Adrian Firică - n. 22 noiembrie1951

Copilăria: exerciţii de supravieţuire (culesul de prin pomii vecinilor, căutatul găinilor de ouă, pescuitul broaştelor); la 14 ani descoperă manufactura, devenind ansamblator de lădiţe; intelectual progresează de pe la cinci ani citind orice, pictând, scriind versuri şi piese de teatru în metru antic.

Adolescenţa şi tinereţea: la 16 ani îşi începe cariera de manager al unei reviste de liceu: Trepte - remarcată de Sânziana Pop în România literară; publică versuri în Luceafărul câştigând, preţ de câteva luni, 80-90 de lei pentru vignetele publicate; nu intră la Institutul de arte plastice devenind, pe rând, desenator tehnic, lăcătuş, "lucrător" la dezinsecţie-vidanj; în fine, intră şi termină Facultatea de filosofie din Bucureşti, specialitatea sociologie, devine profesor, apoi cercetător ştiinţific.

Maturitatea: din '90 îşi oferă satisfacţia carierei de consilier prin felurite instituţii - Ministerul Culturii şi Cultelor, Guvernul şi Preşedinţia Românie, Secretariatul General al Parlamentului UE creditându-l, chiar, drept consilier corespondent (nominalizându-l până şi în Comisia de redactare a Convenţiei ONU pentru accesul la informaţiile privind mediul); face şi ceva marketing prin companii de IT&C; acum e liber cugetător.

Altele: volumul Integrarea euroatlantică - ruleta NATO, Ed. Ziua, 2000; coautor: Guvernul şi imaginea sa publică – 1992 şi Raportul dezvoltării umane în România – 1995, Ed. Monitorul Oficial; comunicări ştiinţifice prezentate în cadrul seminariilor organizate de Parlamentul Europei la Strasbourg, ori de  către instituţii din ţară; articole în Tribuna Invăţământului, Arena politicii, Dilema, Adevărul, Manifestul Român, Vocea Rromilor, Conexiuni; redactor, în primul an al apariţiei, al emisiunii IT&C a postului PrimaTV.

Abilităţi: fără cazier şi carnet de conducere auto; "consumă", industrial, Dealu Mare roşu.

 

POEZII    Alte articole

 

           Interviu  (- surprizele unui congres agricol -)                              (Conexiuni, nr. 42, septembrie 2008)

Motto:
au, au, au, a
veniră-n Alexandria,
să ne-arate coasele,
Geoană şi Năstasele.


    Într-un context, divin proiectat!, am avut ocazia să intervievez o femeie care „umbla” la aparatul de fotografiat.

A. F.: vreau să deschid microfonul, se poate?
A. D.: ei, sunt emoţionată!
A. F.: e Congres agricol aici!
A. D.: lol!
A. F.: am nimerit ca musca-n lapte?
A. D.: ...!?
A. F.: m-am dus şi eu la piaţă, ca tot omu'; când colo, am crezut c-a venit aci Caiac cu ai lui să mai facă o ceremonie funerară şi în Deliorman; când colo ...
A. D.: ... !?
A. F.: auziţi, mă lămuriţi de ce e blocată, de o săptămână, şoseaua europeană E34?
A. D.: ...!? A, imită DN1.
A. F.: nu e mâna lu' ministru de transporturi Ludovic, ci e o foarte bună iniţiativă locală, pentru decongestionarea circulaţiei în acest municipiu (de provincie!), aşa vi se pare?
A. D.: ...!?
A. F.: Alexandria, capitală de judeţ şi gazdă de Congres agricol?
A. D.: A!
A. F.: cu această ocazie domnul Geoană s-a ales Prim-ministru, iar Adrian Năstase şi-a depus candidatura la Preşedinţie. În măsura în care, la mare, au fost propuşi de către PNL încă trei Prim-miniştri – unul în persoana d’lui Tăriceanu şi doi „în persoanele” d’nilor Blaga şi Videanu de la PD-L (agreaţi de PNL!) - urmând ca pe 12 septembrie să aflăm care va fi Prim-ministrul PD-L-ului, vi se pare că vom avea un guvern „credibil”, având în frunte cinci Prim-miniştri? E o premieră mondială, nu? Un WR, nu?
A. D.: e ceva deosebit: domnul Preşedinte va fi uimit de un astfel de „cabinet cinci-prim-ministerial; va fi suspendat pentru treizeci de zile, iar Parlamentul va vota acest cabinet, desigur, desigur!, pentru că aşa s-a pronunţat deja Preşedintele suspendărilor – am spus d’l Văcăroiu!
A. F.: astfel Alexandria va deveni, astfel!, o răscruce istorică, încât orice analist se va împiedica de această mare şi însemnată mărturie istorică, după ce voi transcrie acest interviu şi îl voi posta, chiar dacă Preşedintele de onoare al României şi al P. S. D.-ului nu ne-a onorat cu prezenţa Domniei sale, invocând faptul că reşedinţa Regelui Ferdinand I-ul este acum sediul P. R. M.-ului?
A. D.: do it!
A. F.: să ştiţi că aţi fost martora unui episod istoric din istoria ţării noastre, acum vă rog să-mi spuneţi, în câteva cuvinte: cu ce impresii aţi venit şi cu ce impresii plecaţi?
A. D.: unu: ahâm, ahâm, ahâm!; doi: vote me sărmanilor!; trei: daaaaa! – cu trei de „a”.
A. F.: vă satisface calitatea blugilor achiziţionaţi din târgul de oale din faţa sediului Prefecturii?
A. D.: daaaaaaaaaaaaaaa, mai vrem, mai vrem! Am să vă pun o întrebare şi eu: pui, au ba?
A. F.: văd că aţi achiziţionat şi o oală harghiteană. Intenţionaţi să puneţi în ea laptele ... la prins?
A. D.: murături!?
A. F.: castraveciori muraţi – suntem gazde! Şi, la o astfel de sărbătoare, dăm curcan fără steagul american. Avem curcanii noştri, din ferma de păsări de la Zimnicea.
A. D.: sunteţi vorbăreţ!
A. F: am dat drumul curcanilor pe piaţă, pentru că pescuitul e interzis acum în Zimnicea. Nu pozez când vă spun asta.
A. D.: da!?
A. F.: A. D., dacă redactorul şef pune pe prima pagină interviul acesta vă deranjează?
A. D.: cred şi eu!
A. F.: vă mulţumesc!

