge, asta în parlament, vrem nu vrem a avut trei mandate superficiale în plus poate vorbeam de o perioadă aproximativ lungă, e, e acuma o perioadă când se aranjează alegătorii la cursă lungă ca să avem o perspectivă lungă, ca să câştige şi guvernarea ne vedem mâine la ora 20 cu guşă şi drăgotescu şi cu inepuizabilul inconştient fost şef al unor servicii totalmente externe.

PASUL DOI
La 20 de ani de la căderea comunismului cu cucu Tănase şi cu cucu Dinescu... deci: vine primăvara! Sigur, cu noi amândoi miza are şanse, dacă te gândeşti că la noi au cu 20 cea mai mare sfâşiere “caaree aaree” cele mai “maaree şaansee” (cum spune fostul şef SIE) la public pentru că nu poţi să mori în filme cu umor mic, înţelegi că sunt şi raţiuni de sinucigaşi când ceva te incomodează, poate... şi poate se poate reformula la curse de automobile şi dacă ai pierdut e de părere că candidatura e o luptă la băgat în mămica lui ca să înţelegi că trebuie să iasă sindicatele ca urzicuţele şi ghioceii care să crească cu o rivalitate dacă eşti atent ce-am zis ca să fim de acord cu pensionarii precedenţi la preşedinţia româniei cum văd eu după ce că pesedeul are o mare problemă să umble ca intelectualii ruşi prin moluri şi să ia direcţia ca să ia o tragedie sănătoasă ca-n grecia, e... e! că o să luăm fraţii petreuş vineţii care erau vineţi şi morţi băbeşte cum ne despărţim noi acum din tot ce ni se întâmplă şi atenţie că găinele şi liviu dragnea prietenul tău noapte bună Dinescule!

PASUL TREI
S-au trezit la ora şapte cu introducerea cătuşelor de infracţiune ale avas, pistoalele erau aproximativ 27 000 cu atestare psihologică de la paişpe-şapteşpe metri întotdeauna care este în pregătire printr-un proiect ecologic... rămâneţi alături de noi, de nevoi, cu nicio vrajă timp de 24 de ore!

PASUL PATRU
În imaginea că nu mătrăşim că ştiţi că, ă... câte împăduriri au fost să creeze oaze să avem şi o creere de perdele de protecţie nu trebuie decât cinşpe mii de hectare... e, ee, eee concret dublu pentru protecţia mea de la mediu... gratuit vă spun fără să folosesc influenţa din românia!

PASUL CINCI
e cu un leu şi ceva de lei sub cursul minim al Leului, plus forma exotică a pozei bourului şi stelelor de pe emblema moldovei din cauză că jumătate din români nu fac duş şi nici nu se spală pe cap, dar lista ar putea continua pentru că actele continuă să nu apară.

PASUL ŞASE
vreau foarte multe cafele, înainte de a deschide şi eu gura, fie şi pentru o secundă.

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13930481/Hai_să_vorbim_despre_viitor!

 

      Ştiri liberale toate

     – interzis minorelor cu sens femenin –                                                        (Conexiuni, nr. 59, februarie 2010)

 

Până azi, de dimineaţă, numai linişte şi gheaţă, prin Bruxelles plutind ceaţă, cum e la noi pe mirişte; numai că veniră, frate, alde aste... Trei Graţii, ş-apăi tăti şeli Ielii, Adina şi cu Renate, văleu, văleu bade! şi Norica, văleu, văleu.
Văleu badiiiii, tăti Ieli-s liberali.

văleleu, văleu,
văleleuuuuuuuuuuuu,
văleu, vău!

ŞTIRE (a nu se confunda cu “ştir”: plantă; plural – ştiruri!)
În această dimineaţă Parlamentul European Roşia Montană Gold Corporation împreună cu europarlamentarul liberal Adina Vălean organizează o pseudo-dezbatere despre “sustainable and responsible mining”.

Reclamă
între ele, la secundă,
liberalele se zbat,
pentru ceea ce dezbat...
Yale!

ŞTIR (plantă multiplicativă)
Într-o “postură” de Facebook, europarlamentara liberală Renate Weber îşi acuză colega de partid şi de Parlament European, nu că a organizat o dezbatere despre proiectul Roşia Montană împreună cu firma canadiană care ar urma să exploateze zăcământul, RM Gold Corporation, la care nu a fost invitat niciun opozant al ideii: Pentru că nici un oponent al proiectului minier Roşia Montană nu a fost invitat – nici măcar europarlamentarii români despre care se ştie că au o poziţie clară împotriva proiectului nu au primit invitaţie! “Nu ştiu de ce, poate aflu astăzi”, scrie Weber.

ŞTIRE (aşa cum am spus mai sus – n.n !)
REALITATEA CONTRACTATĂ de Weber în Facebook confirmă cele postate: „E adevărat, nu am reuşit să iau cuvântul, doamna Vălean a închis discuţiile cu 20 de minute mai devreme decât era prevăzut în program”.

Reclamă...

ŞTIR (face reting!)
Europarlamentara liberală s-a dus la dezbatere, unde ar fi avut parte de o altă surpriză: nu a fost lăsată să vorbească. „Deşi solicitasem foarte politicos dnei Vălean să iau cuvânt (inclusiv printr-un bileţel pe care i l-am trimis pe la începutul dezbaterii, în care promiteam să mă încadrez în 3 minute) şi deşi mai erau 20 de minute din timpul oficial alocat evenimentului, dna Vălean a închis pur şi simplu seminarul şi nu a permis luări de cuvânt”.

ŞTIRE
Adina Vălean şi lidera grupului PNL, Norica Nicolai, nu au putut fi deocamdate (“deocamdate” este un termen "de specialitată" din presă – n. n.!) contactate. Adina Vălean şi Renate Weber au fost alese în vara anului trecut pe listele PNL pentru Parlamentul European. Pe listele PNL vehiculate iniţial de presă, Weber era pe locul 1, urmată de Vălean, numai că după câştigarea preşedinţiei PNL de către Crin Antonescu între cele două s-a făcut rocada.

Rec...
Ne cerem scuze pentru între...pere!

ŞTIRE DE ULTIMĂ ORĂ ŞI DE MAXIMĂ IMPORTANŢĂ
Remus Cernea cere socoteala lui Crin Antonescu:
Partidul Verde, condus de fostul prezidenţiabil Remus Cernea, „solicită Partidului Naţional Liberal şi preşedintelui acestuia, dl. Crin Antonescu, să declare public dacă firma Roşia Montana Gold Corporation sau alte firme “interesante” (s.n.!) în demararea exploatării miniere pe bază de cianuri la Roşia Montana au sprijinit, şi în ce cuantum, campaniile electorale ale PNL la alegerile prezidenţiale şi europarlamentare din 2009 şi parlamentare din 2008.” Partidul Verde se opune proiectului de la Roşia.

*
off topic de mânieri eu personal sunt aşa de interesat, pentru că sunt foarte interesat de proiectele verzi de pe toţi pereţii!

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13925782/Ştiri_liberale_totale

 

     

N-aduce anu’, ce-aduce o vorbă dulce

     – “art-eficie” de semnalizare –                                                          (Conexiuni, nr. 58, ianuarie 2010)

Consultându-mi oasele, apoi numărând punctele tele-vizionare de audienţă marcate de către Preşedinte prin studiourile ne-mogulice – chipurile! – am citit viitorul ţării, cu ochii deschişi, ca-n palmă.
Păi arată ca o crăpătură imensă, mai ceva decât falia San Andreas, de ne (D.N. = drum naţional, prin extensie: drum european – n.n.!) aşteaptă o mulţime de frecuşuri, că cică o ţară care vrea să prospere tre’ să facă faţă nenumăratelor frecuşuri şi, la fel, cică tre’ să se procedeze şi dacă ţara are datorii externe de plătit.
În mod deosebit tre’ să fie făcute toate frecuşurile posibile pentru, prin şi cu infrastructura, altminteri ne-mpotmolim, cum se spune, ca... minoritatea la mal! Aşa că, dumneavoastă, domnu’ căpitan, care vă pricepeţi la navlu, ştiţi cam unde bat. Eu vă dau aci “scrisoarea de trăsură”. Spălaţi-vă cu ea pe cap, dar nu uitaţi că face cam cinci miliarde de euroi marfa asta şi că e... cadou de la Doamna d’UE!

Am aflat, din “sursele mele bibliografice”, că, tehnic vorbind, transportul e o latură importantă a producţiei materiale, care prin rolul lui de deplasare a mărfurilor, influenţează hotărâtor şi celelalte ramuri ale economiei noastre, cât şi pe ale economiei mondiale, inclusiv comerţul internaţional, constituind, se poate spune, un adevărat mijloc material efectiv pentru comercializarea relaţiilor economice inter-statale, transporturile economice internaţionale putând fi considerate un soi de aparat circulator al economiei mondiale.
Ia priviţi ce sunt în stare să facă transporturile internaţionale, când sunt băgate-n seamă: contribuie direct la realizarea acordurilor interstatale de cooperare economică; realizează un sistem de distribuţie cât mai apropiat de necesităţile beneficiarilor; introduc în circuitul mondial toate zonele de pe glob, prin crearea posibilităţilor de realizare a capacităţilor statelor de a participa la diviziunea internaţională a muncii.
Mai mult, dinamica creşterii capacităţii de transport pe plan mondial din ultimile decenii are o tendinţă similară cu aceea a dinamicii comerţului internaţional, acestea fiind determinate, la rândul lor, de: rapiditatea diversificării producţiei de bunuri materiale, care determină modificări structurale în schimburile internaţionale; lărgirea schimburilor economice între state şi creşterea numărului de parteneri comerciali, care conduc, implicit, la creşterea distanţelor fizice dintre parteneri; repartizarea inegală, pe plan mondial, a factorilor de producţie; pe măsura dezvoltării comerţului internaţional şi a creşterii distanţelor de transport a mărfurilor de comerţ exterior se majorează cheltuielile de/pentru transport; dezvoltarea în ritm intens a schimbului de mărfuri pe plan internaţional a determinat şi sporirea preocupărilor pentru organizarea activităţilor de depozitare şi manipulare a mărfurilor; transportul internaţional contribuie la realizarea strategiei desfacerii mărfurilor pe piaţa internaţională; o influenţă hotărâtoare asupra activităţii de comerţ internaţional o au şi transporturile din punct de vedere al calităţii serviciilor prestate de către participanţii la expediţiile internaţionale; ca parte a comerţului “invizibil” transporturile contribuie în mod direct la echilibrarea balanţei de plăţi externe a unei ţări.
Puteţi să faceţi şi “tramp-e”, domnule comandant, nu zic nu! dar aveţi grijă mare cu “conosamentul la ordin” (to order), că e o formă de evaziune fiscală.
Şi cu “andosamentele” alea în alb să aveţi grijă, căci...
Până la urmă, eu zic, domnule comandant, să vă canalizaţi atenţia şi efortul înspre efectele utile/bune ale transporturilor: învingerea distanţei dintre producător şi consumator, investiţia sigură şi ocuparea forţei de muncă. Ar ajunge şi, ne-ar mai şi prisosi.

Încă puţin... şefu’, m-auzi!?:ai face bine să-ţi tratezi matrozii cu câte un pahar de apă de ploaie, în care-ai pus patru cubuleţe de ghiaţă şi un strat de nea, gros de două degete, pe deasupra. Asta aşa, ca să revenim puţin la tradiţiile noastre.
Şi să faceţi bine, şefu’!, să primiţi cu uratul şi să intelectaţi vorbele astea... cam de coarne de Pluguşor, nu chiar de cârmă de navă maritimă comercială, manşă de avion comercial, ori ace şi şine pentru trenuri de marfă şi călători:

“Drumurile toate-s moi, pline de gropi şi noroi,
Se duc zile, ore, clipe scuturând prin ploi aripe,
Oamenii pleacă pe rând, tot Apusu-ntunecând.
Parlamentu’ şi Guvernu’ sunt ca lupu’ şi cu mielu’,
Înfocaţi şi cu tot zelu’, bubuind spre Cotrocelu’,
Voiculescu şi Vadim ne-au umplut de mult venin,
Căci, la votul ce-a trecut, poporul nu i-a mai vrut,
Acu’ ştie-ntreaga ţară, c-au rămas pe dinafară,
Făr-acoperiş ori scară, ba... nici apă n-au la moară.
Iar, Tu Doamne din Cer sfânt, de cobori iar pe pământ,
Ai să vezi, de-i apuca, cei parlamentari sadea,
Cum s-adună-n goana mare, seara, prin televizoare,
Şi se ceartă ‘n mama... lui, ca la uşa cortului.

Ia mai mânaţi, măi flăcăi, şi sunaţi din zurgălăi
Şi pocniţi din bice, să se audă peste văi:
Hă, hă, hăi!!!”
 

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://poezie.ro/index.php/article/13921560/N-aduce_anu’,_ce-aduce_o_vorbă_dulce

 

 

      O zi din viaţa Generalului de trei stele M.A.I. Iţilă    (Conexiuni, nr. 57, decembrie 2009)

Ca de fiecare dată Generalul de trei stele, M.A.I. Iţilă, se trezi cu noaptea-n cap şi cu multe idei, unele mai limpezi decât altele, câteva confuze, cele mai multe bune de aruncat la coş, sau în maşina de tocat idei, toate însă ordonate pe două linii foarte bine definite: a) idei pentru planul de bătaie; şi b) idei pentru planul de rezervă.
– Trăiţi! domnule general. Să v-aduc stelele?
(Menţionez aici că din raţiuni de maximă securitate de stat şi personale, generalul nu se mai culca acasă, cu nevasta, ci la birou, la fel ca premierul misogin al Italiei, Berlusconi, deşi el avea altă atitudine faţă de femei în particular şi faţă de nevastă-sa în general, care era liberă să se culce noaptea cu un bun prieten de-al ei, ştiut fiind că dacă era singură în pat i se făcea „o frică de moarte”, toate astea chiar dacă povestea alimenta tot soiul de interpretări fanteziste despre vieţile lor private, începând cu fanteziile neamurilor, continuând cu ale prietenilor şi terminând cu cele ale scormonitorilor şi profitorilor de pe urma vieţilor lor intime, precum şi ale altora.)
– Bună, da. Vreo supernovă, ceva?!
– De data asta nu, domnule. Cu tot respectul, a venit numai o notă cu iz şi de uz intern, de la..., ştiţi dumneavoastră de unde! în care scrie, negru pe alb, că ridicările în grad şi acordarea de stele nu se mai fac decât în funcţie de creşterea gradului de poluare. Dar ce s-a întîmplat? că aveţi aşa... o faţă cam... Să le aprind?
– Aprinde-le p-astea de le am, lasă comentariile, şi adă carnetele.
– Toate trei?
– Toate! M-am trezit iar cu o privire globală, m-am trezit privind cu un ochi la slănină şi cu unul la făină. Aproape că am o perspectivă de 360 de grade la cald şi la rece, şi ar fi păcat să pierd oportunitatea asta. Acum scrie aşa, în carnetul albastru: nicio informaţie nu va mai trece Carpaţii, însă vom proceda în aşa fel, încât informaţiile să treacă precum tancurile prin furcile caudine.
– Vă aduc micul dejun, domnule?
– Da! Vreau să scoţi ochii presei, la conferinţa de presă provocată intempestiv, peste câteva minute, şi să-mi serveşti, la sfârşit, ochii ăstora copţi, copţi şi ieşiţi din orbite pe ecranele tuturor televizoarelor mari consumatoare de electicitate.
– Ce urmărim în subsidiar, domnule?
– Urmărim să informăm corect publicul, cum că nivelul culturii de consum al populaţiei a atins cote nebănuite, vizibil prin nivelul uluitor al masei de peturi, pungi de plastic şi alte resturi fără aditivi oxo-biodegradabili încorporaţi, repartizate, toate, pe centimetrul pătrat şi în elevaţie, până la nivelul şi anvergura unor zgârie-nori din statele aşa-zis dezvoltate. În altă ordine de idei, o să arătăm, cu cifre, nivelul nesperat de propagare al culturii grătarului, în ciuda condiţiilor meteo improprii, tip de cultură care ne asigură menţinerea originalităţii şi specificităţii comportamentale, prin comparaţie cu elementele instabile de originalitate ale altor aşa-zise civilizaţii mai vechi sau mai noi din întreaga lume, în special din U.E. şi din ţările arondate N.A.T.O. Întâi să le spui că D.G.I.P.I. (Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă) este, contrar tuturor aşteptărilor, cea mai tânără structură de informaţii din peisajul instituţional de specialitate românesc, că e complet demilitarizată – asta să o spui cu voce ridicată! – şi că personalul, a cărui medie de vârstă este de aproximativ 36 de ani, e majoritar format din ofiţeri cu specializări corespunzătoare diverselor profiluri de muncă, ceea ce denotă că personalul instituţiei se compune din funcţionari publici cu statut special, care au drepturi şi obligaţii prevăzute de lege. Tot cu voce clară să spui că instituţia are o cultură organizaţională bine conturată, cu nivele de exigenţă majore, cu standarde profesionale şi de integritate riguros proiectate şi că acordăm o atenţie deosebită acestui lucru, printr-o structura specializată cu atribuţii în domeniul resurselor umane. Să accentuezi că: educaţia, inteligenţa, personalitatea echilibrată şi dorinţa de perfecţionare continuă sunt caracteristici de bază ale lucrătorilor; că angajatul nostru trebuie să manifeste loialitate faţă de ţară, faţă de principiile şi valorile democraţiei şi statului de drept; că el are obligaţia să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării; că solicităm angajaţilor să dea dovadă de cel mai înalt grad de abnegaţie, abilitate, încredere, şi spirit de sacrificiu, fiindcă, nu-i aşa, curajul – în cel mai înalt grad – este o cerinţă obligatorie –, pentru că siguranţa cetăţeanului este prioritatea fiecărui membru al instituţiei, dat fiind că fiecare acţiune şi activitate desfăşurată are ca principal obiectiv servirea interesului comunităţii, asigurarea unui răspuns prompt şi eficient, alături de celelalte instituţii cu atribuţii de aplicare a legii, la nevoile de siguranţă ale oamenilor; în concluzie – chiar aşa să spui: “în concluzie!” – a fi angajat al instituţiei înseamnă să ai conştiinţa îndeplinirii unei sarcini unice şi indispensabile pentru siguranţa cetăţenilor, să-ţi placă să faci performanţă şi să fii profesionist, adică nu e vorba doar de un loc de muncă, ci este vorba de o responsabilitate faţă de siguranţa cetăţeanului şi faţa de aplicarea corectă a legii prin vocaţie.
– ‘Ţeles, s’ trăiţi! Despre obiective şi priorităţi strategice, protecţia informaţiilor clasificate şi prevederile legale şi reglementările privind activitatea Registrului Intern nu spun nimic?
– După cum sunt definite toate astea, ele nu fac obiectul informării presei şi publicului. Toate ţin de bucătăria noastră. Acum, imediat, du-te şi vezi dacă discuţia noastră a fost înregistrată şi dacă e gata stenograma. Consiliera-şefă de cabinet, care face parte din personalul angajat contractual, după cum bine ştii, să ia copiile şi... să facă ce trebuie cu ele, ştie ea ce trebuie să facă! Du şi notele astea la financiar. Să-i dea prima, să-i facă lichidarea şi să-i calculeze daunele cuvenite pentru desfacerea unilaterală a contractului de prestare de servicii. Înainte să ducă cui trebuie, ce ştie ea că trebuie să-i ducă, să treacă pe la tribunal şi să depună o plângere împotriva noastră ca instituţie care a abuzat de ea, cerând judecarea cazului în regim de urgenţă – spune-i că am vorbit deja acolo, să nu fie îngrijorată, iar mâine să facă bine să vină mai devreme la serviciu. Şi, să nu uit! să aibe asupra ei cererea de reangajare şi o cerere pentru un avans din leafă. Executarea!
– ‘Ţeles, s’ trăiţi!

