... galbeni de cafea
- Rozei Vânturilor -

îmi trăsesem o Mare lângă casă
alta de altă culoare de lângă oraş plecase aiurea

Roza Vânturilor lăsase miresmele cardinale peaproape

am un pix galben pentru trasee în versuri
amară e durerea dulce fericirea!
amestec în cafea

trag Marea de-aproape-n casa plecată

dusă e Roza de vânturi ţin miresmele cardinale

aproape altă culoare fac lângă oraş

colorez alt pix în galben
desenez cu el zaţ
e trist în viaţă
 

durerea e amară!

... cu vedere din laBalonul Antifurthaussen
- reverie, prigoană şi iar reverie -

în ultimul vis mă invadaseră mangustele tale
calde oarecum pripite
tocmai parcurgeam o fază pe undeva
pe la mijlocul andropauzei îmi încheiasem ceva
cumva fără de veste preocupările faustic-oculte cu prepeliţele

chiar ceea ce mi se păruse interesant
le-aş fi făcut să treacă singure dintr-o parte în alta
să fi produs moarte termică să mă simt altfel de Maxwell
ce super:
supermarket supercondus superfluid superheliu

superficial ca merii ca periile de cap ca perechea Lee Cooper

cu teorii efecte aplicaţii când mă odihneam

acceptam din mâna ta orice
socată de exemplu

... din viaţa dublă a canapelelor

mă tot întrebi când am de gând să scriu romanul ăla poliţist
ieftin ca braga fără să-mi dau seama
l-am scris pe nerăsuflate
răsfoind în acelaşi timp pliantele „uite cum vine treaba!”

canapelele au şi ele viaţa lor dublă pentru că nu le cere nimeni socoteala
la urma urmelor dau şi ele din colţ în colţ
iar noi ne aflăm în treabă şi tot aşa cum ar veni
ne apucă solidaritatea digitală pentru că e vorba numai de da şi nu

asta se pare că ne ascultă toate spovedaniile
chiar ceva mai mult evită denunţurile
participă la toate dialogurile noastre marţiale
are de gând să se iniţieze şi în celelalte arte

nu ştie faţa ce face dosul
o mână spală pe alta ambele ţi le pun în triumph gratis pe sâni
tu mă iei în răspăr sugerându-mi că originea omului e divină
îmi strigi: jos mâinile de pe mine; sus mâinile că trag!
 

asta pentru că m-ai întrebat când am de gând

... să scriu
să nu te mai duc cu vorba
să nu te seduc în general câtă vreme ea se desface

 ... stând de vorbă cu Richard de Trei ori Îndrăgostit

mi-ar fi plăcut să mă numesc Richard
să pun mecanic întrebarea aia bună: n-aveţi un cal la-ndemână?
să nu umblu cu restul întrebărilor la mine
pentru ca ziua de 9 martie să fie una confuză destinată comemorării torturii
să le las acasă
să-mi rămână timp pentru vorbire
adică să mi se vorbească de sus de foarte de sus adică în acut
să pot să răspund invariabil: posibil!

dacă m-aş fi numit Richard
puteam să fac toate proiecţiile ilizibile
universul hipnotic dar regenerabil
şi-mi mai rămânea şi de-un rest erotic de contrabandă
aş fi văzut răbdarea mai repede pusă cu mâinile pe piept
ţi-aş fi dat apeluri universale
iar numele ni le-am fi căutat printre dinţi
până ne venea rândul la sufocare

nu mă numesc Richard de Trei ori Îndrăgostit
puţin îmi pasă că eşti infidel
mi-ar fi frică să stau pe lângă tine
vederea dublă e molipsitoare
sufocarea devine relativă
unul altuia lumea-i va fi altfel
asta ca să te scutesc de amănunte tehnice
îţi comunic doar scorul: e un meci "greu de greu".

... intraţi prin efracţie
- ultimul mulaj -

să începi cu o afirmaţie zice-se: Aşa e viaţa!
primeşti lovitura de dragoste la prima vedere şi locul din faţă la coadă
cunoască-mă adăpaţii zilelor noastre
numai în sensul mersului acelor de ceasornic
ei adaptaţii cacioririi capitolelor şi sensului sentimentelor
când eu voiesc să meargă toate automobilele numai cu spatele
numai în spatele meu cu zgomotele cu tobele şi gazele lor de eşapament
numai de o parte să meargă o apă
în spaţiul meu vital să vii numai tu cu loviturile tale de dragoste la prima vedere
o dată şi încă o dată ... aşa fel să fie să mergă moara fericirii fie ea şi stricată
Doamne fereşte să spui NU!
să începi să miroşi a veşnicie trăgând mâţa de coadă
lasă moara să toace fericire în fel şi chip să facă fericiri
să ne-o rupă-n fericire şi fără materie primă
găsim oriunde loc verdeaţă dulceaţă şi spiritul bun

nu mă mai apela: James

m-am bronzat mă confund cu o acadea din zahăr ars
le dau bani de-un ciorap de câte un Ford Capucino
le dau şi fondul ăsta de ten să nu-i mai aud să nu-i mai văd
mă fac de bunăvoie la buzunare fac zidul morţii prin bucătărie
legat la ochi cu ştergar văd că fiecare dimineaţă e bună
te văd şi pe tine cu-ncrengăturile tale de dragoste cât o împărăţie

fracţiile matinale ale bunei înţelegeri
după micul dejun fracturat aşa cum s-a văzut în filmul de aseară
urmează o cavalcadă pe pereţi ajungând pe ei prin efracţie
... vine poliţia călare şi unul stigă STAI! altul ia o poziţie de tragere
al treilea nu spune nimic având probleme

pe scară-l compătimesc după o scală frumos gradată cu broderii verbale naturale
unele sunt făcute de tine te las să le oferi cu darea ta de mână

lustruind pereţii ne ţinem dimineţile la-ndemână

poate am şters tot urâtul
mâncând biletele astea de teatru am mai terminat o indecizie