 

Emoţiuni mari  (prima parte a durerilor de cap)                              (Conexiuni, nr. 41, august 2008)

Joia e ziua agoristică a provinciei: lumea iese-n „pijale” la drumul mare; „n’ Pieile goale de tot” se arată "unicii"; la fel Fetele „se scoate pen’ că şi că ele le are”; unii se pun pe biciclete şi pleacă la ţară; "ailalţii"-şi „probă” noaptea motoare-n PERIMETRU (Catedrală, Prefectură, Primărie, apoi dreapta, Poliţie Judeţeană, SRI – vizavi e un parter de bloc cu încasări de „Taxe la gunoaie” şi „Birou Parlamentar” - deasupra e cam „naşpa”, cam ca după cutremurele care „a dărâmat” jumătate din capitala asta de judeţ), ...
Mă ’nprimblu căutând o farmacie. Farmacie.
Emoţiuni mari e domnu’!
AIA!
DINCOLO!
DATA VIITOARE!
MAMA ARE
NEVOIE (realmente de un medicament!)
- Da’ E MAMA DUMNEAVOASTRĂ Vicepreşedintele Victor Ponta care a declarat azi, joi, că e FOARTE POSIBIL să depună, în toamnă, o micţiune simplă tamponantă Justiţiei?
- Nu e mama mea, dar mi-a jurat că va utiliza, la nevoie, instrumentul micţiunii simple pe această temă, ştiind că ea expiră de-a expiratelea în 12 august fix.
- Domnule, medicamentul rezidă în obiectivitatea procesului raţiunilor ce ţin de selecţie.
Apăi nu, că e tare Ponta. E tare, tare de tot rău.

 

                          

Partitură pentru acordeon                               (Conexiuni, nr. 39, iunie 2008)

În afara timpului amanetat, în grădina lui Octopus e linişte şi pace, temperatura constantă, tensiunea arterială de invidiat.
- Aici de ieri plouă şi va ploua până miercuri, se spune.

Dispăruseră cu desăvârşire vâjâielile, sirenele, claxoanele şi vocile stresante. Oarece păsări, foşnete de frunze, un spaţiu populat de fapte reale şi de fapte închipuite, la grămadă, unele bune altele rele.

Nu hălăduia. Avea febră musculară. Era complicat să înveţe stilul de mers alexandrin. Cât priveşte amintirile, Octopus, considera că sunt prejudecăţi - luate la bani mărunţi nu rezistau, erau subiectivităţi absolute: pâinea de ieri îi plăcuse la gust; coaja fusese maro închis; gurile rele au spus că nu a fost bună, că a fost "prăjită"; căpşunile, au avut şi din astea, sor-sa a spus că sunt pline de mucegai, dar a îndesat în gură cu ambele mâini, tat-su a spus că sunt acre; Octopus se mulţumise să le admire culoarea şi să le miroasă; aseară a pus una în gură; e impropriu să mănânci o culoare aşa de frumoasă şi un miros aşa de pertinent; totul pe fondul ăsta de febră musculară.

- O sa-ţi treacă încet, încet.
- Să-i treacă lui, ce treabă am eu cu el? N-am chef să mă dedublez.
- Nu!
- Eu fumez, el nu fumează, eu beau, el nu, eu stau pe scaune, el preferă să se fluture de la un capăt la altul al casei, eu scriu, el vorbeşte.
- E peripatetic.
- Fizic. Peripatetic de balcon. Psihologic e un patetic moderat. N-avem amintiri comune. Nu definim în acelaşi fel amintirile.
- Asta... e inventiv, eu sunt plin de prefăcătorii, el poartă pantofi, eu umblu în picioarele goale. Plini de cusururi suntem amândoi, dar nu semănăm. Tocmai din pricina asta nu semănăm! El admiră femeile, eu le iubesc. O diferenţă de la cer la pământ.
- E mai norocos decât tine, da! A avut ce admira.
- Nu eşti imparţială, îl creditezi prea repede.
- Nu!

Scria din ce în ce mai rar, puţin, neinspirat. Inspecta o colecţie de molii.
 

                                   O îngheţată la domnu', vă rog!                      (Conexiuni, nr. 38, mai 2008)

Astă seară (*) pe la cesurile 20 şi 30' domnul Ion Cristoiu, fiind în Postul Antenei 3, ne spune că Bush s-a dus la Neptun ca să mănânce de dulce (îngheţata lu' Vasesque!), pentru că nu avea altceva mai bun de făcut în Postul Paştelui. Timp de o săptămână, până la punerea pe tapet a acestui mare adevăr despre dedesubturile Summit-ului NATO de la Bucureşti, sumedenie de jurnalişti, analişti politici, politicieni şi erotomani politici, oameni de pe stradă cu microfoane băgate-n gură, băieţii de la Paraziţii, Elena Udrea şi câţi şi mai câţi alţii au dat cu bâtele-n baltă. Unii chiar au dat "cu bâtele-n Putin", dacă îmi este permisă licenţa. Cu mici excepţii, mai toţi au purtat o aură de vizionari. Acuma, dacă bâlciul s-a spart, vreau să caut şi eu ce blide nesparte au mai rămas, să le spăl şi să le pun frumos în raft....


Când NATO împlinea 45 de ani, serbarea s-a făcut la Bruxelles, în luna ianuarie. Când Manfred Woerner - la vremea aceea secretar general al NATO - a suflat în lumânările conferinţei de presă pentru închiderea reuniunii, a apucat să spună pe nerăsuflate că s-a făcut "o cotitură istorică" şi că "Alianţa a făcut un mare pas înainte oferind Europei un rol mai mare în domeniul securităţii, în cadrul unui parteneriat transatlantic mai matur, Alianţa aflându-se pe drumul cel bun spre secolul al XXI-lea".