***
– Trăiţi! Ordinul s-a executat.
– Scoate-ţi, acum, carnetul roşu.
– Scos. La odin...!
– Scrie aşa: Obiectivul nostru este cunoaşterea riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor pe spaţiul de competenţă, pentru asigurarea unei abordări eficiente şi integrate a situaţiei operative; priorităţile strategice ţin de natura optimizării şi modernizării, configurând astfel, noi, elementele de dezvoltare şi consolidare, în contextul modificărilor structural-organizatorice, aşa încât să crească teribil capacitatea de răspuns la ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile aferente domeniului de responsabilitate, concomitent cu îmbunătăţirea aptitudinilor de evaluare a situaţiei operative şi previzionare a evoluţiei acesteia, ca să combatem eficient criminalitatea transinstituţională, care ne omoară cu zilele, noi urmărind, de fapt, să întărim planificarea şi angajarea cu rigurozitate a efortului informativ cu caracter anticipativ privind vulnerabilităţile, riscurile şi disfuncţionalităţile, mai ales când vine vorba de propriile structuri ale ministerului nostru care mai cântă şi pe la alte uşi, în special când vine vorba de Planurile şi Programele elaborate şi aprobate de C.S.A.T., precum şi de nenorocitul ăla de Plan de Acţiune Schengen, adică, pe scurt, să ne asigurăm suportul informativ necesar desfăşurării în bune condiţii a unor evenimente de importanţă majoră pentru noi, în special în ceea ce priveşte protecţia informaţiilor noastre legate de ale ăstora care le mai deţin pe ici pe colo, cum sunt alea clasificate NATO/UE, aşa încât toate acestea să se facă, evident, numai prin personal specializat din cadrul structurii REGISTRUL INTERN. Doamne fereşte să-i treacă prin cap cuiva că un organism aşa de mic, aşa cum este “Registrul Intern”, doar o structură instituţională mică a ministerului, ce funcţionează în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, având în subordine subregistre şi puncte de lucru, organizate la nivelul structurilor ministerului, a căror activitate este autorizată de către O.R.N.I.S.S. în conformitate cu prevederile legale în vigoare, dar şi structură fiind în aşa-numita “Componenta Sistemului Naţional de Registre” (CSNR), subordonată Registrului Central din cadrul ORNISS, ce asigură îndrumarea, coordonarea şi controlul aplicării standardelor de protecţie a informaţiilor NATO/UE clasificate, să-şi păstreze, ca pe ochii din cap, atribuţiunile dobândite, mai ales rolul de compartiment cheie în toată degringolada asta a subordonărilor şi supraordonărilor intra, infra, ultra şi extra-instituţionale.
– ‘Trăiţi! mai rar dacă se poate.
– Bagă viteză, că ne-apucă noaptea, şi mai am şi altele pe cap. Aşadar: Registrul Intern din cadrul Direcţiei Generale de Infromaţii şi Protecţie Internă va avea în continuare atribuţia de a asigura fluxul informaţional către Componentele Sistemului Naţional de Registre - CSNR din subordine, prin activitatea de curierat, cu respectarea nivelului de clasificare pentru care acestea au fost acreditate şi va coordona, până la noi ordine, activităţile necesare în vederea acreditării, reacreditării şi desfiinţării subregistrelor, cooperând cu CSNR aparţinând altor instituţii, în scopul asigurării disponibilităţii informaţiilor şi realizării unui flux informaţional eficient la... la nivelul şi conform intereselor noastre, cu atât mai mult cu cât toate arhivele ăstora sunt în mâna şi în custodia noastră, de mai că-mi vine să-i mulţumesc şi Celui de Sus, pentru o asemenea mană cerească.
– ‘Trăiţi, n-am înţeles nimic, dar am transcris tot ce aţi spus.
– Nici nu mă aşteptam să înţelegi ceva, deşi e cât se poate de simplu. Hai să-ţi dau un exemplu: du-te până la biroul ăluia de e şef la Registrul Intern, vezi că e la etajul doi, şi zi-i să-ţi dea ce-i cer eu prin telefon, până ajungi tu la el. Stai aşa, ia şi ăsta: Ordin de declasificare a acreditării Dosarului nr. ..../ privind... / data:.. /. La întoarcere să-mi vii cu două copii ale dosarului.
– ‘Ţeles. Dar cu prevederile legale cum rămâne?
– Executarea! Totul e conform prevederilor legale. Pot, prin Ordin, şi chiar există mai multe astfel de Ordine, să aprob proceduri de acreditare, clasificare, declasificare, desfiinţare sau reacreditare şi reclasificare, după cum doresc eu. Pot să clasific şi să declasific un document de câte ori vreau eu, când şi cât vreau eu. E perfect legal.
...
– ‘Trăiţi, m-am întors. Aveţi aici dosarul original, cele două copii şi o notă de ieşire pe care mi-a spus că trebuie să o semnaţi.
– Perfect! Acum, ia nota asta de confirmare de primire semnată de mine, ia şi dosarul original şi ia şi nota asta de restituire a dosarului şi du-te înapoi la el. I le dai şi îmi aduci nota de restituire semnată de el. Executarea!
...
– ‘Trăiţi, m-am întors. Poftiţi copia notei de restituire semnată de el.
– Să mergem mai departe. Scoate carnetul portocaliu.
– Scos, ‘trăiţi! Ascult.
– Primul lucru pe care n-ai voie să-l faci, e să te duci la biserică, să te spovedeşti. E un ordin. Ai înţeles?
– ‘Ţeles, şi îmi dau seam şi de ce îmi daţi acest ordin. Cum ar veni, m-aş băga în conflict de interese. Da’ ce zic eu?! Pe mine ca pe mine, dar pe dumneavoastră v-aş băga rău de tot.
– Acum scrie! şi lasă astea. Scrie în carnetul portocaliu: referitor la “Prevederile legale ce reglementează activitatea Registrului Intern al M.A.I.” se va acorda o atenţie specială capitolului “Alte ordine şi instrucţiuni de linie”, dată fiind posibilitatea extrem de generoasă a acestei prevederi de a stimula iniţiativa noastră în materie.
– Trăiţi! recitind îmi dau seama că e adevărat ce spuneţi, dar ne vor lăsa oare să şi dăm curs unei astfel de prevederi generoase?
– Ba bine că nu! Legislatorii sunt nişte proşti. O grămadă. Puţin spus, de fapt sunt fuduli! Au ajuns până la a crede că ne pot întrerupe continuitatea în muncă şi carieră. Fudulii lu’ peşte ce sunt! Dar să trecem la chestiunile frumoase, de exemplu, scrie o notă prin care îmi anunţ soţia că, astăzi, nu ne putem întâlni să luăm prânzul în oraş, fiindcă am treabă, sunt într-o misiune la un ştrand acoperit. Apoi scrie că am rămas siderat de spusele generalului rus Suvorov, care zicea cam aşa: „Am să las doar ochii românilor, ca să aibă cu ce să plângă”; după care scrie maxima asta a generalului Patton: „Vreau să vă amintiţi că nici un nenorocit nu a câştigat vreodată un război murind pentru ţara lui. L-a câştigat făcându-i pe alţi săraci nenorociţi să moară pentru ţara lor”. A, că tot veni vorba de Suvorov, care detesta puştile, fiincă gloanţele, zicea el, sunt aiuristice, baioneta fiind de cel mai mare preţ; scrie că am să înlocuiesc postoalele cu apă din dotarea angajaţilor noştri, care trezesc doar râsul atunci când inamicii îşi dau seama că au fost stropiţi cu apă chioară, oamenii noştri devenind culmea ridicolului atunci când, folosind pistolul ca să lovească, nici măcar o vânătaie nu pot produce; aşadar, angajaţii vor fi dotaţi cu pahare de sticlă cu apă, în caz de folosire efectul fiind unul de debusolare completă a adversarului, cum se întâmplă, de regulă, atunci când arunci în faţă omului conţinutul paharului, fără a mai vorbi de faptul că-i poţi provoca răni serioase, lovindu-l cu paharul gol, căci, iară, vorba lui Patton!: “Daţi iama în ei! Vărsaţi-le sângele! Când o să vă băgaţi mâna în nişte bucăţi de carne care mai înainte era faţa celui mai bun prieten, o să ştiţi ce aveţi de făcut. O să-i ţinem de nas şi o să le dăm şuturi în cur. O să-i lovim de o să le meargă fulgii şi o să trecem prin ei ca căcatul prin cur.” Hai, ia-ţi carnetele, ia şi copia “Dosarului nr. ..../ privind... / data:.. /” cu tine, şi marş la conferinţa de presă. La sfârşitul conferinţei de presă să inviţi, la pupitru, doi jurnalişti, chipurile ca să le transmiţi felicitările mele, însă, să te prefaci că eşti grăbit şi să pleci, lăsând cele trei carnete şi copia “Dosarului nr. ..../ privind... / data:.. /” la vedere. Ai înţeles? După aia să vii încoace. O să mă uit la televizor, ca să văd cum te descurci.
– ‘Ţeles!
– Executarea!
– Să trăiţi!

***
– Te-ai descurcat, adu-mi microfonul, acum!
– ‘Trăiţi, pe care?
– P-ăla subcutanat, tip Malaysia, că mă duc în misiune la piscina acoperită. Sper să aibe şi ăia, cu care mă văd, tot subcutanate, altfel îmi pierd timpul de pomană. Zic să dau eu un transcript mare şi tare pe piaţă, iară ei, sper să dea un serial cu cinci episoade. Gata! până mâine eşti liber.
– ‘Trăiţi!

***
(De data asta n-o să le meargă cu şantajul, gândi generalul. Până aici le-a fost. Orice m-or întreba, am să abat discuţia spre tema, oarecum eseistic-poetică, a semnificaţiilor ascunse ale culturii grătarului de la noi, care înalţă înspre cer, pornind de la fundamentul jărăgaiului extractor al esenţielor din substanţele docil expuse pe suprafaţa grătarului, transformând totul într-un fum colportor al tuturor aromelor demne de remarcat. Sper să-i conving că acesta este cel mai sigur şi necostisitor mod prin care se face şi se propagă imaginea de ţară a României în lume, chestiune care ne dă atâta bătaie de cap, din păcate. Am să accentuez, insistând chiar mai mult decât ar fi cazul, asupra valenţelor comunicaţional-informaţionale ale acestei păduri de fumuri, care se înalţă calm şi promiţător spre înalturi. Sper să nu uit să lansez şi noua mea interpretare a vorbelor româneşti: “nu se vede pădurea de atâtea uscături”, oferind posterităţii alte vorbe de duh, în cheie non-eliptică: “fără atâtea uscături, nu-i de conceput pădurea de fumuri.”).
 

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/prose/13916484/O_zi_din_viaţa_Generalului_de_trei_stele_M.A.I._Iţilă

 

      sondaj de opinie privind abuzarea cu conţinut electoral     (Conexiuni, nr. 56, noiembrie 2009)

Mi-am aplicat un sondaj de opinie ca la mama lui: „Sondaj de opinie cu un singur subiect investigat care are răspunsul corect privind abuzarea cu conţinut electoral”. Pretenţiile/condiţiile obiectivităţii sondajului au fost respectate întocmai: două treimi din mine sunt „foarte hotărâte”, a treia e „nehotărâtă – vorba vine!”.

Rezultatele sunt următoarele:
- prima treime „foarte hotărâtă” ţine morţiş cu Băsescu până la moarte (aprox. 33 – 35%; marja de eroare plus/minus 3%);
- a doua treime „foarte hotărâtă” e împărţită echitabil între Geaoană şi Crin, fiecare cu câte aprox. 16,5 – 17,5 procente, amândoi cumulând aprox. 33 – 35%; marja de eroare plus/minus 3%;
- treimea „nehotărâtă – vorba vine!” ţine cu dom’ dophtor (aprox. 33 – 35%; marja de eroare plus/minus 3%).
La capitolul „impresie la public” cel mai bine şade dom’ dophtor, pentru că reuşeşte să-şi ascundă cearcănele, ăilalţi fiind cu cearcănele până-n pământ. Există motive întemeiate pentru o aşa „arătare la publicul votant”: Băsescului i-a fost sustrasă, constituţional, cârma guvernării, siamezii Geoană-Crin făcură o majoritate parlamentară demnă de un şef de stat, dar sunt legaţi ombilical şi de mâini şi de picioare, iar dom’ dophtor face şedinţe intensive de întreţinerea tenului, în saloanele familial-familiare.
Aşa că ... în turul doi ne vedem între noi, ăştia: „hotărâţii până la moarte cu Băsescu” şi „nehotărâţii – vorba vine!”.
Subiectul sondajului anticipează că „hotărâţii împărţiţi echitabil” îşi vor pierde poziţiile de lideri ai partidelor pe care, fiecare în parte, grozav le mai conduc: unul cu acceleraţia social-democrată băgată la blană, celălalt cu o acceleraţie cam liberală. Păi de, excesele se plătesc! Dar, să nu-i plângem, pe Geoană şi pe Crin, fiindcă or să trăiască din mila nevestelor lor, asta fiindcă ei au câte o asigurare incalificabilă, adică pe viaţă.
 

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13910615/Rezultatele_unui_scandalos_sondaj_de_opinie_privind_abuzarea_cu_conţinut_electoral

 

        Picture at an exhibition                                      (Conexiuni, nr. 55, octombrie 2009)

- citat: normele ortografice şi normele ortoepice sunt restricţii -

Limbajul vorbit, precum şi cel scris, dacă nu mă înşel, sunt mari, fabuloase şi necesare instrumente şi invenţii abstracte, dar ... zbang! colective, ale omului (generic vorbind, istoriceşte şi evolutiv). Întâi Saussure, apoi Chomsky şi Piaget (cel interesat în copilărie de moluşte) iar mai aproape de zilele noastre Tolkien (şi alţii!) au spus/argumentat că limbajul şi limba sunt chestiuni fundamentale ale socialului – prin urmare, de chestiunile profunde ale studiului apariţiei, evoluţiei şi funcţiunilor invenţiilor cu pricina vor fi fiind responsabili, în vremurile de acum, desemnaţii sociologi, istorici, psihologi, ciberneticieni şi informaticieni, lingviştii având un loc şi un rol destul de limitat, trecător, şi uneori ingrat, dacă nu chiar demn de a fi hulit, în mod îndreptăţit, au ba!, în tot alambicajul ăsta prin care confiscarea arogantă a unor drepturi nu prea-şi mai găseşte locul.


Cu titlu de amuzament comparativ, zic şi eu!: dacă în normarea circulaţiei ceea ce părea de neimaginat cândva – circulaţia cu bicicletele pe trotuare, de exemplu –, a devenit un lucru acceptat, pe deasupra fiind conservat şi dreptul bicicliştilor de a se încrâncena, în continuare, şi pe şosele, cu riscul asumat ... al condiţiilor traficului infernal de pe căile rutiere şi al înfruntării alergiei pietonilor cu “domeniu rezervat trotuaristic”, ei bine!, în zona traficului ortografic şi ortoepic lucrurile sunt “absolut crâncene”, aşa încât nici nu vreau să mă pronunţ cu privire la aşa ceva ... din motive personale!


