Deasupra Revolutiei din Decembrie ‘89 s-a asternut colbul uitarii. Astazi doar cateva mame neconsolate mai aprind cate o lumanare in Cimitirul Eroilor la crucea copiilor jertfiti pe altarul unor interese criminale. Factorii implicati in declansarea sangeroaselor evenimente si a valului de asasinate de atunci au acaparat parghiile puterii in urma unei lovituri de Stat, blocand apoi toate caile de acces la identificarea si aducerea in fata Justitiei a autorilor crimelor savarsite cu cinism si sange rece. In acest scop ei au lansat o serie de scenarii si diversiuni pentru ascunderea faradelegilor savarsite, dorind ca adevarul sa ramana invaluit in ceata. Cei care au trait in miezul acelor evenimente dramatice nu pot uita insa momentul declansarii Revolutiei Romane, precum si modul perfid in care aceasta a fost deturnata de autorii puciului..... Parca a fost ieri.

In dimineata zilei de 22 decembrie 1989 in infernul care se dezlantuise in Piata Universitatii priveam cu ochii plini de lacrimi asaltul tinerilor care se urcau pe senilele tancurilor oferind prin turele servantilor zambete si flori. Tiruri de arme automate rapaiau din toate directiile, in timp ce TAB-urile si tanchetele executau operatii de invaluire tactica a revolutionarilor care se repliau incurajandu-ne: "Nu va fie frica, Ceausescu pica"! Socat si revoltat de cele vazute am intrebat atunci un plutonier care se razletise de grosul trupelor : "De ce trageti in copiii astia"? A scos un pumn de cartuse pe care mi le-a aratat spunandu-mi: "Sunt de manevra domnule. Noi nu avem astazi in dotare munitie de razboi"! Atunci cine trasese in tinerii care zaceau cu creierii imprastiati pe peluza de langa Spitalul Coltea ? Marturie stau cele cateva monede pline de sange aruncate de trecatori langa cei asasinati, monede pe care le-am vazut in Biserica din curtea Spitalului adunate de Parintele Mehedintu, care a adapostit si ingrijit multi revolutionari impuscati de asasinii din umbra.

Sa derulam filmul evenimentelor intorcandu-ne cu 20 de ani in urma pentru a reconstitui inceputul acelei tragedii care avea sa puna in final capat celei mai sangeroase dictaturi din istoria Romaniei. In seara zilei de de 17 Decembrie 1989, cu urechile lipite de aparatul de radio ascultam emisiunea speciala a postului de radio "Europa Libera ", in care un tanar ce reusise sa fuga din infernul dezlantuit la Timisoara relata scenele de cosmar pe care le traise in orasul de pe Bega. Era inca sub stare de soc si isi retinea cu mare greutate lacrimile si emotia. Il asculta o tara intreaga cutremurata de oroare si infiorata de sperante. Reusise sa inregistreze pe un mic casetofon cateva secvente ale asaltului trupelor ce primisera ordin sa inabuse revolta pasnica a populatiei, si prin vacarmul asurzitor al rapaitului armelor automate si al mitralierelor de pe blindate se auzea chemarea aceea care avea sa descatuseze in cateva zile toate energiile unui popor ce parea incremenit in starea de neputinta si de teama: "Azi in Timisoara, maine-n toata tara"! Era strigatul tinerilor temerari din orasul stindard al luptei de eliberare de sub tirania comunista, prin care sperau sa declanseze o reactie de revolte in lant ale unui popor umilit, terorizat si batjocorit. O mana de copii refugiati pe treptele Catedralei infruntau cu pieptul gol batalioanele inarmate pana in dinti cu armament si munitie de razboi, lespezile sfantului locas, ca si strazile Timisoarei fiind stropite atunci cu sangele nevinovat al primilor martiri ai Revolutiei Romane.