Cum summit-ul ăla nu a căzut în zile de post, evident că s-a mâncat şi de dulce. Antreurile au fost cam acrişoare: "Reuniunea a dat statelor est-europene un semnal limpede că într-o zi se vor putea alătura NATO, dar a respins cererile lor de a face acest lucru acum, sau de a obţine acum garanţii de securitate" zice Reuter, care a apucat să pună o tartină în gură.
AFP, mai şmecheră, s-a dus direct la supă: "Începând din primăvara acestui an, ofiţeri ai ţărilor din Est se vor putea instala la sediul NATO din Bruxelles şi la Comandamentul suprem al forţelor aliate din Europa situat în apropiere de Mons (Belgia), unde se va afla celula de planificare militară a Parteneriatului. Din vară sunt prevăzute manevre comune. Este vorba de exerciţii privind operaţiuni de menţinere a păcii, operaţiuni în caz de seisme sau de luptă împotriva calamităţilor. Manevre germano-polono-daneze sunt prevăzute în septembrie în Polonia. Moscova nu a exprimat nicio rezervă faţă de aceste aplicaţii, Rusia fiind invitată la manevrele prevăzute în cadrul Parteneriatului pentru pace".


AFP şi-a pus şi smântână-n supă: "Responsabilii militari ai NATO - avându-l eventual în frunte pe generalul George Joulwan, comandant suprem al forţelor aliate din Europa şi comandant al forţelor americane din Europa - vor vizita în următoarele săptămâni Europa centrală şi răsăriteană şi Moscova, pentru a oferi precizări ţărilor interesate".
Flămândă rău, Reuter s-a repezit în friptură: "Reuniunea la nivel înalt a NATO din 10-11 ianuarie 1993 a invitat ţările din Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic (COCONA) şi alte ţări din CSCE (Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa) să adere la Parteneriat. Acest program va putea constitui, pentru unele dintre aceste ţări, o etapă pregătitoare pentru o aderare la NATO, aderare care în principiu a fost admisă. Fiecare aderent va trebui să semneze un document-cadru politic - identic pentru toţi - care îl angajează să respecte principiile democratice. El va trebui, de asemenea, să încheie cu NATO un program de lucru individual, după propriile posibilităţi financiare şi dorinţe. Experţii NATO au estimat deja eforturile financiare care vor reprezenta pentru ţările din Est diferite formule de cooperare. După Grupul de la Vişegrad (Polonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă), preşedintele rus Boris Elţîn, şi-a manifestat, vineri, oficial intenţia de a adera la Parteneriat".
Bună friptura. A avut şi sos!


Desertul, nici nu vă mai spun. O nebunie. Numai La Stampa şi ITAR-TASS s-au încumetat. Au luat şi la pungă, pentru acasă: "Potrivit unor oficialităţi militare de la Moscova, relaţiile ruso-americane în domeniul apărării şi securităţii au fost marcate în ultimii ani prin intensitatea şi anvergura lor în creştere. Într-un interviu recent, Dmitri Horcenko, Şeful Departamentului Informaţional din Ministerul rus al Apărării, a declarat că în 1994 Rusia şi Statele Unite şi-au propus să realizeze 26 de proiecte comune, cu 9 mai multe decât anul trecut. Documentele asupra înţelegerii mutuale şi cooperării militare semnate de ministrul rus al apărării, Pavel Gracev, cu prilejul vizitei sale de anul trecut în SUA au deschis noi perspective pentru relaţiile de parteneriat dintre cele două ţări. A fost evidenţiată totodată, intenţia celor două state de a se detaşa definitiv de anii confruntării nucleare dintre superputeri. Pavel Gracev şi omologul său american urmează să se întâlnească din nou în 1994, aceste întrevederi având acum caracter anual, conform celor stabilite cu ocazia discuţiilor precedente de la Washington. Sunt prevăzute, de asemenea, schimburi de delegaţii la diferite niveluri, iar ofiţeri ruşi vor efectua stagii de pregătire în SUA. Delegaţiile celor două ministere de profil vor aborda cu prilejul întâlnirilor o gamă largă de aspecte, incluzând probleme de securitate naţională sau folosirea foştilor militari în sectoare civile ale economiei. Cele două ţări îşi vor furniza reciproc informaţiile în domeniile de interes pentru apărarea naţională. Schimburile de vizite vor include nave şi aeronave de luptă, participarea la manevre militare comune şi exerciţii de luptă. D.Horcenko a relevat cu prilejul interviului semnificaţia majoră a desfăşurării, în aprilie 1993, a primelor exerciţii comune ruso-americane de căutare şi salvare a echipajelor de avioane şi elicoptere în regiunea polară. În iunie 1993, unităţi navale ale SUA şi NATO au efectuat exerciţii de luptă în Marea Britanie, care au fost urmărite de nave militare din toate ţările din regiune, inclusiv un distrugător de mine rus. În cursul acestei veri, Rusia şi SUA vor realiza, în regiunea Volga, manevre comune ale forţelor lor de menţinere a păcii. Conform unor declaraţii ale preşedintelui Comitetului de Stat pentru Industria de Apărare, Viktor Gluhih, rivalitatea tehnologică ruso-americană se transformă în parteneriat şi sunt în curs de realizare 108 proiecte comune de cercetări fundamentale şi aplicative, dezvoltare, producţie şi marketing. Un important memorandum privind colaborarea pentru cercetări în domeniul aeronautic a fost semnat recent de oameni de ştiinţă ruşi şi reprezentanţi ai NASA. V. Gluhih a subliniat că Rusia a realizat şi produs arme proprii, dar în prezent colaborează cu SUA pentru a folosi căi şi mijloace de distrugere raţională a acestora, printr-o lichidare a lor fără efecte ecologice nocive".