Merită, însă, să fac specificaţia că sunt un anticonservator convins care chiar se bucură că acum şefia Academiei Românei a scăpat, temporar, de sub sechestrul ... literatorilor, chiar dacă, în conformitate cu statutul: “/ ... / rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii şi literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naţionale române şi cercetarea în cele mai importante domenii ştiinţifice. / ... /”, şi poate mai iese şi altceva decât, decât, decât ..., dar ce mai conteză?!


Cu titlu informativ, de pe net aflaţi şi asta: “/ ... / cele mai reprezentative lucrări “academice” (s.n.!) ale Academiei (... în sfârşit lăsată de capul ei; n.n.!) sunt: Dicţionarul limbii române, Dicţionarul explicativ al limbii române, Dicţionarul general al literaturii române, Micul dicţionar academic şi Tratatul de istoria românilor."


A, să nu uit să prezint conclavul: “Academia Română are 181 de membri activi aleşi pe viaţă”, dar, dat fiind că: “Academia se compune din membri titulari, membri corespondenţi şi de onoare, cu toţii aleşi pe viaţă. Calitatea de membru poate fi acordată şi post-mortem. Atât membrii corespondenţi cât şi membrii titulari pot face propuneri pentru noi membri corespondenţi. Pentru membrii titulari, propunerile pot fi făcute numai din partea membrilor titulari, iar candidaţii trebuie să fie din rândul membrilor corespondenţi. Criteriile de eligibilitate sunt deosebit de stricte. În urma mai multor consultări şi evaluări, adunarea generală decide prin vot secret acordarea statutului de membru. / ... /”. Doamne fereşte!, ne putem aştepta să devenim “membru corespondent”, la propunerea unui academician ... “post-mort”, asta aşa, pentru că nu pot să uit că: “/ ... / Elena Ceauşescu a fost aleasă ca membru titular în 1974, iar Nicolae Ceauşescu membru titular şi preşedinte de onoare în 1985 (cei doi au fost excluşi la (“în”, n.n!) şedinţa din 26 decembrie 1989; Manea Mănescu a fost ales membru titular în 1974 şi exclus la 2 februarie 1990; acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Suzana Gâdea – toţi au avut la activ condamnări penale. / ... /”.


Dar, trecând peste toate astea, şi dat fiind că Academia României e aşa de chitită “pe” chestiunile ce privesc cultivarea cu preponderenţă a ceea ce am citat mai sus, am să citez, pentru ilustrare, câteva mostre de îmbârligări şi ambiguităţi ce au ca referent ... tocmai modul în care ne este normat de către “autoritatea” în materie: vorbeala, scriala, citeala, ba chiar şi “vizuaiureala”.

Vorba aia: voi ce intraţi aici, renunţaţi la bunul simţ, precum şi la simţul logic elementar!
“/ ... / Normele ortografice şi normele ortoepice sunt restricţii (imperative sau orientative) impuse, prin hotărâri academice, scrierii şi pronunţării, în vederea asigurării unei exprimări cultivate, unitare, stabile şi funcţionale. Ele stabilesc ce forme sunt corecte, respingând alte variante existente în uz. Normele concretizează, la nivelul unor serii mai extinse sau mai restrânse de fapte, principiile ortografiei, care, fiind prea generale, nu pot funcţiona ca reguli concrete. Variantele de pronunţare se pot constitui în opoziţii ortoepice literarneliterar/hiperliterar. / ... /”; “La lansarea celei de a doua ediţii a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române" (DOOM), acad. Eugen Simion, observa că există două atitudini radicale faţă de limbă: “/ ... / una puristă, care nu acceptă cuvinte noi şi o alta permisivă, uneori, până la anarhie. Există însă şi o atitudine lucidă, permisivă, fiindcă limba evoluează firesc pe măsură ce apar noi cuvinte şi noţiuni. Discuţii de acest fel sunt peste tot în lume. / ... / La noi, din păcate, nu se întâmplă aşa şi ortografia a ajuns un subiect de dezbinare când este vorba de respectarea normelor stabilite de Academia Română şi confirmate de Legea 752/2001. Desigur, putem spune că ortografia este o "convenţie", dar ar fi tuturor folositor ca, o dată acceptată şi validată de cea mai înaltă autoritate ştiinţifică, să fie respectată de toţi cei care scriu şi vorbesc limba română, chiar dacă iniţial nu au fost de acord. Şi iar se mai spune că "uzul impune norma", dar şi aici ar trebui să fim cu mai mult discernământ ca să mai putem spune, ca odinioară, că "mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim / ... /” Autoarele sunt conştiente că nu este o lucrare perfectă, ci perfectibilă şi aşteaptă observaţiile şi sugestiile de care vor ţine seamă la viitoarea ediţie.”.


Extrem de interesată, Marina Rădulescu-Sala a răspuns unor observaţii privind necesitatea unor variante ortografice, ortoepice şi morfologice pentru unele cuvinte: “/ ... / Da, este o operă "de tranziţie" şi de aceea variantele prezentate reflectă felul cum se vorbeşte şi se scrie acum, ca şi tendinţele existente. Primul tip de variante sunt cele strict ortoepice şi se referă la accentuarea unor cuvinte cum sunt trafic, antic, manager, ş.a. Cel de al doilea tip de variante sunt strict ortografice, ca în cazul numelui Iisus sau Isus. Următorul tip de variante sunt ortografice şi ortoepice, ca în cazul cuvintelor filosof / filozof sau Hristos / Cristos. Ultimul tip de variante sunt cele morfologice, respectând "alegerea" făcută de limba vorbită. În toate aceste cazuri "norma" nu este unică. / ... /”.


Mai departe: “/ ... / Caracterizând lucrarea ca "un nou instrument normativ", Gabriela Pană-Dindelegan l-a citat pe Leo Spitzer, care vorbind despre limba română raportată la alte limbi romanice a definit-o ca "un limbaj de libertate", consecinţă a unei "permisivităţi excesive". /... / De aceea apariţia unei noi ediţii era cu atât mai necesară pentru că această permisivitate "trebuie supravegheată, controlată" de specialişti spre a oferi noi instrumente normative. Înnoirea lui era cu atât mai necesară cu cât evenimentele de după 1989 au avut un impact lingvistic important. Caracterul normativ respectă "uzul" cu variaţiile lui stilistice şi pragmatice şi variaţiile impuse de evoluţia limbii însăşi. Pentru aceasta, în afara celor două zone - cea corectă şi cea incorectă - există "o zonă lingvistică de toleranţă" deschisă preferinţelor subiective. / ... /”


După ce a înfăţişat pe larg felul în care DOOM-ul răspunde obiectivelor pentru care a fost elaborat, Gabriela Pana-Dindelegan l-a caracterizat ca: “/ ... / o etapa intermediară în vederea întocmirii unei ediţii definitive. / ... /". În acest scop, G. P-D. a propus, chiar!, formarea unui colectiv care să monitorizeze limba literară actuală pentru o înnoire periodică, ceea ce ar permite testarea variantelor propuse şi, în cazul împrumuturilor, răgazul ca limba însăşi să opereze o primă triere şi "chiar o opţiune pentru forma gramaticală sub care împrumuturile ar trebui adaptate."

/ ... /


Nota 1:
a) Corectaţi, vă rog, alunecările săvârşite de către normatorii (se pare că e vorba doar de “normatoare”!) într-ale limbii româneşti din textele mai sus ... parantezate:
............................................................
b) Răspundeţi:
imperativul afirmativ corect formulabil, în virtutea tuturor celor de mai sus, este:
x “fi tu!”;
y “fii tu!”.
............................................................

Nota 2:
scuipaţi orice vă vine la gură, dar, atenţie!, numai de dragul de a vă păstra brevetul de exprimator competent într-ale celor ce debitaţi!

Nota 3:
presupun că vă interesează

Nota 4:
câte cercetătoare graviteză cu adevărat academic?

 

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13908256/Picture_at_an_exhibition

 

                 Coupure épistémique                         (Conexiuni, nr. 54, septembrie 2009)

Stimaţi ...:
„... să se acţioneze mai hotărât pentru simplificarea la maximum ... în multe locuri. (p. 48)”
Dragi ...:
„ Dezvoltarea ... Rolul primordial în realizarea forţei de muncă îl are învăţământul – factorul principal de educaţie ... Iată de ce trebuie luate toate măsurile pentru ... la un înalt nivel a tineretului, pentru perfecţionarea pregătirii întregului personal, împrospătarea – prin reciclare, în concordanţă cu prevederile legii – a cunoştinţelor ... inclusiv ... În viitorul cincinal, învăţământul va trebui să asigure formarea ... (p.54); „... Considerăm că şi în acest domeniu avem o orientare clară ... APLAUZE PUTERNICE (p. 55)”. [Congresul al XI-lea al ...; 25 – 28 noiembrie 1974; Editura politică, Bucureşti, 1975)].

Acum, hai să facem o tăietură prin „tortul andronescian”!
Ce se vede?
Păi, în secţiune, vedem un platou care produce şi se reproduce. Una dintre părţile gâfâinde ale producţiei şi reproducţiei e aia a generaţiei viitoare. Generaţia asta nu trebuie să rămână de izbelişte – după ce a fost produsă prin reproducerea biologică –, ci trebuie să fie supusă unui proces de prelucrare, într-un mediu bine definit, ŕ la longue, vreme de paişpe ani. Treaba are caracter obligatoriu: bagi copilul aici, pe la cinci anişori, şi ţi-l scoate sistemul gata ambalat pe la nouăşpe-douăzeci de ani, numai bun de consumat.
Laboratorul ăsta se numeşte învăţământ obligatoriu. Şi e chiar de stat, adică e conceput, desfăşurat, întreţinut, ba chiar şi garantat de către stat.
Structura productiv/reproductivă specifică e bine gândită componenţial şi relaţional şi verificată ceva mai mult de o jumătate de secol.
Sistemul dispune (la propriu şi la figurat) de un corp de preparatori cu diverse grade şi funcţii. Asupra calităţii acestui corp nu se discută, pentru că, profesional, el e verificat an de an, iar o dată la cinci ani intră chiar sub incidenţa unui control psihologic obligatoriu, bucată cu bucată – protocoalele sunt stabilite şi controlate de un suprasistem organizat ierarhic aşa cum trebuie, în vârf fiinţând o cupolă, în vârful-vărfului (aşa cum stă bine oricărui tort!) tronând ministra învăţământului.
Cu titlu de paranteză, CUPOLA nu este supusă controalelor de rutină în ceea ce priveşte competenţele profesionale sau incidenţa unor aptitudini administrative şi psihologice. Însă, după opinia mea, cel mult, ar fi nevoie de un control psihiatric; dar nu s-a inventat, încă, acesta – adică, mă gândesc eu că trebuie să fie unul pentru problemele specifice ale învăţământului de stat, pentru că sistemul ca atare nu poate să fie un subiect de control psihiatric, căci, ce ne-am face, de exemplu, dacă am supune unui astfel de control producţiile S.F.?; presupun că înţelegeţi la care dintre ele fac trimitere!
A, să nu uit, cupola are extensii şi filiaţii la nivel local – astea se numesc inspectorate şcolare. Ar fi şi păcat ...: pe acolo se fac nişte paranghelii şi nişte „trafice de influenţe”, mai ceva decât carnavalele de la Rio.

...
Mă simt bine, m-am răcorit cu un Skol, aşa că pot să merg mai departe.

...
După ce stă cam un sfert din viaţa sa sublunară (aşa cum reiese dintr-un simplu calcul de simplă raportare a numărului de ani petrecuţi în sistem, cu numărul de ani medii de viaţă al unui cetăţean din România) într-un astfel de sistem de pregătire finanţat şi garantat de stat, asumat şi supervizat de pălăria şi cireaşa de pe tortul instructiv-educativ naţional, tinerelului nostru i se deschid două porţi opţionale încântătoare: ori se duce mai departe prin sistemul de învăţământ, de data asta universitar, cu toate subîncrengăturile sale, dar de preferat tot prin ramurile coordonate de stat; ori se aruncă înainte, cu capul, fie în variantele rapide (emo sau trai pe banii babacilor, cultivarea lumii interlope, viaţa prin canalele patriei, puşcăriile de mai mare ori de mai mică siguranţă, etc.), sau printr-o angajare „la ciocu’ şi norocu!”.

Să vă intre bine în cap că aici intrările şi ieşirile nu sunt sub comanda socialului, ca în sistemul de învăţământ modular, ci că sunt sub imperiul comenzilor ce vin din capul locului şi de dinainte stabilite, iară telecomanda e pe mâini bune, mâinile „corporaţiei de stat din învăţământ”.


P.S.:

M-am trezit bine dispus, aşa că am făcut pe mine o ...: coupure épistémique.

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/essay/13902044/Coupure_épistémique

 

 

 

       Ordonanţă Hotărâtă pentru Guvern de mine             (Conexiuni, nr. 53, august 2009)

Doamna Andronescu e în cosmos demult, asta fără acordul Ministrului Justiţiei, Predoiu; presupun că s-a dus acolo stresată fiind de nişte prevederi constituţionale şi sub asediul elementarului fapt că era coaptă rău de tot de căldurile verii ăsteia, după cum se vede, bine, în cele de mai jos:
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
în conformitate cu art. 60 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu art. 1 alin. (3) şi cu art. 5 alin. (3) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificările şi completările ulterioare, cu art. 2-4 din Legea consorţiilor universitare nr. 287/2004, precum şi cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre
... urmează articolele de la 1 până la 9 şi câteva anexe – deşi eu m-am convins din capul locului, iar de când cu criza asta, de când un drum în cosmos nu mai costă douăzeci de milioane de dolari, ci numai două, bag de seamă, cu drag, că Androneasca şi restul (Prim-ministrul şi MMFPS-istul) pot să meargă gratis ... în cosmos!
...
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:

Ministrul educaţiei, cercetării şi inovării,
Ecaterina Andronescu
Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,
Marian Sârbu

Bucureşti, 24 iunie 2009.

Nr. 749.

Dau şi detalii, pentru cine vrea să-şi facă vânt cu foile astea.
Primul Detaliu:
Art. 1. - Se aprobă Nomenclatorul domeniilor şi specializărilor/programelor de studii universitare de licenţă şi sistemul naţional de codificare al acestora, cât şi numărul de credite de studiu transferabile, prevăzute în anexa nr. 1.
...
Art. 6. - (1) Noile specializări autorizate să funcţioneze provizoriu prevăzute în prezenta hotărâre au dreptul să îşi desfăşoare activitatea începând cu anul I al anului universitar 2009-2010.

(2) La specializările/programele de studii care nu se mai regăsesc în prezenta hotărâre nu se mai organizează admitere începând cu anul universitar 2009-2010.

...
Art. 8. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 635/2008 privind structurile instituţiilor de învăţământ superior şi specializările/programele de studii universitare de licenţă acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu organizate de acestea, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 11 decembrie 2008.

Art. 9. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta hotârare.

Al Doilea Detaliu:
După ce se limpezeşte niţel Cosmosul, plec gratis în/prin el cu Predoiu de mână.

Al Treilea Detaliu:
Poate văd şi eu, de sus, din Cosmos, unde e semnătura Ministerului Justiţiei pe HG-ul ăsta, ca să pot spune mulţumit: Hai c-a fost o Glumă!

Al Patrulea Detaliu:
Aveţi grijă că, în conformitate cu Art. 6. - (1): “Noile specializări autorizate să funcţioneze provizoriu prevăzute în prezenta hotărâre au dreptul să îşi desfăşoare activitatea începând cu anul I al anului universitar 2009-2010.”; aşa că prevăd o cerere mare pentru zborurile prin cosmos.

M-am înscris, sper să nu-mi fie ignorată opţiunea absolută pentru “H(aiul) G(lumeţ)” formulat în acest articol 6, cu speranţa că el va fiinţa ca subiect prin testele de limba română ale Ministerului Educaţiei Cercetării şi Inovării, cât şi prin testele Facultăţilor de Drept autorizate, indiferent de “spacialitatea” acoperită prin vocabulele articolului ... etc.!

Nota:
nu am îndrăznit să pun virgule, acolo unde se cuvenea, prin textele citate din normativul acesta aşa de important, ca să nu fiu acuzat de încălcări flagrante şi repetate ale legii.

 

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://romana.agonia.net/index.php/article/13897662/Ordonanţă_Hotărâtă_pentru_Guvern_de_mine

 

 

      Hai nu daţi în jurnalist, că el nu e masochist             (Conexiuni, nr. 52, iulie 2009)

Nu am suficientă răbdare (pentru că scriu sub constrângerea timpului preţios!) să caut pe unde e trecută profesiunea de jurnalist în nomenclatorul ăla oficial al ocupaţiilor, dar nu cred că se va supăra cineva pe mine, îndeosebi jurnaliştii, dacă spun că jurnalismul se situează, undeva, deasupra oricărei ocupaţii, priceperi şi că este exonerat de responsabilităţile aferente oricărei profesii, să zicem aia de filosof, ori aia de tinichigiu.

Ei bine, prin consecinţă, „jurnalistul român din zilele noastre”, indiferent de vârsta şi prestigiul acumulate, este mai presus de filosof, pentru că operează cu un sistem de categorii absolute prin definiţie, pentru că mânuieşte categorii care nu pot fi cu niciun chip controversate, discutabile, definibile, interpretabile. La fel stă treaba şi cu afirmaţiile „jurnalistului român din zilele noastre”, acum şi pururea „jurnalistul român din zilele noastre” fiind, prin excelenţă, producătorul absolut al aporiilor, chiar dacă habar n-are ce-i aporia şi ce vrea să spună ea – Doamne fereşte să-ţi treacă prin cap să-l întrebi ce e aia, ori ce-i masochismul şi ce legătură are el („jurnalistul român din zilele noastre”) cu ele.