Intreaga tara era in acele zile un butoi cu pulbere ce statea sa explodeze la cea mai mica scanteie, deoarece populatia lipsita de cele mai elementare drepturi si supusa unui regim inuman de munca si infometare, ce puneau in pericol fiinta nationala a neamului, ajunsese la limita suportabilitatii. Toti asteptau de undeva un semnal pentru a scutura de pe umeri jugul umilitor al sclaviei. Era rezultatul unei politici criminale impuse de la Moscova, politica ce urmarea eliminarea tuturor valorilor si elitelor neamului Romanesc, desfiintarea traditiilor seculare pastrate din strabuni, exacerbarea luptei si urii de clasa, demolarea locaselor de cult pentru negarea lui Dumnezeu si falsificarea grosolana a istoriei pentru ca nimeni sa nu isi mai cunoasca originea si identitatea. Imediat dupa intrarea trupelor rusesti in Romania organele de represiune ale securitatii instruite de consilieri sovietici au declansat o teroare ce a atins culmi fara precedent in istoria tarii noastre. Populatia tarii era hranita dupa un program asa zis "stiintific" care stipula un procentaj minim de calorii si proteine pentru fiecare membru al societatii, cu o ratie lunara de 200 gr salam amestecat cu soia si cateva pungi cu gheare de gaina, in timp ce nomenclatura avea acces la magazinele cu circuit inchis ale gospodariei de partid de unde se aproviziona cu alimente de cea mai buna calitate. Dupa un program epuizant de munca de cate 12-14 ore pe zi, inclusiv duminicile, salariatii istoviti isi improspatau fortele cu cate o ceasca de "nechezol", deoarece cafeaua naturala era rezervata numai activistilor din aparatul de partid si acolitilor lor. Datorita unui decret draconic prin care se urmarea cresterea numarului populatiei, nasterile erau supravegheate cu strictete, fiecare intrerupere de sarcina fiind efectuata in prezenta unui procuror care dadea verdictul asupra naturii avortului, multe femei tinere pierzandu-si viata in incercarea de a scapa de o sarcina nedorita. A profitat in schimb de acel decret minoritatea romilor care si-a dublat practic numarul .

Revolta care se declansase spontan la Timsoara in seara zilei de 16 decembrie 1989 ameninta sa se extinda si in alte localitati din tara si atunci tiranul a convocat la data de 21 un miting urias in Bucuresti, sperand sa dezamorseze situatia exploziva, sa demonstreze sprijinul masiv al populatiei fata de "cel mai iubit fiu al poporului" si sa infiereze revolta de la Timisoara provocata de "agenturili straine". Aceasta a fost greseala lui capitala care avea sa-l duca in final in fata plutonului de executie, deoarece nu stia ca un grup de complotisti avand sprijinul logistic al Moscovei pregateau in taina inlaturarea lui si acapararea puterii. Astazi se stie ca scoaterea lui din istorie fusese hotarata la Kremlin cu putin timp inainte. Dupa cum a declarat fostul colonel de securitate D. Rasina in fata Comisiei "Dec.’89" condusa de senatorul PNTCD Serban Sandulescu, la data de 11 noiembrie 1989 au fost convocati in 3 localitati din tara sefii inspectoratelor de securitate, fiind prezent la una dintre ele. Aceste consfatuiri la care nu au fost permise nici un fel de insemnari sau inregistrari au fost conduse la Bucuresti de gen. Vlad, la Brasov de gen.Stamatoiu, iar la Iasi de gen. Niculicioiu. In cadrul acestor intalniri cu caracter strict secret li s-a adus la cunostinta ca in urmatoarele 3 luni se va trece la aplicarea unuia din urmatoarele scenarii: A. lichidarea lui Ceausescu in urma unei invitatii la o consfatuire in URSS. B. schimbarea lui in cadrul unei plenare in care va fi demis, sau C. declansarea unor manifestatii populare in cursul carora vor avea loc confruntari intre armata si elemente declasate infiltrate in randul manifestantilor, urmate de fuga lui Ceausescu, apoi prinderea si judecarea lui. Rezulta deci ca liderii securitatii care mentineau un contact permanent cu KGB si GRU erau la curent cu planul inlaturarii dictatorului roman, dar cum trecuse vremea cand schimbarea primilor secretari ai tarilor satelit se facea la Moscova prin aplicarea unor asa zise "tratamente medicale" (vezi cazurile Gh. Dimitrov si Palmiro Togliati) sau prin iradiere (vezi cazul Gheorghiu-Dej), s-a hotarat eliminarea lui Ceausescu la el acasa conform punctului C al scenariului, datorita ocaziei prilejuite chiar de dictator insusi prin convocrea uriasului miting din Piata Palatului.