La sfârşit, V. Gluhih a dat votkă şi şampanie la discreţie: "Am deschis porţile fostei întreprinderi şi instituţii secrete, arătând clar că suntem pregătiţi să cooperăm în tehnologiile în care Rusia a realizat mari progrese. Am oferit americanilor diferite propuneri de conversie a unor realizări militare în scopuri civile şi ne exprimăm speranţa că în viitor se va extinde cooperarea ştiinţifică, tehnologică şi de producţie ruso-americană, inclusiv în ce priveşte industria de apărare".


Domnul Ion Cristoiu a amestecat băuturile. Mahmureala l-a ţinut mult şi bine. Când a venit pe la noi frumoasa Madeleine Albright (un fel de fostă quadruplă Condoleezza Rice!) analistu' i s-a adresat aşa:

"Numele meu este Ion Cristoiu, redactor-şef al cotidianului "Evenimentul zilei". Jumătate de secol după victoria asupra Germaniei naziste, există vreo schimbare în poziţia Statelor Unite în privinţa liderilor ţărilor care au fost aliatele Germaniei, cum ar fi Horthy sau Antonescu? Care este părerea dumneavoastră despre încercările de reabilitare a acestor lideri?"
Madeleine Albright, căreia nu i se desfundaseră urechile în urma multelor zboruri ce le făcuse cu avionul a răspuns: Nu sunt sigură că am înţeles deplin întrebarea. Nu vă supăraţi, puteţi să repetaţi o parte din ea?


Cu aplomb, Ion Cristoiu zice: Întrebarea mea: Jumătate de secol după victoria asupra Germaniei naziste, există vreo schimbare în poziţia Statelor Unite referitor la... ( Worldnet).
Ete d' aia cred eu că mănâncă Putin îngheţată, ca nu cumva să piardă sensul mai vechilor înţelegeri dintre Rusia şi NATO. Nu, nu e vorba numai de astea de acum cincisprezece ani, ci şi de alea mai vechi, de dinainte de '89.
 

* 4 aprilie 2008

 

                                        Scuter                                                                                 (Conexiuni, nr. 37, aprilie 2008)

Scuterasismul e o invenţie de ultimă oră. Scuterasistul e Tăriceanu. "Efectul Coandă" poate să intre, liniştit, în cărţile de poveşti!

Scuterasistul Tăricenu a auzit de Mao. Are, la degetul mic, politica demografică dusă şi impusă de Mao. Scuterasistul şi-a exprimat, verbal, teoria.
E supărat, foc, scuterasistul pe mine. I-am urat să-i moară copiii, ca să ne mai scape de câţiva "asistaţi". Până la urmă, nu ar fi mai bine să mori tu cu tot neamul tău, ca să nu fie nevoie să vă mai "asistăm", nici pe tine, nici neamul tău, i-am zis?
Premierasistul Tăriceanu mi-a spus că ştie că mai mult de jumătate dintre "asistaţii" neamului aflaţi în viaţă sunt copii, că asistenţa - financiar vorbind - pentru un an de "sile" oferită acestora, de către stat, este mai mică decât "încasările" dintr-o singură zi ale cerşetorilor din România, numai că asta nu îl interesează.
Şi ce dacă, mi-a zis scuterasistul premierasist Tăriceanu! Ştiu şi admit ca 137 de senatori şi 329 de deputaţi să fie adevăraţii "asistaţi", cu lefuri, indemnizaţii de şedinţă şi altele..., precum şi cu altele şi alte delimitabile, conform legii, în BANI GREI ca forme de "a-sistare". Ăştia sunt de rasă!

După cum sună anunţurile Parlamentului pentru licitaţii - cf. legii, anunţuri nu se fac decât dacă se trece de cincizeci de mii (50 000) de lei noi în ceea ce priveşte valoarea achiziţiei - cam pe aici merită să ne plasăm atenţia în ceea ce priveşte nevoile "asistaţilor":
1. Importante şi urgente
- Popici delimitare spaţii;
- Serviciu manipulare bunuri, montaj echipamente, structuri;
- Detergenţi profesionali utilizaţi în spaţii de producţie alimentară;
- Molton şi finet;
- Perdele de aer cald;
- Ceşti cu farfurioare pentru ceai şi cafea;
- Feţe de masă cu şerveţele;
- Servicii furnizare apă sistem cool-water;
- Televizoare;
- Scaune directoriale;
- Scaune directoriale şi scaune cu cadru metalic;
- Mese şi măsuţe - cât mai multe, pentru că sunt perisabile şi extrem de necesare senatoarei Norica Nicolai care adoră să şadă cu curul pe ele!;
- Mobilier;
- Hârtie prosop tip I;
- Cuiere garderobă;
- Tejghele garderobă;
- Televizoare afişare informaţii;
- Căşti biaurale;
- Receptori IR;
- Abonamente presă FOREIGN POLICY;
- Cutii şi pungi pentru cadouri;
- Felicitări cu plicuri pentru sărbătorile de Paşte;
- Flori şi aranjamente florale pentru activităţi de protocol în anul 2008 şi pentru SUMMIT-UL NATO;
- Servicii de colectare deşeuri menajere;
- Asigurare facultativă auto - CASCO;
- Maşină de strâns iarbă;
- Remorcă basculabilă;
- Întreţinere şi reparaţii pentru utilajele de ridicat şi transport, pentru anul 2007;
- Lucrări reparaţii suprafeţe faianţă şi gresie în grupuri - aleşii neamului se mai împing, se gratulează, se scuipă, ori se mai "scapă" unii pe alţii... că oameni sunt şi ei!;
- Transport aerian şi cazare în străinătate 2008;
- Autovehicule pentru transport pasageri 8 + 1 locuri;
- Drapele;
- Drapele - da, de mai multe ori, de ce vă miraţi?;
- Drapele şi portdrapele;
- Drapele şi fanioane;
- Costume de vară şi de iarnă pentru inspectori;
- Servicii medicale;
- Raze X;
- Furnizare de carburanţi.
2. Altele, aparent neimportante, dar necesare
rechizite şi produse de papetărie; prelungitoare cu protecţie; întreţinere şi reparaţii pentru autovehiculele marca MITSUBISHI şi alte mărci; întreţinere şi reparaţii autoturisme MITSUBISHI (Mitsubishi s-a supărat pentru că a fost băgat la grămadă cu alte mărci!); întreţinere şi reparaţii pentru autoutilitară marca NISSAN; întreţinere şi reparaţii pentru autoutilitară marca NISSAN (vedeţi că Nissan-ul cere să intervii utilitar de două ori!); piese de schimb de origine DAEWOO NUBIRA; întreţinere şi reparaţii autovehicule VOLKSWAGEN; întreţinere şi reparaţii autoturisme OPEL; verificare şi reparare utilaje marca KARCHER; software aferent sistem operare MCOSX; software sistem operare MCOSX; mufe diverse; cartuşe fax CANON B 155; servicii şi reţea Internet; servicii şi reţea Internet - pentru siguranţă e bine să-ţi tragi două reţele!; surse neîntreruptibile de energie electrică; extinctoare tip P6; reparaţie reţea electrică exterioară; servicii de reparaţii cofrete şi reţele electrice; servicii de revizii şi reparaţii la aparatele de control bagaje; baterii industriale etanşe şi baterii pornire; matrice multiplexoare; servicii de închiriere amenajare podium - STAND UP; închiriere amenajare scenă tehnică SALA UNIRII; sisteme transmisie video; radiatori infraroşu; LCD inclusiv sistem susţinere.
3. Extrem de urgent
distribuitoare sunet multiple canale; cablu microfon; microfoane mobile; sistem înregistrare audio.
4. În fine
prelungitoare cu 5 prize.
Mai sunt anunţate şi alte licitaţii pentru nevoile asistaţilor - cam de încă trei ori mai multe decât cele mai sus enumerate. Asistaţii mai au, apoi, un venit mediu garantat de cinci sau şase mii de lei vai de capul lor de lei.
Puneţi-vă, conform legii!, în pielea scuterasistului care trebuie să facă faţă acestor 466 de asistaţi.