În ceea ce priveşte partea tinichigerească a profesiunii de „jurnalist român din zilele noastre”, ei bine, ea e aia care-i permite să îndoaie, să modeleze, să taie, să bată, să ardă, să lipească şi să formateze „cum vrea muşchii lui” orice, oricând şi cu rezultatul finalizant numai de el ştiut – premeditat cum ar veni!; jurnalistul având întotdeauna ultimul cuvânt, pentru că el aplică ultima lovitură, el dă ultima formă şi pentru că tot el este acela care dă tonul, întotdeauna şi fără excepţie.

Nu-mi dau seama de unde vine aprehensiunea asta a „jurnaliştilor români din zilele noastre” pentru formulele tinichigereşti, că n-am făcut un studiu aplicat asupra pregătirii lor profesionale, dar presupun că mulţi dintre ei au, „la bază”!, studii şi diplome din domeniul tehnic, ba chiar sunt convins că mulţi dintre cei mai tineri absolvenţi de jurnalistică pură, s-au îndreptat către obţinerea unei a doua diplome de studii, neapărat din domeniul tinichigeresc.

Să nu uit!, indiferent că „jurnalistul român din zilele noastre” e unul de presă scrisă, ori radiofonică, ori televizionistică, indiferent că e specializat într-un anumit domeniu şi că prestează în dreptul rubricii/emisiunii/temei cu pricina, el e totuşi cel mai bine specializat în toate celelalte domenii. De exemplu, dacă e redactorul unei publicaţii sportive, la rubrica handbal, cel mai mult şi mai bine se pricepe la politica de mediu, iar dacă e redactor al rubricii „relaţiile din familie şi creşterea copilului” al unei publicaţii destinată femeilor, cel mai mult şi cel mai bine se descurcă în problematica generală a „cauzelor, formelor şi efectelor de lungă durată a fiţoaselor în legislaţia constituţională românească”.

Exemplele pot fi nenumărate, însă mă opresc aici, pentru că-mi dau bunul simţ şi interesul personal imediat ghionturi şi coate.

Un lucru fundamental este că fiecare „jurnalist român din zilele noastre” are o limbă, limba lui cum ar veni, limba română fiind numai un adjuvant, tot adjuvant fiind şi limbajul jurnalistic, aşa că „jurnalistul român din zilele noastre” poate să facă ce vrea cu limba lui. Cu alte cuvinte îşi bagă limba unde, cum, când şi în ce vrea el, că d’ aia are limbă de la natura lui de „jurnalist român din zilele noastre”, iar limbajul îi aparţine în mod exclusiv, el fiind mama şi tatăl lor.

Indubitabil, „jurnalistul român din zilele noastre” are un acut simţ al cotidianului. Putem spune că el e o baliză a cotidianului: semnalând, indicând, orientând, decizând chiar, fără a fi posibil să-i fie imputată depăşirea atribuţiunilor. El, „jurnalistul român din zilele noastre” e reperul absolut fără doar şi poate; dracu’ te ia dacă-l ignori!

Acum, nu ascund faptul că mă străduiesc de multă vreme să devin „jurnalist român din zilele noastre”. Nu ştiu dacă am să ajung în miezul aporiilor, dar mă străduiesc şi mă instruiesc, de ceva vreme!, în aforistică. Eforturi mari trebuie să fac şi în ceea ce priveşte adaptarea „la” şi „în” inculcarea autoritarist-autismului lingvistic specific „jurnalistului român din zilele noastre” – poate dă Dumnezeu să fiu integrat într-un grup terapeutic, ca să mă limpezesc şi eu „la limbă şi limbaj”.

Ca să vedeţi cât de greu este, vă dau câteva exemple selectate de mine din aforistica weekend-ului trecut:
– oamenii politici sunt nişte incompetenţi;
– înseamnă că recesiunea începe de la Băsescu;
– dificultăţile cad drastic;
– domnu’ ministru’ muncii a dat piramida cu vârfu-n jos;
– şi cu ce s-a greşit de domnu’ ministru’ de sindical;
– altfel n-o s-avem nici-o plăcintă, doamna vicepreşedintă, nici în şase luni;
– un milionard două sute se plăteşte pentru pantofi în condiţii de criză;
– mă simt animat de Disney cartonat şi absorbat cu o viteză în plus;
– să cântăm: „Pe paturile Dunării”.

Aşadar, dat fiind că aforismele au intrat şi fac, deja, parte din patrimoniul culturii jurnalistice, numele autorilor şi locurile pe unde au fost „scăpate” aforismele nu mai contează. Vă rog, însă, să mă înţelegeţi şi să mă sprijiniţi, civilizat, să ajung şi eu „jurnalist român din zilele noastre”. Altminteri, vă previn, îmi iau zilele, cu jurnalismul meu cu tot, forfetar sau nu, antologic sau ontologic. De mogulul de presă să nu vă îngrijiţi, că dau eu singur peste el cu ochii închişi, chiar dacă s-a băgat într-o gaură de şarpe.
 

Publicat prima dată pe Agonia.ro

http://poezie.ro/index.php/article/13894456/Hai_nu_daţi_în_jurnalist,_că_el_nu_e_masochist

 

       

        Interviu despre busturi cu o blondă importantă    (Conexiuni, nr. 51, iunie 2009)

...

Intervievistul.: Calmaţi-vă doamnă, sorbiţi din paharul cu apă din faţa dumneavoastră. Chiar sunteţi Aura?
Aurelia Vasile: Nu, nu e cazul, câtă vreme cam al doilea om în stat anunţă, miercuri, că instalează busturi întru cinstirea acelora care depun “munca monumentală” pe coridoarele Parlamentului – asta ar fi şi ar veni să spună că, după ultima şedinţă a conducerii Legislativului, se aduce, în sfârşit!, un semn de preţuire bustului Magdei Bistriceanu, considerată a fi imaginea obsesională a social-democraţilor “pentru şi în campaniile electorale”.
I.: ?!
A.V.: E o excepţie, care mi-a mărit şi a făcut să-mi iasă ochii din cap cât cepele, nu numai la “micigala vanghelică”, ci şi-n plin plenul şedinţei, tocmai când Mircea Geoană a elogiat activitatea colegilor truditori prin codurile juridice, subliniind îndeosebi prestaţia “Buda-Ponta” (posibilă viitoare statuie!), arătând că trebuie să prezentăm şi fragmente din care să nu lipsească referirile la Preşedintele Băsescu.Vreau să citez numai puţin din ce a spus Preşedintele Mircea Geoană: "Cele două subcomisii au făcut o muncă extraordinară şi cred că merită să fie felicitaţi colegii din toate partidele parlamentare. (...) Suntem acum în faţa situaţiei procedurale şi politice de a stabili care este calea de urmat în continuare", ceea ce denotă că Mircea Geoană nu se joacă cu vorbele, adică ceea ce urmează, urmează în continuare, o urmare înapoi fiind imposibilă. Din nefericire, Roberta Anastase, nici nu mă aşteptam la altceva din partea sa în calitatea mea (sic!), a spus ceva de genul ăsta, consemnat fiind în stenogramele Parlamentului de altfel, cum că: “Da, aprecierile noastre pentru amândoi ... dispărând şi pentru domnul Daniel Buda şi pentru domnul Victor Ponta, pentru o altă treabă bună, pe care cred că aţi realizat-o, printre aceste coduri, cam pe unde au purtat-o paşii. Dar să vă mai spun ceva ...”.

I.: Mai doriţi un pahar cu apă?
A.V.: Toanta de Roberta s-a scăpat, la întoarcere, nu mă întrerupeţi vă rog, că dau pe dinafară!: “Sigur, ce ar fi viaţa noastră fără Traian Băsescu. De aceea, sunt convinsă că domnul Adrian Năstase nu va vota în toamnă pentru funcţia de Preşedinte, ca să mai avem ce vorbi şi noi aici, în Birou.”.
I.: ...!?
A.V.: Mircea Geoană a spus cu gura lui că: "O să avem un proiect ca în anii următori, mulţi ani de acum încolo, să avem şi noi busturi pe coridoarele Parlamentului României, nu glumesc, cum se întâmplă în Parlamentele ţărilor cu democraţie consolidată ... Nu ştiu dacă dumneavoastră doi vă veţi califica pentru chestia aceasta, dar este cel mai important produs legislativ, de după Constituţia României. La modul cel mai serios, este chiar o muncă monumentală şi felicitările noastre sunt cele mai sincere pentru munca pe care aţi depus-o".
I.: Sunt acestea consemnate în stenogramele Parlamentului României?
A.V.: Desigur. Jurnaliştilor li se par ciudate astfel de atitudini foarte serioase, ei vânând ciorile din vârful parului, nu blana ursului din mâna ălora în care se vede bine că este. De exemplu, Ion Iliescu a tuşit de două ori în microfon, înainte de a-l propulsa spre Cotroceni pe “cam al doilea om în stat”. La sfârşitul lansării gipiesele Geoană, cele montate pe combinele echipate anul trecut cu aşa ceva în Teleorman, au arătat că Geoană îl săruta cu buzele albite pe Adrian Năstase. Gipiesul LD (Liviu Dragnea), singurul gipies montat în combinaţie, a semnalat: “Nu sunt fan Adrian Năstase, dar sunt fan al ţinerii de cuvânt. Iar el nu ştie să facă treaba asta. Iliescu are dreptate, este un prostănac. /.../ Nu va lua mai mult de 5%.”.
I.: Vă puteţi detaşa, vă pot pune o întrebare?
A.V.: Nu. Nici să nu vă închipuiţi aşa ceva, câtă vreme Luptătorii Unităţii Speciale Acvila nu se antrenează decât pe ţinte personalizate cu personaje de desene animat, apoi îşi cumpără prezervative, lenjerie roz, se tatuează şi se epilează din banii unui minister al internelor şi al nu mai ştiu căror alte treburi administrative. Şi mai au şi laptopuri. De ce oare?!
I.: Stimată doamnă, e rolul meu să pun întrebări ...
A.V.: Aşa o fi, dar sunt obosită şi cred că iar am făcut o greşeală când am solicitat respingerea tuturor amendamentelor propuse de Comisia de apărare în ceea ce priveşte cheltuielile de consultanţă pentru tatuajele efectuate la sediul unor unităţii, pe bani publici, şi deconturile tratamentelor de intreţinere şi depilarea totală a luptătorilor.
I.: Sorbiţi, doamnă!
A.V.: Să mă şterg la gură. Aşadar: "Semnatarii moţiunii şi-au propus să ridice piatra şi să lovească. Problema nu gravitează în jurul interogaţiei de ce se dă cu piatra, ci in jurul unui subiect ce ţine de moralitatea politică: uite cine s-a găsit să dea cu piatra! Dacă moţiunea PNL ar nimeri în mâna unui marţian, ce ar înţelege el din acest text cu pretenţii de adevăr istoric? Ar înţelege că guvernarea Tăriceanu a fost ultraprogresistă, lăsând ţara într-un ocean de lapte şi miere, iar guvernarea PSD-PDL a reuşit să prăbuşească economia naţională în numai patru luni, în condiţiile în care guvernării Tăriceanu i-au trebuit patru ani pentru acelaşi lucru".
I.: N-am cuvinte doamnă.

Notă:
Aurelia Vasile, persoană publică, deputat, vicelideră de grup parlamentar, vectorizantă prin varii comisii parlamentare, necăsătorită, doi copii, fără domiciliu, proprietăţi “imobile” prin Corbeanca, de profesie fiind şefa celei mai mari autogări din România, până la conversia sa în deputat, născută acum 60 de ani, în luna noiembrie; nuanţa: blond vopsit.

                Morala fabulei                                                          (Conexiuni, nr. 50, mai 2009)

Băi, n-am vrut să mă bag în gem-ul vostru ca să nu mă aleg cu copite. Am şi eu orgoliul meu. Şi mai am şi un grad seismic ridicat. Nu e întrutotul meritul meu, pentru că am exploatat din plin concursul de împrejurări pe care mi l-au dat gratuit specialiştii. Acum stă ridicat şi mă loveşte cu capul în stomac. Chestiunea în sine nu mă prea încălzeşte, dimpotrivă, pot să spun că mă enervează şi mă cutremură şi mă abate de la comportamentul meu normal, aşa cum i-am obişnuit pe toţi să aştepte din partea mea în ultima vreme să fie el. Există, evident, şi o parte bună, adică m-am înregistrat la Registrul Comerţului cu câteva clase de risc asumat. Am primit numărul de înregistrare 499 999, adică la mustaţă. Acum răsuflu uşurat. Sunt asigurat, adică am şi eu o securitate socială maximă.

Deficitar sunt la altele, de exemplu la câştigarea oportunităţilor - aşa cum am păţit acum trei ani, când nici măcar nişte tacâmuri de gripă aviară n-am prins. Ehehei, dacă prindeam, făceam o piftie de tacâmuri de gripă aviară de intram în Cartea Recordurilor Gastronomice Categorice. Acum nu mă mai risc, vreau să prind, dacă nu o pulpă de febră porcină, măcar o bucăţică de ceafă de febră porcină, pentru că e bună şi asta. O fac la cuptor şi o asezonez cu ceva comportament public cu celeritate pe deasupra. Sper să-mi iasă şi chestia cu ratingul, asta pentru consolidarea şi înzestrarea opiniei publice cu un coeficient de risc ceva mai ridicat decât media de inteligenţă. Totul e preventiv, astfel încât orice risc de prăbuşire nemaipomenită să fie foarte aproape de hazard.

Între altele, vă spun că ne aşteaptă vremuri aşa de grele, încât îmi stă mintea-n loc intrată şi blocată de-a binelea-n criză – e cam ca atunci când îţi cumperi o pereche de nădragi noi, iară după primul spălat nu te mai cuprind. Ce să mai zic?, atmosfera e ternă. Pot doar afirma, fără teamă, că s-a terminat cu eternitatea. E suficient să privim sondajele de opinie recente. Mi-e şi frică să le compar cu altele de mai de demult, cât şi cu astea din trecutul imediat. În principiu nu e nimic senzaţional. Pe mine mă jenează criza, că promisiuni de care să-mi fie acum jenă n-am făcut. Mă gânesc să rezolv jena printr-o măsură severă legată de modă, măsură pe care eu o consider a fi benefică. Păi dacă ne aşteaptă o perioadă a buzunarelor goale, păi e limpede că nu trebuie ne mai pierdem timpul cu făcutul de buzunare. În sensul ăsta s-a terminat şi cu cei care vor să ne mai „facă la buzunare”, de exemplu. Iar dacă portofelele ne sunt goale, păi să renunăţm şi la ele. Putem să mergem chiar mai departe, adică să umblăm în fundul gol. Pe chestia asta avem şanse să câştigăm un ban cinstit: cine se uită, să plătească! Să văd eu cine mai pune impozit forfetar pe aşa ceva. Pe de altă parte putem să economisim, că nu ne costă nimic dacă ne uităm ce/cum fac alţii – putem să focalizăm pe fotomodelele care or să facă „mici-mititei” de 1 Mai şi să suflăm în spuma berii gratis, fiind în deplin acord cu sloganul vanghelic: „mâncăm mici, mai bem şi-o bere / şi vizăm fete modele”.

Am şi soluţii la nivel macro – nu sunt soluţii vesele, ci de-a dreptul optimiste. De exemplu, pragmatic vorbind, renunţăm la sondajele de opinie şi facem nişte sonde urmând întocmai opiniile specialiştilor. Probăm sondele pe recent dobândita porţiune de platou continental al Mării Negre. Rezltatul aşteptat va consta în ceva gaze naturale ce vor fi îndreptate, prin comenzi de stat, către întreprinderile foarte-foarte mici (de apartament cum li se spune!). Cui nu-i convine să citească Tabu liniştit! Întreprinderile foarte-foarte mici vor produce sifoanele absolut necesare îmbutelierii gazelor. Destinaţia acestora va fi rezerva de siguranţă a statului. E de la sine înţeles că vor fi omologate numai acele sifoane ale căror proprietăţi supuse probelor de conţinut vor corespunde parametrilor de capacitate optimă, adaptare la culoarea politică, volumului de gaze cu proprietăţi electorale şi raportului volum gaze / lichidităţi sifonate de minimum 4% la intrarea în urne.
 

    Anunţ organizare licitaţie publică achiziţie Capac Scaun Principal Toaletă Palat Cotroceni

                                                                                                           (Conexiuni, nr. 49, aprilie 2009)

Avertisment:
Titlul, subtitlul şi o serie de expresii din conţinutul articolului au respectat întocmai standardul formulărilor impuse şi unanim acceptate prin uzanţă în domeniul de referinţă abordat, tocmai de aceea, cu maximă atenţie de autor.

