Daniel LĂCĂTUŞ     

        

                            La trânte cu boala 

„O luptă-i viaţa, deci te luptă"

 

La naştere, medicii i-au dat slabe şanse de supravieţuire. A fost diagnosticată cu o boală grea, care nu îi garanta mai mult de trei luni de viaţă (parapareză spastică cu imposibilitatea ortostatismului şi mersului independent). Cu toate acestea Ioana Filofteia a supravieţuit, suferinţa a lăsat-o de multe ori rece, luându-se în nemumarate rânduri la trânte cu aceasta. Despre Ioana ştim faptul că s-a născut în Hunedoara. Tatăl a încetat să-i mai ofere dragoste şi afecţiune, cei trei fraţi au ales calea străinătăţii, lăsându-şi sora să se descurce singură cu această grea suferinţă. Mama s-a stins din viaţă pe când avea doar 6 ani. „Tot ce fac, fac pentru mama. Tot ce am realizat până acum este doar în memoria ei. Îmi amintesc casa plină de oameni şi zarvă în ziua în care mama s-a stins din viaţă. M-am târât cu ultimele puteri, în patru labe, până la patul ei şi am ţinut-o de mână până în ultimul moment. Mi-a spus să fiu cuminte, că este mândră de mine, că mă iubeşte şi că începând din acea clipă, mă va veghea de undeva de sus. Mama a plecat în Ceruri, dar sunt sigură că e bine acolo unde este", spune printre lacrimi Ioana. A suferit patru operaţii simultan şi se deplasează în continuare cu dificultate, dar nu se plânge.  Nu a cerşit niciodată compasiunea celor din jur, a ştiut întotdeauna să treacă singură peste toate provocările dure ale vieţii.  

De-a lungul anilor, amintiri dureroase, dar şi momente fericite s-au adunat în mintea ei. Putem spune că este un copil maturizat forţat, înainte de vreme şi greu încercat de destin. "Cel mai trist moment din viaţa mea este acela în care mi-am ţinut mama de mână până la sfârşit...acela a fost pragul dintre copilărie şi maturitate. Copilăria mea s-a sfârşit în acel moment". Sărăcia i-a fost şi ea un duşman declarat „Au fost şi perioade când n-am avut ce mânca. Nici vorbă să fi avut lângă mine sprijin atunci când am avut cea mai mare nevoie. Până când am întâlnit-o pe Mimi. M-am descurcat singură, am strâns din dinţi, am mers şi în patru labe când a fost nevoie"??. Mimi, fiind o foarte bună prietenă a Ioanei, din Sibiu, la care locuieşte astăzi. Printre puţinele persoane din jurul ei care i-a fost aproape în ultimii doi ani. Pe Maria Elena Pascu (Mimi), din Sibiu, a cunoscut-o pe Internet la sfârşitul anului tecut. Tânăra Sibiancă învârsta de 32 de ani a fost prima persoană care în dimineaţa zilei de 1 ianuarie a sunat-o să-i ureze La Mulţi Ani. În cele din urmă i-a disecat povestea până în cel mai mic detaliu, astfel încât în luna martie i-a propus să se mute împreună în Sibiu. Ioana n-a mai stat pe gânduri, şi-a adunat cele câteva lucruri într-o geantă şi a fugit de acasă cu gândul că va întâlni noi orizonturi şi îi va fi mai bine. „De la Ioana am învăţat multe. Pentru mine este un exemplu de maturitate şi curaj. Dacă nu ne era dat să ne întâlnim, demult aş fi cedat nervos. Mi-a devenit dragă, erau zile când efectiv fugeam de la lucru pentru că ştiam că Ioana mă aşteaptă acasă. Ea este cea care a reuşit să-mi ofere transformarea de care aveam nevoie, m-a îmbărbătat în momente de criza şi m-a făcut să gândesc pozitiv", recunoaşte Maria.