* NOTA MARE
- un copil e "asistat" în România cu ceva mai puţin de 30 de lei pe lună;
- sunt cam patru milioane de copii acum;
- scuterasistul e convins că ăştia "mănâncă" un miliard şi un sfert de lei din bunăstarea poporului... ca nişte nesimţiţi.
** RUŞINEA MEA CEA MARE
- nu am fost în stare să aflu care este "alocaţia de stat" anuală pentru cei 466 de "asistaţi", că voiam să păstrez cu sfinţenie chitanţa!

 

                           Mărţişor                                                                           (Conexiuni, nr. 36, martie 2008)

 

*

            Observând, eu, că nu există preocupări în lumea politicii pentru a configura un plan de guvernare, o strategie, o concepţie - fie ea în culori, fie în alb-negru -, am făcut aşa şi pe dincolo până mi-a sărit muştarul, mi-am f...t grija şi mi-am băgat nasul, aflându-mă, ca tot omul, în treabă, cufundându-mă până peste poate în măruntaiele guvernării. Supun atenţiei dumneavoastră formula de guvernare clocită de mine.

            Se vorbeşte peste tot de minimalism. Bună treabă!

            Perspectiva minimalistă a guvernării e simplă, fiind minimalistă... până-n pânzele albe. Pentru a ajunge la aşa ceva trebuie să tragem democraţia pe dreapta, în modul cel mai liberal cu putinţă. Sunt suficiente trei exerciţii electorale. La primul exerciţiu participă un procent de 30% dintr-un procent de 30% al electoratului. La al doilea exerciţiu participă numai aleşii rezultaţi după primul exerciţiu, ei între ei adică. La al treilea exerciţiu participă numai cei trei numiţi la guvernare. Acest al treilea exerciţiu are darul de a fi complet gratuit. Este un exerciţiu electoral făcut de dragul exerciţiului electoral. Aceştia, cei trei, reprezintă, semnifică, materializează şi exercită guvernarea. Această trinitate este întruchiparea planului, a strategiei, dar şi actul concepţional al guvernării.

            Desemnarea celor trei guvernanţi se face aleatoriu, adică se deschide cartea de telefon, se ţin ochii închişi, se pune degetul undeva, apoi se sună la numărul respectiv. Celui care răspunde i se pune întrebarea: aţi făcut poliţie politică? Dacă răspunsul este NU, persoana este desemnată Primul Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari. Se închide cartea de telefon. Primul Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari deschide cartea de telefon cu ochii închişi, pune degetul, apoi deschide ochii cât cepele sau cât vrea el, sună, pune întrebarea cu poliţia politică, iar dacă răspunsul este cel care trebuie, îl numeşte în funcţie pe Primul Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari. După numire, Primul Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari închide la rândul său ochii, dă curs procedurii de căutare şi finalizează astfel completarea cabinetului interimar prin desemnarea Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari.

            Etapa următoare este prezentatea Programului interimar de guvernare. Asta e treaba Primului Ministru al Primilor Miniştri Interimari. Trebuie să precizăm şi să fim bine înţeleşi că acest cabinet, programul său de guvernare, strategia şi concepţia generală de guvernare sunt interimare de la un capăt la altul. Tacticile guvernării interimare pot fi diferite, în funcţie de ora şi persoana care se află la cârma executivului interimar - după cum veţi vedea mai jos! -, adică în funcţie de personalitatea fiecărui prim-ministru interimar.