Particularitatea esenţială (vă veţi convinge după ce parcurgeţi textul de mai jos că există cu îndreptăţire o „particularitate esenţială”!) a politicii româneşti este lupta pentru impunerea tipului de capac care să acopere Scaunul Principal al Toaletei Palatului Cotroceni. Până în prezent s-au folosit capace tip Iliescu, Constantinescu şi Băsescu – cu o mică sesiune de probă interimară de tip Văcăroiu! Cu menţiunea că acest Scaun Principal de Toaletă a fost pentru uz masculin prin excelenţă până acum în Palatul Cotroceni părerile au fost împărţite/distribuite în timp, în ceea ce priveşte calităţile acestor capace cu regim special, pe o scală acoperind ariile: excelent, foarte bun, bun, acceptabil, slab, foarte slab, inacceptabil. O descriere succintă ar fi edificatoare:
- Capacul tip Iliescu, deşi a purtat o amprentă retro, a satisfăcut până şi necesităţile „umblătoarelor” de la ţară, ălea de curte, ălea ce nu reclamă racordare la reţeaua de apă-canal - nefericirea face ca aceste capace să se găsească în momentul de faţă numai în patrimoniul naţional, repunerea în funcţiune fiind interzisă constituţional;
- Capacul de tip Constantinescu a fost un proiect academic şi a rămas în acest stadiu, cu menţiunea că a fost abandonat de inventatorul însuşi, pe motivul că e supradimensionat;
- Capacul tip Văcăroiu a fost utilizat într-un caz de avarie, pe timp determinat – experimentul a fost unul reuşit, confirmând calităţile conservator-senatoriale ale capacului;
- Capacul tip Băsescu pare a fi extrem de manevrabil, având atât virtuţile unui vehicul tunat, cât şi pe acelea ale unui obiect multifuncţional, dat fiind că este dotat cu telecomandă (pentru treburile mici dar urgente sare atât capacul exterior cât şi colacul, iar pentru treburile mari se ridică numai capacul exterior, după utilizare capacul închizându-se ermetic în mod automat), un led de supraveghere permanentă asigură dialogul persoană-capac în cazurile de extremă urgenţă.
Cât priveşte modelul acţional, până în momentul de faţă, pentru alegerea tipului de capac s-a dat frâu liber unui tipar ce a privilegiat înfruntarea brutală a ofertanţilor pentru a impune modelul propriu şi partinic-doctrinar al partidelor, independent de necesităţile oarecum dispersate ale electoratului cu privire la tipul de Capac de Scaun Principal al Toaletei Palatului Cotroceni. Modelul comportamental al eligibilităţii folosit a funcţionat - de bine, de rău -, dar a produs răni şi a lăsat cicatrici, vizibile cu ochiul liber mai ales pe ecranele televizoarelor. După ziua Sfântului Andrei (îndrumătorul românilor!) de anul trecut (2008) s-a petrecut o iluminare ce a influenţat benefic spiritul solidarităţii naţionale. Oamenii politici, clasa politică şi electoratul s-au convins şi au acceptat tacit să renunţe la confruntările ce conţin în subsidiar doctrine politice, dând astfel curs manifestării unităţii de vederi în ceea ce priveşte interesul naţional unic pentru achiziţionarea Capacului Scaunului Principal al Toaletei Palatului Cotroceni. Ceea ce părea până acum a fi de domeniul utopiei în arealul societăţii româneşti, am spus „solidaritatea naţională”, s-a realizat firesc, natural, cât ai clipi din ochi.

Astfel, anul 2009 a fost declarat „Anul schimbării Capacului”. Se află în cursa pentru achiziţionare următoarele tipuri de capace: Capacul bifuncţional social democrat de tip Năstase-Geoană; Capacul democrat-liberal îmbunătăţit, dotat cu oglindă retrovizoare, de tip Băsescu; Capacul liberal neexperimentat cu emanaţii olfactive de tip Crin; Capacul individual-independent cu restartare automată de la distanţă de tip Oprescu; Capacul cu programare separatistă maghiară tradus în limba română; Capacul miniatural conservator dantelat; Capacul de excepţie naţională tip Vadimian; Capacul cu origine/licenţă nedeclarată.

Am încercat să accesez situl ofertelor de Capace pentru Scaunul Principal al Toaletei Palatului Cotroceni. Mă interesa preţul de piaţă estimativ, pentru că aveam de gând să fac un: Caiet alternativ de sarcini pentru achiziţionarea prin licitaţie publică a Capacului pentru Scaunul Principal al Toaletei Palatului Cotroceni. Acolo scria: sit în construcţie.


Notă:
Semnatarul rândurilor de mai sus poate fi găsit într-o pereche de jeans Lee Cooper Overalls LTD., material denim, raiat, culoare beige, croială clasică; purtătorul mulţumeşte pe această cale şi felicită firma britanică făcătoare a acestor nădragi, cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la înfiinţare!

 

       Ordonanţă de Urgenţă Personală                                              (Conexiuni, nr. 48, martie 2009)

Ceva mă face să fiu sigur că noi după ce deschidem ocheanul, în loc să-l punem la ochi cu partea aia pe unde e indicat să te uiţi, ni-l punem cu partea cealaltă. Dar să trecem la fapte!
De câte ori se schimbă vremea pe mine mă mănâncă-n urechi în draci. Asta nu înseamnă că urechile mele sunt străchini. Strachina e ceva din care se mănâncă la comun ... în familie; de când nu mai am acces la biblioteca proprie, apelez la memorie – aşa că dacă simt nevoia să spun că strachina e echivalentul blidului şi greşesc, e treaba mea!
Există un HG, semnat de Petre Roman, care nici până-n ziua nu azi nu a ajuns la Monitorul Oficial; dacă nu mă-nşel e de prin februarie ’91! Ştiu însă cine a “uitat” să trimită normativul înspre publicarea sa unde trebuia, dar pe onoarea mea că e vorba de socrul Monicăi Columbeanu, bat-o norocul să o bată!
Acum urmează trei de “după”:
- După aia nu ne rămâne decât ... să ne uităm în: HOTĂRÂRE nr.417/bis/17 august/1993 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, asta dacă “serviciile” nu vor să ne spună “de ce?”
- După care eu mă duc să mă culc - asta apropo de cele “făcute”, chipurile-n ’92!
- După ce ne lămurim, putem să ne punem fireasca întrebare: ce-are sula cu căciula/prefectura?, deoarece: “CAPITOLUL I DISPOZIŢII GENERALE Art. 1. În baza H.G. nr. 756/2003, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale s-a organizat şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, şi este autoritatea competentă abilitată să aplice dispoziţiile Legii minelor nr. 85/2003 şi ale Legii petrolului nr. 238/2004.” – adică exact cum vă spuneam la început: dăm un HG în 2003 în care se face vorbirea despre a aplica o lege din 2004. Adică e ca-n filmele alea cu întoarcerea în timp!
Dar ... istoria merge drept înainte: drept pentru care în: Anexă PENTRU RESURSE MINERALE la ordinul nr.14/30.01.2008, se spune:
...
“CAPITOLUL V
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA DIRECŢIEI GENERALE GESTIONARE, EVALUARE ŞI CONCESIONARE RESURSE/ REZERVE, PETROL (D.G.G.E.C.R/R.P.)
Art. 18. Direcţia Generală Gestionare, Evaluare şi Concesionare Resurse/Rezerve Petrol (D.G.G.E.C.R/R.P.) este organul de lucru al Agenţiei care răspunde de organizarea, coordonarea şi îndrumarea activităţilor de promovare a ofertelor şi negocierea actelor juridice de concesiune, avizare şi evidenţa a activităţilor specifice din domeniul cercetării geologice şi exploării, gestionarea resurselor petroliere, precum şi de organizarea şi administrarea bazei naţionale de date.
Art. 19. Direcţia Generală Gestionare, Evaluare şi Concesionare Resurse/Rezerve Petrol are următoarele atribuţii principale:
a) cu privire la resursele/rezervele de petrol (Compartimentul Gestionare, Evaluare, Concesionare Resurse Petrol şi Compartimentul Reglementare - AvizareLucrări):
1. întocmeşte periodic, lista perimetrelor care se concesionează, în condiţiile legii, o supune aprobării prin Ordin al preşedintelui A.N.R.M. şi o transmite spre publicare la Monitorul Oficial al României şi la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
2. verifică documentaţiile tehnice pentru delimitarea şi fundamentarea perimetrelor în vederea oferirii în cadrul unor runde la apel public, pentru activităţi de explorare, exploatare sau înmagazinare subterană şi stabileşte, împreună cu specialiştii din celelalte direcţii perimetrele care întrunesc condiţiile pentru a fi promovate pentru concesionare;
3. elaborează în conformitate cu prevederile legale şi în colaborare cu Compartimentul Juridic procedura de desfăşurare a rundelor de ofertare şi o supune aprobării prin Ordin al preşedintelui A.N.R.M.;
4. organizează şi efectuează activităţi de pregătire a pachetelor de date şi a celor promoţionale, pentru punerea în valoare a rezervelor petroliere;
5. stabileşte clauzele şi condiţiile orientative de întocmire a actelor juridice concesionare pentru fiecare obiectiv de explorare, exploatare sau de înmagazinare subterană, în vederea negocierii acestora cu potenţiali concesionari;
6. reglementează derularea operaţiunilor petroliere, prin norme, regulamente şi instrucţiuni tehnice;
7. acordă permise de prospecţiune, în condiţiile legii;
8. asigură, în condiţiile legislaţiei în vigoare, prezentarea şi evaluarea ofertelor pentru concesionare şi comunică rezultatul concursului;
9. elaborează în colaborare cu compartimentul juridic modele de acord petrolier, pe baza cărora se vor negocia actele juridice respective;
10. stabileşte clauzele şi condiţiile acordurilor petroliere prin negociere cu câştigătorii unor apeluri publice de ofertă, organizate în condiţiile legii şi urmăreşte procesul de aprobare a acestora prin hotărâri ale Guvernului ;
11. încheie protocoale şi acte adiţionale la acordurile petroliere prin negociere cu titularii acestora în condiţiile legislaţiei în vigoare şi a prevederilor acordurilor respective;
12. analizează şi emite referatul de aprobare al DGGECRRP referitor la cererile titularului de acord petrolier de a transfera, parţial sau total, unei alte persoane juridice, drepturi dobândite şi obligaţii asumate prin acordul petrolier, în condiţiile legii;
13. propune spre aprobare ca, în limitele unui perimetru de exploatare, să se acorde unor persoane juridice, altele decât titularul acordului petrolier dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru unele resurse minerale, în condiţiile legii;
14. elaborează decizia de încetare a concesiunii, în condiţiile legii;
15. analizează şi propune spre aprobare acordul privind asocierea titularului acordului petrolier cu alte persoane juridice în vederea executării de operaţiuni petroliere, în condiţiile legii;
16. propune iniţierea unui apel public de ofertă pentru concesionarea perimetrelor cu activitate de exploatare temporar închisă, ca urmare a cererii de încetare a activităţii prezentată de un titular de acord petrolier, în condiţiile reglementărilor în vigoare;
17. în situaţia în care până la termenul limită stabilit de la data apelului public de ofertă nici o persoană juridică nu şi-a exprimat interesul, va elabora şi înainta spre aprobare decizia de încetare definitivă a operaţiunilor petroliere;
18. stabileşte prin acordurile petroliere volumele şi valorile programului minimal de lucrări necesare precizării perspectivei perimetrului respectiv şi termenele de execuţie;
19. colaborează la elaborarea instrucţiunilor tehnice prevăzute în legislaţia specifică, conform atribuţiilor care îi revin;
20. propune, în condiţiile legii împreună cu direcţiile generale şi D.E.F.R.U.A., tarifele pe care A.N.R.M. le percepe pentru actele elaborate în exercitarea atribuţiilor sale sau pentru consultarea şi utilizarea unor documente şi informaţii referitoare la resursele minerale;
21. contribuie împreună cu D.E.F.R.U.A. la gospodărirea raţională a resurselor materiale şi financiare aflate la dispoziţia agenţiei;
22. informează obligatoriu şi operativ D.G.I.S.T.A.M.O.P. asupra acordurilor petroliere încheiate şi a conţinutului acestora;
23. asigură păstrarea secretului, în condiţiile legii, şi respectarea reglementărilor privind transmiterea către terţi a datelor şi informaţiilor privind resursele petroliere din România;
24. gestionează şi organizează Fondul Geologic Naţional şi constituie Fondul Naţional de Resurse/Rezerve de petrol, proprietate publică a statului, pe baza confirmării rezervelor de petrol; datele oficiale cu privire la rezerve şi la resurse sunt cele înscrise în Fondul Naţional de Resurse/Rezerve de către A.N.R.M.;
25. constituie Fondul Naţional de Resurse/Rezerve pentru rezervele de petrol, pe baza înregistrărilor iniţiale şi a evoluţiei anuale a resurselor şi rezervelor, ca urmare a operaţiunilor petroliere efectuate şi transmise de către titularii actelor de concesiune, potrivit legii; în acest sens, primeşte, verifică şi înregistrează, pe răspunderea concesionarului şi confirmă rezervele de petrol, de regulă în etapa de concesionare;
26. solicită, după caz, expertizarea documentaţiilor de evaluare a resurselor/rezervelor de petrol propuse pentru înregistrare/confirmare şi exploatare;
27. stabileşte lista documentaţiilor, datelor şi informaţiilor pentru care se percep tarife pentru consultare şi achiziţionare propunând valoarea acestora;
28. elaborează proiectul de încheiere privind confirmarea/înregistrarea resurselor/rezervelor, propune aprobarea acestuia după negocierea şi semnarea acordurilor şi înregistrează în Fondul Naţional de Resurse/Rezerve datele rezultate după negocierea şi semnarea acordurilor petroliere de exploatare;
29. furnizează celor interesaţi, în condiţiile legii, datele existente în Fondul Geologic Naţional şi în Fondul Naţional de Resurse/Rezerve, în scopul întocmirii de oferte pentru concesionare în vederea efectuării de operaţiuni petroliere;
30. verifică îndeplinirea condiţiilor legale şi aprobă începerea operaţiunilor petroliere convenite prin acordurile petroliere aprobate prin hotărâri ale guvernului;
31. avizează documentaţiile privind executarea lucrărilor geologice, de dezvoltare sau de exploatare prevăzute în acordurile petroliere, precum şi documentaţiile care propun abandonarea sondelor de cercetare geologică;
32. verifică, din punct de vedere al situaţiei resurselor şi rezervelor, documentaţiile de încetare definitivă a operaţiunilor petroliere în condiţiile legii;
33. avizează volumele şi termenele de execuţie a lucrărilor de exploatare, în afara programului minimal stabilit;
34. primeşte, verifică şi arhivează rapoartele anuale privind activitatea de prospecţiune desfăşurată şi rezultatele obţinute, precum şi raportul final cuprinzând metodele de investigare aplicate şi rezultatele obţinute, întocmite de titularul de permis;
35. primeşte, verifică şi arhivează rapoartele anuale cu datele, informaţiile şi documentele legate de operaţiunile petroliere executate, precum şi rezultatele obţinute;
36. studiază şi, după caz, emite puncte de vedere asupra rapoartelor referitoare la modificările survenite în comportarea zăcămintelor în procesul de exploatare, altul decât cel prevăzut în proiectul tehnic de exploatare;
37. rapoartele trimestriale, unde este cazul, se înaintează de titulari la compartimentele de inspecţie teritorială ale A.N.R.M. în termenul stabilit, unde sunt verificate, arhivate şi ţinute la dispoziţia A.N.R.M.;
38. solicită titularului acordului petrolier să se asocieze cu titularii unor perimetre adiacente, în cazul în care se constată, prin lucrările executate, continuitatea hidrodinamică a zăcământului în acele perimetre, pentru a se asigura o valorificare eficientă a rezervelor;
39. solicită titularului de acord petrolier încheierea unui „protocol” pentru exploatarea unor rezerve suplimentare rezultate ca urmare a îmbunătăţirii tehnologiei sau prin modul de comportare în exploatare a zăcământului, în limitele duratei legale a acordului petrolier;
40. analizează şi supune spre aprobare, în condiţiile legii, cererea adresată de titularul unui acord sau permis, de a transmite altor persoane fizice sau juridice sau a face publice datele şi informaţiile rezultate din operaţiunile petroliere desfăşurate, din perimetrul în care execută lucrări;
41. urmăreşte prin compartimentele de inspecţie teritorială respectarea de către titularii de acorduri petroliere, a prevederilor convenite şi a celor stipulate în actele normative specifice operaţiunilor petroliere ;
42. verifică împreună cu D.G.I.S.T.A.M.O.P. programele şi preliminariile anuale de exploatare, parte a planului de dezvoltare a exploatării;
43. analizează şi avizează documentaţiile de suspendare sau de încetare a operaţiunilor petroliere, în condiţiile legii;
44. constată dacă se respectă obligaţia persoanelor juridice străine care au obţinut dreptul de a efectua operaţiuni petroliere, de a înfiinţa şi menţine, pe toată durata concesiunii, o filială sau o sucursală în România;
45. analizează şi constată, epuizarea rezervelor de petrol din cadrul unui zăcământ, consemnând încetarea exploatării;
46. analizează, verifică informaţiile şi participă la stabilirea cauzelor privind erupţiile libere la sondele de petrol şi raportează conducerii A.N.R.M. constatările făcute şi măsurile întreprinse pentru înlăturarea evenimentului;
47. aplică sancţiuni contravenţionale sau, după caz, sesizează organele de cercetare penală şi propune suspendarea sau retragerea licenţe/acordului când se constată situaţii neconforme celor prevăzute în acorduri, licenţe sau permise.
48. organizează şi administrează baza naţională de date care trebuie să cuprindă toate informaţiile specifice referitoare la resursele petroliere ale României, potrivit prevederilor legale.
49. participă în comisiile de atestare a capacităţii tehnice şi profesionale pentru domeniul petrolier, prin desemnare prin ordin al Preşedintelui A.N.R.M. ;
50. prin compartimentele de inspecţie teritorială din coordonarea sa, se duc la îndeplinire sarcinile şi responsabilităţile specifice:
- urmăreşte respectarea de către titulari a prevederilor stabilite în acorduri petroliere a măsurilor dispuse în scris de către A.N.R.M. şi a celor stipulate în actele normative specifice operaţiunilor petroliere;
- verifică exactitatea datelor şi informaţiilor privind activitatea desfăşurată de către titularii actelor de concesiune;
- verifică datele şi informaţiile din rapoartele privind evidenţa şi mişcarea resurselor/rezervelor petroliere transmise de titularii acordurilor petroliere pentru completarea Fondului Geologic Naţional şi a Fondului Naţional de Resurse/Rezerve;
- verifică şi întocmeşte note de constatare privind executarea lucrărilor prevăzute în avizele la programul de prospecţiune/explorare/dezvoltare;
- verifică solicitările de scoatere din evidenţă a rezervelor de petrol din cadrul unui zăcământ.
51. reprezintă autoritatea competentă în conferinţe, expoziţii, simpozioane interne sau internaţionale cu caracter de promovare a instituţiei şi a unor runde de apel public de ofertă, prin mandat al Preşedintelui A.N.R.M.;
52. participă la echipe interdepartamentale de negociere a unor tratate internaţionale, sau în comisii aflate sub tutela unor organisme internaţionale (UE, ONU, etc.) prin mandat al Preşedintelui A.N.R.M. şi la solicitarea unor alte entităţi guvernamentale. ... “
foloseşte cuiva?
Să vedeţi ce frumos scrie în normativ ce are de făcut direcţia juridică a A.N.R.M.-ului! Te ia cu frisoane.


Motivaţie
În urma celor recent întâmplate emit următoarea Ordonanţă de Urgenţă Personală.

Ordonanţă de Urgenţă Personală nr.1/13 februarie 2009
Art 1. Se desfiinţează A.N.R.M.
Art 2. Fostul Prim-ministru înfundă puşcăria.
Art 3. Prezenta Ordonanţă se aplică fără drept de apel şi fără minimum de îngăduinţă.
Art. 4. Prezenta Ordonanţă se publică în Monitorul Meu Personal.

Semnatura
Adrian Firică
 

 

     Pătură electorală de folosinţă individual/nominală   (Conexiuni, nr. 45, decembrie 2008)

 

Furios la culme pe faptul că organizatorii Raliului Paris – Dakar au suspendat cursa ce trebuia să se desfăşoare în anul ăsta – tocmai când fusese şi România inclusă în traseu – m-am uitat toată săptămâna la HBO. Programul a fost teribil. Am văzut de şapte ori „300 – Eroii de la Termopile”, după care am intrat în transă – coşmar mai bine zis, nu transă!


Aşa că m-am aruncat în jeep ca să-mi fac Raliul Paris – Dakar de capul meu. Am gonit ca nebunul, am traversat cu ferry-boat-ul Mediterana şi, iar, la volan Sicilia, iar cu ferry-boat-ul, apoi Italia tot la volan – tot nebuneşte de la Sud la Nord –, până m-am trezit la Porţile de Fier. Le-am spart şi p-astea!


Am parcat în oraşul de reşedinţă în faţa secţiei de vot. Mi-am atârnat de gât tăbliţa cu inscripţia „Un om, un vot”, mi-am luat în braţe cutia de pantofi prelucrată în chip de „urnă de vot individuală”, am intrat în secţie şi m-am postat în faţa primului birou, pentru atestare. O domnişoară drăguţă şi foarte bine pregătită m-a instruit cum să votez uninominal, mi-a atestat urna, iar eu am dat drumul tăbliţei în urnă, făcând apoi stânga-mprejur şi repezindu-mă pe scări înspre jeep.


Afară se filma seria a doua a filmului cu eroii de la Termopile: „300 – Eroii de la Termopile după ce au închis ochii în urne”. Figuraţie mare. Cele două tabere erau în culmea furiei. Am „dat la cheie” şi, p-aci ţi-e drumul! Am ajuns repede la Paris. Mi-a fost înmânat trofeul de câştigător al raliului – festivitatea a fost puţin spectaculoasă! Am tulit-o spre hotel. Am deschis televizorul. Rula festivitatea postelectorală. Câştigasem şi acolo. Câştigasem uninominalul. Făcusem eventul!


Spartanii şi persanii prestau într-o îmbrăţişare prelungită. Prin aer pluteau purceluşi (a căror origine a fost şi a rămas necunoscută), dar care erau foarte frumos coloraţi. Printre baloanele la fel de frumos colorate, ale căror sforicele se împleteau precum cobrele într-un dans nupţial, zburau peşti, sticle de ulei, pachete de zahăr, de făină, de orez, sticle de suc, salamuri şi lanţuri de cârnaţi mult râvnite, mere, brânză, haine, hăinuţe, pantaloni şi pantalonaşi, pături şi cutii cu medicamente, (toate acreditate şi etichetate „UE”), binecuvântări ale preacucernicilor părinţi, precum şi plicuri al căror conţinut poartă semnătura Guvernatorului BNR.


Pelicula „500 - Jurnaliştii acreditaţi de către cele trei jurnale locale din Giurgiu, pe lângă Autoritatea Locală Electorală Giurgiu” rulează pe toate posturile de ştiri ale televiziunilor şi tronează pe primele pagini ale jurnalelor naţionale şi locale.
În ciuda faptului că „acredidaţii” au blocat toate agenţiile de ştiri interne şi internaţionale cu un flux enorm de ştiri despre eventul meu, succesul îmi va rămâne în umbră, ori va fi trecut complet cu vederea.


Sper să nu se supere nimeni dacă de acum încolo am să lucrez sub acoperire, adică acoperit cu o pătură electorală necesară şi satisfăcătoare de folosinţă individual/nominală.

 

      Exerciţii metafiţoazistice                                     (Conexiuni, nr. 43, septembrie 2008)


 
Preambul
- un bun prieten (nu spun cine e el!) m-a invitat/provocat să scriu un eseu având (ca şi, sau drept) temă, linearitatea asta: sexdrogliteratura.

Tentaţia
- cât cuprinde! (Oana Zăvoranu, din fiinţă vie, hormonală, s-a trezit cu pro-poziţia-i cauciucată-n faţă). „Pa, Puşa” este o expresie care frizează invectiva - achizitorii păpuşii, trebuie să dea ... cu socoteala pe acolo, desigur!

Ex-poziţie
a) „sex”, „drog” şi „literatură” sunt nişte amărâte cuvinte – prost definite, altminteri!;
b) „sex”, „drog” şi „literatură” sunt noţiuni – altă mâncare de peşte, numai bună de mâncat de către toţi, de la „oamenii de ştiinţă”, până la „privighetorile serialelor”
c) „sex”, „drog” şi „literatură” sunt concepte – personal îmi declin competenţa, adică „dau bir cu figiţii”: psihologie, chimism, cosmogonie literara ...

Poziţie
nu vreau să fac scorbut!

Amendament
Amestecaţi, pre, apoi lucraţi întru o post lucrărică (dacă vremea trece, vremea-i de vină!), aşa-ncât să nu ne dedăm, să nu ne abandonăm cotitiadeneului (de ADN nu scăpăm nici în mormânt, între/printre altele!) ca şi cum am fi O MAINEZĂ (maineză - termen ocultistic: o mai; mâinezi; mâine-ne?; mai ne...?; zâ-mi?; zî!), în condiţiile în care termenul „maioneză/a, defineşte, subsidiar, nehotărârea: mai o neză, mai alta, mai o „ză”, mai o muză, mai o „ă”.

...
Revenind cu picioarele pe pământ, întreb: „Literasexdrogul” vă place?
„- Pantalonaşi cu feston de nevinovăţie! a strigat el, punând glasului surdină. Cămăşi imaculate! Şi, voi, pudice combinezoane, purtate de neprihănite fecioare! Cât de ispititoare e candida voastră sfiiciune pentru o inimă sfâşiată de toate vanităţile omeneşti. Atingând aceste taine atât de pure, simt strecurându-se în inima mea o cinstită înduioşare. ...” (Marcel Aymé, Gallimard ’39)

   

     Interviu  (- surprizele unui congres agricol -)                              (Conexiuni, nr. 42, septembrie 2008)

Motto:
au, au, au, a
veniră-n Alexandria,
să ne-arate coasele,
Geoană şi Năstasele.

    Într-un context, divin proiectat!, am avut ocazia să intervievez o femeie care „umbla” la aparatul de fotografiat.

A. F.: vreau să deschid microfonul, se poate?
A. D.: ei, sunt emoţionată!
A. F.: e Congres agricol aici!
A. D.: lol!
A. F.: am nimerit ca musca-n lapte?
A. D.: ...!?
A. F.: m-am dus şi eu la piaţă, ca tot omu'; când colo, am crezut c-a venit aci Caiac cu ai lui să mai facă o ceremonie funerară şi în Deliorman; când colo ...
A. D.: ... !?
A. F.: auziţi, mă lămuriţi de ce e blocată, de o săptămână, şoseaua europeană E34?
A. D.: ...!? A, imită DN1.
A. F.: nu e mâna lu' ministru de transporturi Ludovic, ci e o foarte bună iniţiativă locală, pentru decongestionarea circulaţiei în acest municipiu (de provincie!), aşa vi se pare?
A. D.: ...!?
A. F.: Alexandria, capitală de judeţ şi gazdă de Congres agricol?
A. D.: A!
A. F.: cu această ocazie domnul Geoană s-a ales Prim-ministru, iar Adrian Năstase şi-a depus candidatura la Preşedinţie. În măsura în care, la mare, au fost propuşi de către PNL încă trei Prim-miniştri – unul în persoana d’lui Tăriceanu şi doi „în persoanele” d’nilor Blaga şi Videanu de la PD-L (agreaţi de PNL!) - urmând ca pe 12 septembrie să aflăm care va fi Prim-ministrul PD-L-ului, vi se pare că vom avea un guvern „credibil”, având în frunte cinci Prim-miniştri? E o premieră mondială, nu? Un WR, nu?
A. D.: e ceva deosebit: domnul Preşedinte va fi uimit de un astfel de „cabinet cinci-prim-ministerial; va fi suspendat pentru treizeci de zile, iar Parlamentul va vota acest cabinet, desigur, desigur!, pentru că aşa s-a pronunţat deja Preşedintele suspendărilor – am spus d’l Văcăroiu!
A. F.: astfel Alexandria va deveni, astfel!, o răscruce istorică, încât orice analist se va împiedica de această mare şi însemnată mărturie istorică, după ce voi transcrie acest interviu şi îl voi posta, chiar dacă Preşedintele de onoare al României şi al P. S. D.-ului nu ne-a onorat cu prezenţa Domniei sale, invocând faptul că reşedinţa Regelui Ferdinand I-ul este acum sediul P. R. M.-ului?
A. D.: do it!
A. F.: să ştiţi că aţi fost martora unui episod istoric din istoria ţării noastre, acum vă rog să-mi spuneţi, în câteva cuvinte: cu ce impresii aţi venit şi cu ce impresii plecaţi?
A. D.: unu: ahâm, ahâm, ahâm!; doi: vote me sărmanilor!; trei: daaaaa! – cu trei de „a”.
A. F.: vă satisface calitatea blugilor achiziţionaţi din târgul de oale din faţa sediului Prefecturii?
A. D.: daaaaaaaaaaaaaaa, mai vrem, mai vrem! Am să vă pun o întrebare şi eu: pui, au ba?
A. F.: văd că aţi achiziţionat şi o oală harghiteană. Intenţionaţi să puneţi în ea laptele ... la prins?
A. D.: murături!?
A. F.: castraveciori muraţi – suntem gazde! Şi, la o astfel de sărbătoare, dăm curcan fără steagul american. Avem curcanii noştri, din ferma de păsări de la Zimnicea.
A. D.: sunteţi vorbăreţ!
A. F: am dat drumul curcanilor pe piaţă, pentru că pescuitul e interzis acum în Zimnicea. Nu pozez când vă spun asta.
A. D.: da!?
A. F.: A. D., dacă redactorul şef pune pe prima pagină interviul acesta vă deranjează?
A. D.: cred şi eu!
A. F.: vă mulţumesc!

 

Emoţiuni mari  (prima parte a durerilor de cap)                              (Conexiuni, nr. 41, august 2008)

Joia e ziua agoristică a provinciei: lumea iese-n „pijale” la drumul mare; „n’ Pieile goale de tot” se arată "unicii"; la fel Fetele „se scoate pen’ că şi că ele le are”; unii se pun pe biciclete şi pleacă la ţară; "ailalţii"-şi „probă” noaptea motoare-n PERIMETRU (Catedrală, Prefectură, Primărie, apoi dreapta, Poliţie Judeţeană, SRI – vizavi e un parter de bloc cu încasări de „Taxe la gunoaie” şi „Birou Parlamentar” - deasupra e cam „naşpa”, cam ca după cutremurele care „a dărâmat” jumătate din capitala asta de judeţ), ...
Mă ’nprimblu căutând o farmacie. Farmacie.
Emoţiuni mari e domnu’!
AIA!
DINCOLO!
DATA VIITOARE!
MAMA ARE
NEVOIE (realmente de un medicament!)
- Da’ E MAMA DUMNEAVOASTRĂ Vicepreşedintele Victor Ponta care a declarat azi, joi, că e FOARTE POSIBIL să depună, în toamnă, o micţiune simplă tamponantă Justiţiei?
- Nu e mama mea, dar mi-a jurat că va utiliza, la nevoie, instrumentul micţiunii simple pe această temă, ştiind că ea expiră de-a expiratelea în 12 august fix.
- Domnule, medicamentul rezidă în obiectivitatea procesului raţiunilor ce ţin de selecţie.
Apăi nu, că e tare Ponta. E tare, tare de tot rău.

 

                          

Partitură pentru acordeon                               (Conexiuni, nr. 39, iunie 2008)

În afara timpului amanetat, în grădina lui Octopus e linişte şi pace, temperatura constantă, tensiunea arterială de invidiat.
- Aici de ieri plouă şi va ploua până miercuri, se spune.

Dispăruseră cu desăvârşire vâjâielile, sirenele, claxoanele şi vocile stresante. Oarece păsări, foşnete de frunze, un spaţiu populat de fapte reale şi de fapte închipuite, la grămadă, unele bune altele rele.

Nu hălăduia. Avea febră musculară. Era complicat să înveţe stilul de mers alexandrin. Cât priveşte amintirile, Octopus, considera că sunt prejudecăţi - luate la bani mărunţi nu rezistau, erau subiectivităţi absolute: pâinea de ieri îi plăcuse la gust; coaja fusese maro închis; gurile rele au spus că nu a fost bună, că a fost "prăjită"; căpşunile, au avut şi din astea, sor-sa a spus că sunt pline de mucegai, dar a îndesat în gură cu ambele mâini, tat-su a spus că sunt acre; Octopus se mulţumise să le admire culoarea şi să le miroasă; aseară a pus una în gură; e impropriu să mănânci o culoare aşa de frumoasă şi un miros aşa de pertinent; totul pe fondul ăsta de febră musculară.

- O sa-ţi treacă încet, încet.
- Să-i treacă lui, ce treabă am eu cu el? N-am chef să mă dedublez.
- Nu!
- Eu fumez, el nu fumează, eu beau, el nu, eu stau pe scaune, el preferă să se fluture de la un capăt la altul al casei, eu scriu, el vorbeşte.
- E peripatetic.
- Fizic. Peripatetic de balcon. Psihologic e un patetic moderat. N-avem amintiri comune. Nu definim în acelaşi fel amintirile.
- Asta... e inventiv, eu sunt plin de prefăcătorii, el poartă pantofi, eu umblu în picioarele goale. Plini de cusururi suntem amândoi, dar nu semănăm. Tocmai din pricina asta nu semănăm! El admiră femeile, eu le iubesc. O diferenţă de la cer la pământ.
- E mai norocos decât tine, da! A avut ce admira.
- Nu eşti imparţială, îl creditezi prea repede.
- Nu!

Scria din ce în ce mai rar, puţin, neinspirat. Inspecta o colecţie de molii.
 

                                   O îngheţată la domnu', vă rog!                      (Conexiuni, nr. 38, mai 2008)

Astă seară (*) pe la cesurile 20 şi 30' domnul Ion Cristoiu, fiind în Postul Antenei 3, ne spune că Bush s-a dus la Neptun ca să mănânce de dulce (îngheţata lu' Vasesque!), pentru că nu avea altceva mai bun de făcut în Postul Paştelui. Timp de o săptămână, până la punerea pe tapet a acestui mare adevăr despre dedesubturile Summit-ului NATO de la Bucureşti, sumedenie de jurnalişti, analişti politici, politicieni şi erotomani politici, oameni de pe stradă cu microfoane băgate-n gură, băieţii de la Paraziţii, Elena Udrea şi câţi şi mai câţi alţii au dat cu bâtele-n baltă. Unii chiar au dat "cu bâtele-n Putin", dacă îmi este permisă licenţa. Cu mici excepţii, mai toţi au purtat o aură de vizionari. Acuma, dacă bâlciul s-a spart, vreau să caut şi eu ce blide nesparte au mai rămas, să le spăl şi să le pun frumos în raft....