            Programul de guvernare interimară începe la ora 10 a.m., după două ore se ia o pauză de masă de o oră. După pauza de masă se roteşte persoana din fruntea cabinetului interimar. Aceasta va conduce apoi două ore noul cabinet interimar. Se face iarăşi o pauză de o jumătate de oră, pentru cafea şi discuţii prim-ministeriale interimare. Iar se face o rotaţie cabinetistică interimară, după care se continuă guvernarea interimară mult şi bine încă două ore. La 16h 30' se închide cabinetul interimar şi se predă cheia guvernării interimare portarului definitivat pe postul de portar interimar. Cheia guvernării interimare se predă acestuia cu mâna dreaptă şi este preluată de către portarul definitiv interimar tot cu mâna dreaptă. Rotelile astea interimare sunt un element cheie al guvernării interimare, pentru că previn şi exclud conflictele interimare de interese.

            Atribuţiunile interimare ale Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari sunt două la număr, însă sunt fundamentale. Prima atribuţiune priveşte chestiunile interne - membrii cabinetului interimar trebuie să fie bine hrăniţi, satisfăcuţi pe deplin şi în felurite chipuri. A doua atribuţiune are în vedere chestiunile externe, ambientale, mediul de lucru plăcut, stimulativ, detensionat. Atribuţiunile Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari sunt deosebit de importante. În acest sens ele sunt relevante. Atribuţiunile Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primului Ministru Interimar al Primilor Miniştri Interimari sunt executive. El predă cheia cabinetului interimar portarului definitiv interimar, redactează şi semnează procesul verbal de predare-primire.

            Cum toate chestiunile acestea sunt şi decurg interimar perfect constituţional, Curtea Constituţională poate să plece într-un binemeritat concediu fără sfârşit şi fără altă finalitate.

            Ca să terminăm cu aiureala şi vânzoleala din politica noastră vă propun ca, începând de mâine dimineaţă, cabinetul interimar să-şi intre-n pâine.  

** 

            Cum anul ăsta e un an bisect, timpul a fost înţelegător cu noi punându-ne o zi în plus la dispoziţie, zi suficientă pentru a configura structura "Cabinetului Prim-ministerial Interimar" şi pentru a nominaliza/legitima deţinătorii portofoliilor.

            Aşadar, de Mărţişor, situaţia se prezintă astfel:

- Călin Popescu - Tăriceanu deţine portofoliul unui "Prim-minister Interimar" al afacerilor externe, justiţiei, apărării, internelor şi reformelor administraţiei, comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiilor;

- Paul Păcuraru are pe cap "Prim-ministeriatul Interimar" al muncii, familiei şi egalităţii şanselor, al economiei şi finanţelor, agriculturii şi dezvoltării rurale, al dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor, al mediului şi dezvoltării durabile;

- Ludovic Orban ţine la degetul mic (vă rog să recunoaşteţi şi să reţineţi acest tic al domniei sale!) "Prim-ministeriatul Interimar" al transporturilor, I.M.M.-urilor, comerţului, turismului şi profesiunilor liberale, al educaţiei, cercetării şi tineretului, al culturii şi cultelor şi al sănătăţii publice.

            În ceea ce priveşte compoziţia, atribuţiunile şi funcţionalitatea "prim-ministeriatelor interimare", cât şi desemnarea deţinătorilor portofoliilor respective am ţinut cont şi am luat în calcul, dincolo de multitudinea factorilor, compatibilitatea persoanei desemnate cu atribuţiunile ce-i revin prin conformitate cu structura postului următoarele:

- Senatul pleacă la munca câmpului pe termen nedeterminat;

- Camera Deputaţilor recunoaşte că este o vespasiană: o cameră publică de 4 x 4 m.p., cu intrarea şi ieşire liberă, plasată în centrul discuţiilor - intrarea/ieşirea pe centru, în "stânga" e un WC public fără dotările necesare, iar în "dreapta" e bucătăria - intrarea membrilor propriuzişi ai camerei nu-i tocmai gratuită, dar e garantată folosinţa... după aia!

- Preşedinţia va fi o canoe (ca Noe!), navigând pe ape între cer şi pământ, cu câte unul şi altul vâslind, că vântul nu va să bată deloc.

- Legea se face prin ordonanţe: în mod obişnuit se proclamă "ordonanţe de guvern (O.G.)"; când hârtia igienică dispare, se proclamă "ordonanţe de guvern de urgenţă (O.U.G)".

- U.D.M.R. obţine şi deţine astfel, "ŕ perpétuité", consistent şi palpabil visele ce nu le-a avut şi nu le-a visat autodeterminat, independent şi separat de orice închipuire organizaţională formulată în limba maternă internaţională: maghiara.

            Descriptiv, am decis a fi cel mai potrivit la externe, justiţie, etc. dl. Tăriceanu, domnia sa fiind complet pe dinafară, dar supramotivat să impună orice lege, orice justiţie, orice-orice pentru a apăra treburile intestin-administrative ale liberalismului, la care s-a adăugat arta înnăscută a domniei sale de a comunica informaţia brută, cum ar veni: brutal de charismatic!

            Domnul Păcuraru este un tip cu mari dificultăţi de exprimare verbală, însă e posesorul unei inteligenţe combinatoristice fulminante. Cum îi lipseau mijloacele pentru a se exprima în deplinătate, prin nominalizarea făcută i se dă pe mână sacul plin al amestecăturii micilor bucăţele de carton ale societăţii noastre - de la muncă până la... dezvoltarea durabilă! -, domnia sa urmând să alipească bucăţică lângă bucăţică: resursele, nevoile, şansele şi să le taxeze până se obţine un mediu durabil al dezvoltării.

            Ludovic Orban primeşte spre gestionare un "Prim-ministeriat Interimar" potrivit ca o mănuşă - mănuşă ce i se potriveşte, pentru că nu are în componenţă partea pentru acoperirea degetului mic. Cu acest "deget mic nud" Ludovic (cât se poate de orban!) va arăta/indica, compensând astfel "aerianismul" lui Călin şi "acribia" lui Paul, nu numai drumul, ci şi mijlocul de transport, cultural vorbind, către sănătatea publică. 