Când NATO împlinea 45 de ani, serbarea s-a făcut la Bruxelles, în luna ianuarie. Când Manfred Woerner - la vremea aceea secretar general al NATO - a suflat în lumânările conferinţei de presă pentru închiderea reuniunii, a apucat să spună pe nerăsuflate că s-a făcut "o cotitură istorică" şi că "Alianţa a făcut un mare pas înainte oferind Europei un rol mai mare în domeniul securităţii, în cadrul unui parteneriat transatlantic mai matur, Alianţa aflându-se pe drumul cel bun spre secolul al XXI-lea".


Cum summit-ul ăla nu a căzut în zile de post, evident că s-a mâncat şi de dulce. Antreurile au fost cam acrişoare: "Reuniunea a dat statelor est-europene un semnal limpede că într-o zi se vor putea alătura NATO, dar a respins cererile lor de a face acest lucru acum, sau de a obţine acum garanţii de securitate" zice Reuter, care a apucat să pună o tartină în gură.
AFP, mai şmecheră, s-a dus direct la supă: "Începând din primăvara acestui an, ofiţeri ai ţărilor din Est se vor putea instala la sediul NATO din Bruxelles şi la Comandamentul suprem al forţelor aliate din Europa situat în apropiere de Mons (Belgia), unde se va afla celula de planificare militară a Parteneriatului. Din vară sunt prevăzute manevre comune. Este vorba de exerciţii privind operaţiuni de menţinere a păcii, operaţiuni în caz de seisme sau de luptă împotriva calamităţilor. Manevre germano-polono-daneze sunt prevăzute în septembrie în Polonia. Moscova nu a exprimat nicio rezervă faţă de aceste aplicaţii, Rusia fiind invitată la manevrele prevăzute în cadrul Parteneriatului pentru pace".


AFP şi-a pus şi smântână-n supă: "Responsabilii militari ai NATO - avându-l eventual în frunte pe generalul George Joulwan, comandant suprem al forţelor aliate din Europa şi comandant al forţelor americane din Europa - vor vizita în următoarele săptămâni Europa centrală şi răsăriteană şi Moscova, pentru a oferi precizări ţărilor interesate".
Flămândă rău, Reuter s-a repezit în friptură: "Reuniunea la nivel înalt a NATO din 10-11 ianuarie 1993 a invitat ţările din Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic (COCONA) şi alte ţări din CSCE (Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa) să adere la Parteneriat. Acest program va putea constitui, pentru unele dintre aceste ţări, o etapă pregătitoare pentru o aderare la NATO, aderare care în principiu a fost admisă. Fiecare aderent va trebui să semneze un document-cadru politic - identic pentru toţi - care îl angajează să respecte principiile democratice. El va trebui, de asemenea, să încheie cu NATO un program de lucru individual, după propriile posibilităţi financiare şi dorinţe. Experţii NATO au estimat deja eforturile financiare care vor reprezenta pentru ţările din Est diferite formule de cooperare. După Grupul de la Vişegrad (Polonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă), preşedintele rus Boris Elţîn, şi-a manifestat, vineri, oficial intenţia de a adera la Parteneriat".
Bună friptura. A avut şi sos!


Desertul, nici nu vă mai spun. O nebunie. Numai La Stampa şi ITAR-TASS s-au încumetat. Au luat şi la pungă, pentru acasă: "Potrivit unor oficialităţi militare de la Moscova, relaţiile ruso-americane în domeniul apărării şi securităţii au fost marcate în ultimii ani prin intensitatea şi anvergura lor în creştere. Într-un interviu recent, Dmitri Horcenko, Şeful Departamentului Informaţional din Ministerul rus al Apărării, a declarat că în 1994 Rusia şi Statele Unite şi-au propus să realizeze 26 de proiecte comune, cu 9 mai multe decât anul trecut. Documentele asupra înţelegerii mutuale şi cooperării militare semnate de ministrul rus al apărării, Pavel Gracev, cu prilejul vizitei sale de anul trecut în SUA au deschis noi perspective pentru relaţiile de parteneriat dintre cele două ţări. A fost evidenţiată totodată, intenţia celor două state de a se detaşa definitiv de anii confruntării nucleare dintre superputeri. Pavel Gracev şi omologul său american urmează să se întâlnească din nou în 1994, aceste întrevederi având acum caracter anual, conform celor stabilite cu ocazia discuţiilor precedente de la Washington. Sunt prevăzute, de asemenea, schimburi de delegaţii la diferite niveluri, iar ofiţeri ruşi vor efectua stagii de pregătire în SUA. Delegaţiile celor două ministere de profil vor aborda cu prilejul întâlnirilor o gamă largă de aspecte, incluzând probleme de securitate naţională sau folosirea foştilor militari în sectoare civile ale economiei. Cele două ţări îşi vor furniza reciproc informaţiile în domeniile de interes pentru apărarea naţională. Schimburile de vizite vor include nave şi aeronave de luptă, participarea la manevre militare comune şi exerciţii de luptă. D.Horcenko a relevat cu prilejul interviului semnificaţia majoră a desfăşurării, în aprilie 1993, a primelor exerciţii comune ruso-americane de căutare şi salvare a echipajelor de avioane şi elicoptere în regiunea polară. În iunie 1993, unităţi navale ale SUA şi NATO au efectuat exerciţii de luptă în Marea Britanie, care au fost urmărite de nave militare din toate ţările din regiune, inclusiv un distrugător de mine rus. În cursul acestei veri, Rusia şi SUA vor realiza, în regiunea Volga, manevre comune ale forţelor lor de menţinere a păcii. Conform unor declaraţii ale preşedintelui Comitetului de Stat pentru Industria de Apărare, Viktor Gluhih, rivalitatea tehnologică ruso-americană se transformă în parteneriat şi sunt în curs de realizare 108 proiecte comune de cercetări fundamentale şi aplicative, dezvoltare, producţie şi marketing. Un important memorandum privind colaborarea pentru cercetări în domeniul aeronautic a fost semnat recent de oameni de ştiinţă ruşi şi reprezentanţi ai NASA. V. Gluhih a subliniat că Rusia a realizat şi produs arme proprii, dar în prezent colaborează cu SUA pentru a folosi căi şi mijloace de distrugere raţională a acestora, printr-o lichidare a lor fără efecte ecologice nocive".


La sfârşit, V. Gluhih a dat votkă şi şampanie la discreţie: "Am deschis porţile fostei întreprinderi şi instituţii secrete, arătând clar că suntem pregătiţi să cooperăm în tehnologiile în care Rusia a realizat mari progrese. Am oferit americanilor diferite propuneri de conversie a unor realizări militare în scopuri civile şi ne exprimăm speranţa că în viitor se va extinde cooperarea ştiinţifică, tehnologică şi de producţie ruso-americană, inclusiv în ce priveşte industria de apărare".


Domnul Ion Cristoiu a amestecat băuturile. Mahmureala l-a ţinut mult şi bine. Când a venit pe la noi frumoasa Madeleine Albright (un fel de fostă quadruplă Condoleezza Rice!) analistu' i s-a adresat aşa:

"Numele meu este Ion Cristoiu, redactor-şef al cotidianului "Evenimentul zilei". Jumătate de secol după victoria asupra Germaniei naziste, există vreo schimbare în poziţia Statelor Unite în privinţa liderilor ţărilor care au fost aliatele Germaniei, cum ar fi Horthy sau Antonescu? Care este părerea dumneavoastră despre încercările de reabilitare a acestor lideri?"
Madeleine Albright, căreia nu i se desfundaseră urechile în urma multelor zboruri ce le făcuse cu avionul a răspuns: Nu sunt sigură că am înţeles deplin întrebarea. Nu vă supăraţi, puteţi să repetaţi o parte din ea?


Cu aplomb, Ion Cristoiu zice: Întrebarea mea: Jumătate de secol după victoria asupra Germaniei naziste, există vreo schimbare în poziţia Statelor Unite referitor la... ( Worldnet).
Ete d' aia cred eu că mănâncă Putin îngheţată, ca nu cumva să piardă sensul mai vechilor înţelegeri dintre Rusia şi NATO. Nu, nu e vorba numai de astea de acum cincisprezece ani, ci şi de alea mai vechi, de dinainte de '89.  

* 4 aprilie 2008

 

                                        Scuter                                                                                 (Conexiuni, nr. 37, aprilie 2008)

Scuterasismul e o invenţie de ultimă oră. Scuterasistul e Tăriceanu. "Efectul Coandă" poate să intre, liniştit, în cărţile de poveşti!

Scuterasistul Tăricenu a auzit de Mao. Are, la degetul mic, politica demografică dusă şi impusă de Mao. Scuterasistul şi-a exprimat, verbal, teoria.
E supărat, foc, scuterasistul pe mine. I-am urat să-i moară copiii, ca să ne mai scape de câţiva "asistaţi". Până la urmă, nu ar fi mai bine să mori tu cu tot neamul tău, ca să nu fie nevoie să vă mai "asistăm", nici pe tine, nici neamul tău, i-am zis?
Premierasistul Tăriceanu mi-a spus că ştie că mai mult de jumătate dintre "asistaţii" neamului aflaţi în viaţă sunt copii, că asistenţa - financiar vorbind - pentru un an de "sile" oferită acestora, de către stat, este mai mică decât "încasările" dintr-o singură zi ale cerşetorilor din România, numai că asta nu îl interesează.
Şi ce dacă, mi-a zis scuterasistul premierasist Tăriceanu! Ştiu şi admit ca 137 de senatori şi 329 de deputaţi să fie adevăraţii "asistaţi", cu lefuri, indemnizaţii de şedinţă şi altele..., precum şi cu altele şi alte delimitabile, conform legii, în BANI GREI ca forme de "a-sistare". Ăştia sunt de rasă!

După cum sună anunţurile Parlamentului pentru licitaţii - cf. legii, anunţuri nu se fac decât dacă se trece de cincizeci de mii (50 000) de lei noi în ceea ce priveşte valoarea achiziţiei - cam pe aici merită să ne plasăm atenţia în ceea ce priveşte nevoile "asistaţilor":
1. Importante şi urgente
- Popici delimitare spaţii;
- Serviciu manipulare bunuri, montaj echipamente, structuri;
- Detergenţi profesionali utilizaţi în spaţii de producţie alimentară;
- Molton şi finet;
- Perdele de aer cald;
- Ceşti cu farfurioare pentru ceai şi cafea;
- Feţe de masă cu şerveţele;
- Servicii furnizare apă sistem cool-water;
- Televizoare;
- Scaune directoriale;
- Scaune directoriale şi scaune cu cadru metalic;
- Mese şi măsuţe - cât mai multe, pentru că sunt perisabile şi extrem de necesare senatoarei Norica Nicolai care adoră să şadă cu curul pe ele!;
- Mobilier;
- Hârtie prosop tip I;
- Cuiere garderobă;
- Tejghele garderobă;
- Televizoare afişare informaţii;
- Căşti biaurale;
- Receptori IR;
- Abonamente presă FOREIGN POLICY;
- Cutii şi pungi pentru cadouri;
- Felicitări cu plicuri pentru sărbătorile de Paşte;
- Flori şi aranjamente florale pentru activităţi de protocol în anul 2008 şi pentru SUMMIT-UL NATO;
- Servicii de colectare deşeuri menajere;
- Asigurare facultativă auto - CASCO;
- Maşină de strâns iarbă;
- Remorcă basculabilă;
- Întreţinere şi reparaţii pentru utilajele de ridicat şi transport, pentru anul 2007;
- Lucrări reparaţii suprafeţe faianţă şi gresie în grupuri - aleşii neamului se mai împing, se gratulează, se scuipă, ori se mai "scapă" unii pe alţii... că oameni sunt şi ei!;
- Transport aerian şi cazare în străinătate 2008;
- Autovehicule pentru transport pasageri 8 + 1 locuri;
- Drapele;
- Drapele - da, de mai multe ori, de ce vă miraţi?;
- Drapele şi portdrapele;
- Drapele şi fanioane;
- Costume de vară şi de iarnă pentru inspectori;
- Servicii medicale;
- Raze X;
- Furnizare de carburanţi.
2. Altele, aparent neimportante, dar necesare
rechizite şi produse de papetărie; prelungitoare cu protecţie; întreţinere şi reparaţii pentru autovehiculele marca MITSUBISHI şi alte mărci; întreţinere şi reparaţii autoturisme MITSUBISHI (Mitsubishi s-a supărat pentru că a fost băgat la grămadă cu alte mărci!); întreţinere şi reparaţii pentru autoutilitară marca NISSAN; întreţinere şi reparaţii pentru autoutilitară marca NISSAN (vedeţi că Nissan-ul cere să intervii utilitar de două ori!); piese de schimb de origine DAEWOO NUBIRA; întreţinere şi reparaţii autovehicule VOLKSWAGEN; întreţinere şi reparaţii autoturisme OPEL; verificare şi reparare utilaje marca KARCHER; software aferent sistem operare MCOSX; software sistem operare MCOSX; mufe diverse; cartuşe fax CANON B 155; servicii şi reţea Internet; servicii şi reţea Internet - pentru siguranţă e bine să-ţi tragi două reţele!; surse neîntreruptibile de energie electrică; extinctoare tip P6; reparaţie reţea electrică exterioară; servicii de reparaţii cofrete şi reţele electrice; servicii de revizii şi reparaţii la aparatele de control bagaje; baterii industriale etanşe şi baterii pornire; matrice multiplexoare; servicii de închiriere amenajare podium - STAND UP; închiriere amenajare scenă tehnică SALA UNIRII; sisteme transmisie video; radiatori infraroşu; LCD inclusiv sistem susţinere.
3. Extrem de urgent
distribuitoare sunet multiple canale; cablu microfon; microfoane mobile; sistem înregistrare audio.
4. În fine
prelungitoare cu 5 prize.
Mai sunt anunţate şi alte licitaţii pentru nevoile asistaţilor - cam de încă trei ori mai multe decât cele mai sus enumerate. Asistaţii mai au, apoi, un venit mediu garantat de cinci sau şase mii de lei vai de capul lor de lei.
Puneţi-vă, conform legii!, în pielea scuterasistului care trebuie să facă faţă acestor 466 de asistaţi.

* NOTA MARE
- un copil e "asistat" în România cu ceva mai puţin de 30 de lei pe lună;
- sunt cam patru milioane de copii acum;
- scuterasistul e convins că ăştia "mănâncă" un miliard şi un sfert de lei din bunăstarea poporului... ca nişte nesimţiţi.
** RUŞINEA MEA CEA MARE
- nu am fost în stare să aflu care este "alocaţia de stat" anuală pentru cei 466 de "asistaţi", că voiam să păstrez cu sfinţenie chitanţa!

 

                           Mărţişor                                                                           (Conexiuni, nr. 36, martie 2008)

 

*

            Observând, eu, că nu există preocupări în lumea politicii pentru a configura un plan de guvernare, o strategie, o concepţie - fie ea în culori, fie în alb-negru -, am făcut aşa şi pe dincolo până mi-a sărit muştarul, mi-am f...t grija şi mi-am băgat nasul, aflându-mă, ca tot omul, în treabă, cufundându-mă până peste poate în măruntaiele guvernării. Supun atenţiei dumneavoastră formula de guvernare clocită de mine.

            Se vorbeşte peste tot de minimalism. Bună treabă!

            Perspectiva minimalistă a guvernării e simplă, fiind minimalistă... până-n pânzele albe. Pentru a ajunge la aşa ceva trebuie să tragem democraţia pe dreapta, în modul cel mai liberal cu putinţă. Sunt suficiente trei exerciţii electorale. La primul exerciţiu participă un procent de 30% dintr-un procent de 30% al electoratului. La al doilea exerciţiu participă numai aleşii rezultaţi după primul exerciţiu, ei între ei adică. La al treilea exerciţiu participă numai cei trei numiţi la guvernare. Acest al treilea exerciţiu are darul de a fi complet gratuit. Este un exerciţiu electoral făcut de dragul exerciţiului electoral. Aceştia, cei trei, reprezintă, semnifică, materializează şi exercită guvernarea. Această trinitate este întruchiparea planului, a strategiei, dar şi actul concepţional al guvernării.

            Desemnarea celor trei guvernanţi se face aleatoriu, adică se deschide cartea de telefon, se ţin ochii închişi, se pune degetul undeva, apoi se sună la numărul respectiv. Celui care răspunde i se pune întrebarea: aţi făcut poliţie politică? Dacă răspunsul este NU, persoana este desemnată Primul Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari. Se închide cartea de telefon. Primul Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari deschide cartea de telefon cu ochii închişi, pune degetul, apoi deschide ochii cât cepele sau cât vrea el, sună, pune întrebarea cu poliţia politică, iar dacă răspunsul este cel care trebuie, îl numeşte în funcţie pe Primul Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari. După numire, Primul Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari închide la rândul său ochii, dă curs procedurii de căutare şi finalizează astfel completarea cabinetului interimar prin desemnarea Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari.

            Etapa următoare este prezentatea Programului interimar de guvernare. Asta e treaba Primului Ministru al Primilor Miniştri Interimari. Trebuie să precizăm şi să fim bine înţeleşi că acest cabinet, programul său de guvernare, strategia şi concepţia generală de guvernare sunt interimare de la un capăt la altul. Tacticile guvernării interimare pot fi diferite, în funcţie de ora şi persoana care se află la cârma executivului interimar - după cum veţi vedea mai jos! -, adică în funcţie de personalitatea fiecărui prim-ministru interimar.