            Nu solicit acordul dumneavoastră explicit pentru a da undă verde cabinetului "Prim-ministerial Interimar", ci numai un acord dezinteresat, în principiu "propic" pentru România anului curent şi pentru mai departe... ab aeterno! 

Nota:

1. pe vremuri, şnururile mărţişoarelor se făceau răsucind numai fire albe şi negre; destinatarii mărţişoarelor fiind bărbaţii!

 

     Trăiască mama şi liberalismul, Orbanul şi Noricismul!

                 - an electoral, fără discuţii -                                                            (Conexiuni, nr. 35, februarie 2008) 

După ce Elodia s-a estompat către marginile serafice ale atenţiei mele - atenţie substanţial întreţinută de profesioniştii din mass-media -, m-am dedicat revalorizării înţelepciunii populare, abandonând... chestiunile probităţii etice a presei. M-am făcut/lăsat prizonierul informaţiilor "nude":
- Ludovic Orban a avut un accident banal de maşină;
- Norica Nicolai a plâns feminin/înduioşant, "apăsându"-şi... nominalizarea în fruntea Ministerului Justiţiei.

Obsesiv mi se intersectează gânduri şi judecăţi, trei la număr, maximizatoristice:
- Hoţul neprins e negustor cinstit;
- Cine azi fură un ou, mâine va fura un bou;
- Unde-i lege nu-i tocmeală.

Da, e vorba de ceva obsesiv (clinic în ceea ce mă priveşte!). Urmăriţi-mi demenţa!

În ambele cazuri (Ludovic, Norica) toate cele trei maxime se potrivesc precum mănuşile. Asta aşa, că tot e frig afară!
Să o luăm uşurel. Orban produce un accident automobilistic, iar Norica a produs, cândva, un accident profesional. Poliţia a suspendat permisul de circulaţie al lui Orban pentru un motiv minor: alunecuşul de pe căile de circulaţie al căror ministru este - şi proximitatea Palatului Cotroceni pe timp de ninsoare abundentă; iar Norica primise, demult, de pe vremea opresiunilor... "la parchet", sancţiunile administrative pentru o prostie tinerească, petrecută şi făcută... hăăăt demult, dar cu veselia unor expresii "expresive", de genul îmi bag p.la, să mi-o sugă, mă f-t şi mă c.c în gura lor, etc.
Orban este acuzat că ar fi accidentat o persoană, dar se dovedeşte a fi falsă această ipoteză. Prin urmare Orban este nevinovat.
Norica a decis că cineva e vinovat penal, ulterior află că e vorba de altcineva şi o drege "exclusiv" în scripte. Norica rămâne procuror, eroarea fiind clasată a fi fost una "denominativă"... pentru că s-a petrecut înainte de instalarea justiţiei democratice.
Concluziiile capitolului "Hoţul neprins e negustor cinstit:
1. Fiindcă Orban nu a accidentat nicio persoană, să îi fie suspendată suspendarea permisului de conducere, iar Poliţia să îi ofere daune;
2. Noricăi să-i fie ştearsă din dosarul profesional pedeapsa administrativă, urmând ca funcţionarul care opera registrul naşterilor din localitatea cu pricina să fie pedepsit penal, conform Codurilor Penale aflate în vigoare la noi - că avem mai multe şi şi mai multe coteli procedurale în ceea ce priveşte asistarea acelora care îşi doresc, cu orice chip, un copil care poartă un nume, în numele căruia să primeşti un ban muncit în "dosfaţa"... "Tribunalului"!

Concluziile capitolului "Cine azi fură un ou, mâine va fura un bou":
1. nici Ludovic, nici Norica nu au furat ouă;
2. evitaţi exagerările... induse de presă din motivele întemeiate ale creşterii audienţei;
3. reacţionaţi civilizat în acest an electoral, chiar dacă sunteţi făcuţi/consideraţi boi.

Concluziile capitolului "Unde-i lege nu-i tocmeală":
1. Orban, pentru că a fost persecutat sistematic, merită să fie ales Preşedintele României;
2. Norica să fie desemnată Prim-ministru - fără rezerve! - pentru că lăcrimează când se simte... victimizată.

 

          Scurt tratat de “teorie a conspiraţiei”

                 dificultăţile săritului peste o coardă-ntinsă                                    (Conexiuni, nr. 34, ianuarie 2008)  