            Programul de guvernare interimară începe la ora 10 a.m., după două ore se ia o pauză de masă de o oră. După pauza de masă se roteşte persoana din fruntea cabinetului interimar. Aceasta va conduce apoi două ore noul cabinet interimar. Se face iarăşi o pauză de o jumătate de oră, pentru cafea şi discuţii prim-ministeriale interimare. Iar se face o rotaţie cabinetistică interimară, după care se continuă guvernarea interimară mult şi bine încă două ore. La 16h 30' se închide cabinetul interimar şi se predă cheia guvernării interimare portarului definitivat pe postul de portar interimar. Cheia guvernării interimare se predă acestuia cu mâna dreaptă şi este preluată de către portarul definitiv interimar tot cu mâna dreaptă. Rotelile astea interimare sunt un element cheie al guvernării interimare, pentru că previn şi exclud conflictele interimare de interese.

            Atribuţiunile interimare ale Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari sunt două la număr, însă sunt fundamentale. Prima atribuţiune priveşte chestiunile interne - membrii cabinetului interimar trebuie să fie bine hrăniţi, satisfăcuţi pe deplin şi în felurite chipuri. A doua atribuţiune are în vedere chestiunile externe, ambientale, mediul de lucru plăcut, stimulativ, detensionat. Atribuţiunile Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari sunt deosebit de importante. În acest sens ele sunt relevante. Atribuţiunile Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari sunt executive. El predă cheia cabinetului interimar portarului definitiv interimar, redactează şi semnează procesul verbal de predare-primire.

            Cum toate chestiunile acestea sunt şi decurg interimar perfect constituţional, Curtea Constituţională poate să plece într-un binemeritat concediu fără sfârşit şi fără altă finalitate.

            Ca să terminăm cu aiureala şi vânzoleala din politica noastră vă propun ca, începând de mâine dimineaţă, cabinetul interimar să-şi intre-n pâine.  

** 

            Cum anul ăsta e un an bisect, timpul a fost înţelegător cu noi punându-ne o zi în plus la dispoziţie, zi suficientă pentru a configura structura "Cabinetului Prim-ministerial Interimar" şi pentru a nominaliza/legitima deţinătorii portofoliilor.

            Aşadar, de Mărţişor, situaţia se prezintă astfel:

- Călin Popescu - Tăriceanu deţine portofoliul unui "Prim-minister Interimar" al afacerilor externe, justiţiei, apărării, internelor şi reformelor administraţiei, comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiilor;

- Paul Păcuraru are pe cap "Prim-ministeriatul Interimar" al muncii, familiei şi egalităţii şanselor, al economiei şi finanţelor, agriculturii şi dezvoltării rurale, al dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor, al mediului şi dezvoltării durabile;

- Ludovic Orban ţine la degetul mic (vă rog să recunoaşteţi şi să reţineţi acest tic al domniei sale!) "Prim-ministeriatul Interimar" al transporturilor, I.M.M.-urilor, comerţului, turismului şi profesiunilor liberale, al educaţiei, cercetării şi tineretului, al culturii şi cultelor şi al sănătăţii publice.

            În ceea ce priveşte compoziţia, atribuţiunile şi funcţionalitatea "prim-ministeriatelor interimare", cât şi desemnarea deţinătorilor portofoliilor respective am ţinut cont şi am luat în calcul, dincolo de multitudinea factorilor, compatibilitatea persoanei desemnate cu atribuţiunile ce-i revin prin conformitate cu structura postului următoarele:

- Senatul pleacă la munca câmpului pe termen nedeterminat;

- Camera Deputaţilor recunoaşte că este o vespasiană: o cameră publică de 4 x 4 m.p., cu intrarea şi ieşire liberă, plasată în centrul discuţiilor - intrarea/ieşirea pe centru, în "stânga" e un WC public fără dotările necesare, iar în "dreapta" e bucătăria - intrarea membrilor propriuzişi ai camerei nu-i tocmai gratuită, dar e garantată folosinţa... după aia!

- Preşedinţia va fi o canoe (ca Noe!), navigând pe ape între cer şi pământ, cu câte unul şi altul vâslind, că vântul nu va să bată deloc.

- Legea se face prin ordonanţe: în mod obişnuit se proclamă "ordonanţe de guvern (O.G.)"; când hârtia igienică dispare, se proclamă "ordonanţe de guvern de urgenţă (O.U.G)".

- U.D.M.R. obţine şi deţine astfel, "ŕ perpétuité", consistent şi palpabil visele ce nu le-a avut şi nu le-a visat autodeterminat, independent şi separat de orice închipuire organizaţională formulată în limba maternă internaţională: maghiara.

            Descriptiv, am decis a fi cel mai potrivit la externe, justiţie, etc. dl. Tăriceanu, domnia sa fiind complet pe dinafară, dar supramotivat să impună orice lege, orice justiţie, orice-orice pentru a apăra treburile intestin-administrative ale liberalismului, la care s-a adăugat arta înnăscută a domniei sale de a comunica informaţia brută, cum ar veni: brutal de charismatic!

            Domnul Păcuraru este un tip cu mari dificultăţi de exprimare verbală, însă e posesorul unei inteligenţe combinatoristice fulminante. Cum îi lipseau mijloacele pentru a se exprima în deplinătate, prin nominalizarea făcută i se dă pe mână sacul plin al amestecăturii micilor bucăţele de carton ale societăţii noastre - de la muncă până la... dezvoltarea durabilă! -, domnia sa urmând să alipească bucăţică lângă bucăţică: resursele, nevoile, şansele şi să le taxeze până se obţine un mediu durabil al dezvoltării.

            Ludovic Orban primeşte spre gestionare un "Prim-ministeriat Interimar" potrivit ca o mănuşă - mănuşă ce i se potriveşte, pentru că nu are în componenţă partea pentru acoperirea degetului mic. Cu acest "deget mic nud" Ludovic (cât se poate de orban!) va arăta/indica, compensând astfel "aerianismul" lui Călin şi "acribia" lui Paul, nu numai drumul, ci şi mijlocul de transport, cultural vorbind, către sănătatea publică. 

            Nu solicit acordul dumneavoastră explicit pentru a da undă verde cabinetului "Prim-ministerial Interimar", ci numai un acord dezinteresat, în principiu "propic" pentru România anului curent şi pentru mai departe... ab aeterno! 

Nota:

1. pe vremuri, şnururile mărţişoarelor se făceau răsucind numai fire albe şi negre; destinatarii mărţişoarelor fiind bărbaţii!

 

     Trăiască mama şi liberalismul, Orbanul şi Noricismul!

                 - an electoral, fără discuţii -                                                            (Conexiuni, nr. 35, februarie 2008) 

După ce Elodia s-a estompat către marginile serafice ale atenţiei mele - atenţie substanţial întreţinută de profesioniştii din mass-media -, m-am dedicat revalorizării înţelepciunii populare, abandonând... chestiunile probităţii etice a presei. M-am făcut/lăsat prizonierul informaţiilor "nude":
- Ludovic Orban a avut un accident banal de maşină;
- Norica Nicolai a plâns feminin/înduioşant, "apăsându"-şi... nominalizarea în fruntea Ministerului Justiţiei.

Obsesiv mi se intersectează gânduri şi judecăţi, trei la număr, maximizatoristice:
- Hoţul neprins e negustor cinstit;
- Cine azi fură un ou, mâine va fura un bou;
- Unde-i lege nu-i tocmeală.

Da, e vorba de ceva obsesiv (clinic în ceea ce mă priveşte!). Urmăriţi-mi demenţa!

În ambele cazuri (Ludovic, Norica) toate cele trei maxime se potrivesc precum mănuşile. Asta aşa, că tot e frig afară!
Să o luăm uşurel. Orban produce un accident automobilistic, iar Norica a produs, cândva, un accident profesional. Poliţia a suspendat permisul de circulaţie al lui Orban pentru un motiv minor: alunecuşul de pe căile de circulaţie al căror ministru este - şi proximitatea Palatului Cotroceni pe timp de ninsoare abundentă; iar Norica primise, demult, de pe vremea opresiunilor... "la parchet", sancţiunile administrative pentru o prostie tinerească, petrecută şi făcută... hăăăt demult, dar cu veselia unor expresii "expresive", de genul îmi bag p.la, să mi-o sugă, mă f-t şi mă c.c în gura lor, etc.
Orban este acuzat că ar fi accidentat o persoană, dar se dovedeşte a fi falsă această ipoteză. Prin urmare Orban este nevinovat.
Norica a decis că cineva e vinovat penal, ulterior află că e vorba de altcineva şi o drege "exclusiv" în scripte. Norica rămâne procuror, eroarea fiind clasată a fi fost una "denominativă"... pentru că s-a petrecut înainte de instalarea justiţiei democratice.
Concluziiile capitolului "Hoţul neprins e negustor cinstit:
1. Fiindcă Orban nu a accidentat nicio persoană, să îi fie suspendată suspendarea permisului de conducere, iar Poliţia să îi ofere daune;
2. Noricăi să-i fie ştearsă din dosarul profesional pedeapsa administrativă, urmând ca funcţionarul care opera registrul naşterilor din localitatea cu pricina să fie pedepsit penal, conform Codurilor Penale aflate în vigoare la noi - că avem mai multe şi şi mai multe coteli procedurale în ceea ce priveşte asistarea acelora care îşi doresc, cu orice chip, un copil care poartă un nume, în numele căruia să primeşti un ban muncit în "dosfaţa"... "Tribunalului"!

Concluziile capitolului "Cine azi fură un ou, mâine va fura un bou":
1. nici Ludovic, nici Norica nu au furat ouă;
2. evitaţi exagerările... induse de presă din motivele întemeiate ale creşterii audienţei;
3. reacţionaţi civilizat în acest an electoral, chiar dacă sunteţi făcuţi/consideraţi boi.

Concluziile capitolului "Unde-i lege nu-i tocmeală":
1. Orban, pentru că a fost persecutat sistematic, merită să fie ales Preşedintele României;
2. Norica să fie desemnată Prim-ministru - fără rezerve! - pentru că lăcrimează când se simte... victimizată.

 

          Scurt tratat de “teorie a conspiraţiei”

                 dificultăţile săritului peste o coardă-ntinsă                                    (Conexiuni, nr. 34, ianuarie 2008)  

Domnului ministru al trans-port-aiureaţiunilor noastre, Ludovic Orban, i se aruncă în cârcă un accident rutier duminical, chipurile soldat cu o victimă. Omul îşi susţine, c-o faţă-ncă palidă, sentimentala-şi pledoarie, în vreme ce cetăţeanul din el zice, cu vocea pierită: sunt victima auto-accidentării!.
Mutând registrul impresionabilităţii orbane din zona individuală, eu susţin, în contra tuturora, că Orban este - incontestabil! - victima unei proceduri de linşaj mediatic, că dacă această procedură diabolică va continua (în halul şi cu intensitatea previzibil crescânde!) toată campania dedicată sărbătorilor de iarnă va fi compromisă, că opinia publică va cădea, la rândul său, victimă, că ministerul său va fi condus de la distanţă în campania de deszăpezire, că şedinţa de guvern de astăzi, 19 decembrie 2007, va întrârzia cu două ore, din pricina stărilor intern-aministrative proaste ale vremii, că... o adolescentă, victimă a echilibrului propriu fragil, a alunecat pe gheaţă pe/la locul unui accident rutier şi că, după ce s-a ridicat în picioare, victimă a teribilismului specific vârstei fiind, a tras un cot nervos într-una dintre maşinile aflate într-un conflict rutieristic deja consumat.
Indiferent ce spune şi va mai spune presa, antecedentele pledează în favoarea lui Ludovic Orban. Domnia sa "a mai suferit" alte patru accidente "minore" automobilistice - unul dintre ele fiind chiar haios, pentru că automobilul condus de Ludovic, s-a apucat să facă tumbe întâi "pe" şi mai apoi "lângă" carosabil.
Chestiuni neplăcute i se pot întâmpla oricui, chiar şi celor iniţiaţi într-ale automobilisticii. Într-una dintre emisiunile "Top Gear" un pilot de încercare - de automobile - acceptă să fie hipnotizat, astfel încât să uite cum se conduce un automobil. Pe o pistă specială de testare a automobilelor pilotul e invitat să urce, sub supraveghere, în automobilul propriu, după care e luat la întrebări de genul: maneta asta ce face?, dar butonul acesta?, cum se porneşte maşina ta?
Răspunsurile hipnotizatului au sunat cam aşa: dacă tragi maneta, pornesc "toate" roţile din dreapta, iar maşina virează la dreapta; dacă apeşi butonul se deschide bordul maşinii şi iese o tăblie pe care e un platou cu preparate calde, bune de mâncat, o sticlă de Scotch Whisky şi o ţigară de foi; maşina porneşte când cobori geamurile - specific aci că automobilul avea volanul pe dreapta!
Emisiunea a continuat în platoul de filmare, unde pilotul a fost provocat la o cursă de automobile... pentru copii. Cursa pilotului de încercare s-a sfârşit tragic... automobilul său fiind "strivit" între celelalte două automobile rivale.
Adus la realitate, văzând ce a fost în stare să spună şi să facă fiind la volan, pilotul nostru de încercare... nu a recunoscut nimic! A admis însă că a fost victima unei "oribile conspiraţii".
Concluzia desprinsă de mine, cu privire la "întâmplările" celor doi, e următoarea:
e bine atunci când, deşi toţi îţi doresc răul, ţie nu ţi se întâmplă nimic rău.
Singura chestiune care-mi rămâne nelămurită mie (în toată tărăşenia asta a ministrului trans-port-urilor, a auto-mobil-ist-ului şi a OMULUI Ludovic Orban, care şi-au recunoscut, fiecare în parte suferinţa comună lor!) este aceea a conspiraţiei ţesute arahnidic.
Pentru a mă lămuri - cât de cât! - am încercat să pătrund în tainele mai generale ale teoriei conspiraţiei. Mergând pe "mâna" asta a "teoriei conspiraţiei" am sesizat că: ori alunec în paranoia; ori mă fac praf în siguranţa de sine a elitismului relativist - consideraţiile astea ultime cu "paranoia" şi "siguranţa de sine a elitismului relativist" nu-mi aparţin, ci le-am împrumutat, trunchiat, de la d'l Andrei Pleşu, încercând să nu denaturez sensul spuselor d-niei sale! A, să nu uit, Pleşu conchide că: "... victime cad de ambele părţi."; şi că, îndepărtându-te de aceste extreme, devenind adept al "dilemei", poţi să începi, în sfârşit, să gândeşti.
...
Gândesc că frustranta maximă: "gândesc, deci exist", n-ar avea rost în afara unor fapte şi a probelor consecutive acestor fapte, care să poată fi definite cumva/cândva a fi fiind incriminatorii pentru o persoană, pentru mai multe persoane, sau pentru o societate în întregul său, fiecare rulând de capul lor/ei prin istorie. Pe "româneşte", ce-i frust, e acel ceva personal, asimilabil cu "a fi dintr-o bucată", numai că "frustrant"-ul e o mâncare de peşte în care se pun tot soiul de chestiuni colective, instituţionale sau/şi statale, treburi normate, reguli şi felurite formule alambicate de amestecare. Da, da!
Fatalmente, în cazul celor trei (omul Orban, auto-conducătorul Ludovic şi Ministrul transporturilor, Ludovic Orban) criteriile de judecată cunoscute şi admise au luat-o razna, fiind cu desăvârşire ignorate chestiunile sufleteşti!. Cei trei, dacă-i băgăm în aceeaşi oală, au fost şi sunt nişte victime ale frustrării. Mai mult, ei au fost acuzaţi că au minţit de cinci ori! Faptele, faptele ca probe, din nefericire sunt cu desăvârşire ignorate în cazul de faţă. Ele, aceste fapte/probe, sunt opozabile "cinciumilopresatoarei", ca să spun aşa! Asta pentru că:
1. omul recunoaşte că i se poate întâmpla orice, ceea ce înseamnă că omul nu vede în asta ceva rău;
2. în cel puţin cinci "cazuri" automobilele conduse de Ludovic nu au răspuns comenzilor sale de conducător, ceea ce denotă că autmobilele, la volanul cărora se afla Ludovic, în circumstanţe "neprevăzute" de fabricanţi... şi-o iau în cap!;
3. responsabilitatea Ministrului Transporturilor din România (Ludovic Orban în clipa de faţă) nu cuprinde chestiunea alunecărilor şi a accidentărilor post-alunecăturative ale semenilor prin casa/casele, camera/camerele lor, conform reclamei de la televizor care decide că: mai mult de 85% dintre accidente se petrec în interiorul habitatului; aşadar, juna Simona s-a accidentat "acasă-n casă"; tatăl şi părintele său fiind responsabilul financiar al alunecuşului fiicei sale transformată-n afacere;
4. răspunzând, excesiv şi iraţional apelurilor la 122, serviciile publice au indus un coeficient fabulos de imprecizie în gestiunea sistemelor publice de salvare şi intervenţie;
5. carnetul de auto-conducere al cetăţeanului Ludovic Orban a fost suspendat; din nefericire numai cât să amâne alte năzbâtii pe care le pot face automobilele conduse de numitul cetăţean, privându-ne poate de: Marele balet automobilistic pe gheaţă al automobilelor lui Ludovic.
Până la urmă, toată conspiraţia pare să fi fost pusă la cale de Poliţia rutieră, care nu înţelege rolul artei în viaţa omului. Îi sfătuiesc pe mai marii internelor noastre să citească Măreţia frigului, a lui Nichita Stănescu şi să-şi bage-n cap... "Altă matematică", din care citez cu drag: "Pieri din mintea mea!/ Revino-mi în inimă!".