Domnului ministru al trans-port-aiureaţiunilor noastre, Ludovic Orban, i se aruncă în cârcă un accident rutier duminical, chipurile soldat cu o victimă. Omul îşi susţine, c-o faţă-ncă palidă, sentimentala-şi pledoarie, în vreme ce cetăţeanul din el zice, cu vocea pierită: sunt victima auto-accidentării!.
Mutând registrul impresionabilităţii orbane din zona individuală, eu susţin, în contra tuturora, că Orban este - incontestabil! - victima unei proceduri de linşaj mediatic, că dacă această procedură diabolică va continua (în halul şi cu intensitatea previzibil crescânde!) toată campania dedicată sărbătorilor de iarnă va fi compromisă, că opinia publică va cădea, la rândul său, victimă, că ministerul său va fi condus de la distanţă în campania de deszăpezire, că şedinţa de guvern de astăzi, 19 decembrie 2007, va întrârzia cu două ore, din pricina stărilor intern-aministrative proaste ale vremii, că... o adolescentă, victimă a echilibrului propriu fragil, a alunecat pe gheaţă pe/la locul unui accident rutier şi că, după ce s-a ridicat în picioare, victimă a teribilismului specific vârstei fiind, a tras un cot nervos într-una dintre maşinile aflate într-un conflict rutieristic deja consumat.
Indiferent ce spune şi va mai spune presa, antecedentele pledează în favoarea lui Ludovic Orban. Domnia sa "a mai suferit" alte patru accidente "minore" automobilistice - unul dintre ele fiind chiar haios, pentru că automobilul condus de Ludovic, s-a apucat să facă tumbe întâi "pe" şi mai apoi "lângă" carosabil.
Chestiuni neplăcute i se pot întâmpla oricui, chiar şi celor iniţiaţi într-ale automobilisticii. Într-una dintre emisiunile "Top Gear" un pilot de încercare - de automobile - acceptă să fie hipnotizat, astfel încât să uite cum se conduce un automobil. Pe o pistă specială de testare a automobilelor pilotul e invitat să urce, sub supraveghere, în automobilul propriu, după care e luat la întrebări de genul: maneta asta ce face?, dar butonul acesta?, cum se porneşte maşina ta?
Răspunsurile hipnotizatului au sunat cam aşa: dacă tragi maneta, pornesc "toate" roţile din dreapta, iar maşina virează la dreapta; dacă apeşi butonul se deschide bordul maşinii şi iese o tăblie pe care e un platou cu preparate calde, bune de mâncat, o sticlă de Scotch Whisky şi o ţigară de foi; maşina porneşte când cobori geamurile - specific aci că automobilul avea volanul pe dreapta!
Emisiunea a continuat în platoul de filmare, unde pilotul a fost provocat la o cursă de automobile... pentru copii. Cursa pilotului de încercare s-a sfârşit tragic... automobilul său fiind "strivit" între celelalte două automobile rivale.
Adus la realitate, văzând ce a fost în stare să spună şi să facă fiind la volan, pilotul nostru de încercare... nu a recunoscut nimic! A admis însă că a fost victima unei "oribile conspiraţii".
Concluzia desprinsă de mine, cu privire la "întâmplările" celor doi, e următoarea:
e bine atunci când, deşi toţi îţi doresc răul, ţie nu ţi se întâmplă nimic rău.
Singura chestiune care-mi rămâne nelămurită mie (în toată tărăşenia asta a ministrului trans-port-urilor, a auto-mobil-ist-ului şi a OMULUI Ludovic Orban, care şi-au recunoscut, fiecare în parte suferinţa comună lor!) este aceea a conspiraţiei ţesute arahnidic.
Pentru a mă lămuri - cât de cât! - am încercat să pătrund în tainele mai generale ale teoriei conspiraţiei. Mergând pe "mâna" asta a "teoriei conspiraţiei" am sesizat că: ori alunec în paranoia; ori mă fac praf în siguranţa de sine a elitismului relativist - consideraţiile astea ultime cu "paranoia" şi "siguranţa de sine a elitismului relativist" nu-mi aparţin, ci le-am împrumutat, trunchiat, de la d'l Andrei Pleşu, încercând să nu denaturez sensul spuselor d-niei sale! A, să nu uit, Pleşu conchide că: "... victime cad de ambele părţi."; şi că, îndepărtându-te de aceste extreme, devenind adept al "dilemei", poţi să începi, în sfârşit, să gândeşti.
...
Gândesc că frustranta maximă: "gândesc, deci exist", n-ar avea rost în afara unor fapte şi a probelor consecutive acestor fapte, care să poată fi definite cumva/cândva a fi fiind incriminatorii pentru o persoană, pentru mai multe persoane, sau pentru o societate în întregul său, fiecare rulând de capul lor/ei prin istorie. Pe "româneşte", ce-i frust, e acel ceva personal, asimilabil cu "a fi dintr-o bucată", numai că "frustrant"-ul e o mâncare de peşte în care se pun tot soiul de chestiuni colective, instituţionale sau/şi statale, treburi normate, reguli şi felurite formule alambicate de amestecare. Da, da!
Fatalmente, în cazul celor trei (omul Orban, auto-conducătorul Ludovic şi Ministrul transporturilor, Ludovic Orban) criteriile de judecată cunoscute şi admise au luat-o razna, fiind cu desăvârşire ignorate chestiunile sufleteşti!. Cei trei, dacă-i băgăm în aceeaşi oală, au fost şi sunt nişte victime ale frustrării. Mai mult, ei au fost acuzaţi că au minţit de cinci ori! Faptele, faptele ca probe, din nefericire sunt cu desăvârşire ignorate în cazul de faţă. Ele, aceste fapte/probe, sunt opozabile "cinciumilopresatoarei", ca să spun aşa! Asta pentru că:
1. omul recunoaşte că i se poate întâmpla orice, ceea ce înseamnă că omul nu vede în asta ceva rău;
2. în cel puţin cinci "cazuri" automobilele conduse de Ludovic nu au răspuns comenzilor sale de conducător, ceea ce denotă că autmobilele, la volanul cărora se afla Ludovic, în circumstanţe "neprevăzute" de fabricanţi... şi-o iau în cap!;
3. responsabilitatea Ministrului Transporturilor din România (Ludovic Orban în clipa de faţă) nu cuprinde chestiunea alunecărilor şi a accidentărilor post-alunecăturative ale semenilor prin casa/casele, camera/camerele lor, conform reclamei de la televizor care decide că: mai mult de 85% dintre accidente se petrec în interiorul habitatului; aşadar, juna Simona s-a accidentat "acasă-n casă"; tatăl şi părintele său fiind responsabilul financiar al alunecuşului fiicei sale transformată-n afacere;
4. răspunzând, excesiv şi iraţional apelurilor la 122, serviciile publice au indus un coeficient fabulos de imprecizie în gestiunea sistemelor publice de salvare şi intervenţie;
5. carnetul de auto-conducere al cetăţeanului Ludovic Orban a fost suspendat; din nefericire numai cât să amâne alte năzbâtii pe care le pot face automobilele conduse de numitul cetăţean, privându-ne poate de: Marele balet automobilistic pe gheaţă al automobilelor lui Ludovic.
Până la urmă, toată conspiraţia pare să fi fost pusă la cale de Poliţia rutieră, care nu înţelege rolul artei în viaţa omului. Îi sfătuiesc pe mai marii internelor noastre să citească Măreţia frigului, a lui Nichita Stănescu şi să-şi bage-n cap... "Altă matematică", din care citez cu drag: "Pieri din mintea mea!/ Revino-mi în inimă!".