Data eliminarii lui fusese stabilita dupa intalnirea "tovaraseasca" pe care o avusese la data de 4 decembrie 1989 la Kremlin cu Gorbaciov, intalnire in cadrul careia dictatorul roman se mentinuse pe o rigida pozitie marxist-leninista, iar noua politica rusa de "glasnost" si aluzile primului secretar rus la o liberalizare a vietii social-politice din Romania nu au gasit ecoul scontat la Ceausescu . "Noi dorim prin perestroica noastra, i-a spus Gorbaciov, sa acumulam tot ceea ce este bun si sa deschidem perspectivele pentru reinoirea si perfectionarea societatii". Exact ceea ce nu dorea Ceausescu, constient fiind de faptul ca o schimbare cat de mica in politica interna va duce la prabusirea esafodajului pe care isi cladise odioasa dictatura. Din lectura stenogramei acelei intalniri care i-a pecetluit soarta reiese ca eliminarea lui trebuia sa fie pusa in aplicare dupa data de 9 ianuarie 1990, data care a fost insa devansata datorita ocaziei oferite de Ceausescu insusi.

Semnalul inceperii actiunii a fost dat in ziua de 21 decembrie 1989 la Radio Moscova intr-o emisiune in care trei deputati ai Sovietului Suprem l-au criticat pe dictatorul roman calificându-l "totalitar" si "stalinist". Acesta a fost momentul declansarii in intreaga tara a evenimentelor care s-au incheiat cu acapararea puterii de catre un grup format din cunoscuti agenti KGB si GRU. Scenariul intocmit la Kremlin, ce urma sa fie pus in aplicare in luna ianuarie cu ocazia aniversarii zilei de nastere a dictatorului, a fost realizat insa inainte de termenul stabilit, cu ocazia prilejuita de convocarea mitingului in care Ceausescu a incercat sa obtina sprijinul populatiei Capitalei cu promisiuni demagogice de majorare a salariilor. In marea masa a manifestantilor adusi fortat din intreprinderi pe baza convocatoarelor au fost infiltrati cativa agenti instruiti la scoala gherilei urbane care au aruncat la picioarele manifestantilor din zona Athenee-Palace cateva petarde. Ce a urmat se cunoaste deoarece secventele respective au facut inconjurul lumii, fiind retransmise de toate agentiile de presa si posturile de radio si televiziune. Femeile au inceput sa tipe declansand panica in randul manifestantilor care au inceput sa huiduie si sa impinga pe cei din fata lor, mitingul transformandu-se intr-o manifestare ostila celui care il organizase. Intrucat situatia devenise deosebit de critica pentru regimul comunist, a fost chemata armata, care a primit ordin sa reprime demonstratiile anticomuniste ce se desfasurau concomitent in Piata Palatului, la Intercontinental si in Piata Romana. In timp ce anumiti agenti ai securitatii strecurati in randurile revolutionarilor au deschis focul din apropiere ucigand si ranind o multime dintre ei, TAB-urile armatei au zdrobit de zidurile Salii Dalles corpurile plapande ale unor adolescenti printre care si o eleva de la un liceu din Capitala care ii poarta astazi numele, iar tancurile au trecut cu şenilele peste un grup de manifestanti, strivindu-i ca pe niste muste. Baricada pe care cativa tineri curajosi o ridicasera in fata hotelului Intercontinental a fost spulberata de aceleasi blindate care au trecut peste ea in viteza, ca intr-o actiune tactica de razboi. Luptele de strada au continuat pana in zorii zilei de 22 decembrie cand au fost lichidate ultimele puncte de rezistenta. Dis de dimineata prietenul meu TC m-a sunat la telefon spunandu-mi codificat: "Vino urgent, in Piata Universitatii se vand pui taiati". In felul acesta am participat si am putut fi martor la desfasurarea unor evenimente de cosmar care m-au marcat pentru tot restul vietii. Dupa orele 10 si-au facut aparitia grupuri masive de muncitori din platformele industriale ale Bucurestiului care s-au indreptat in mod organizat catre centrul Capitalei purtand drapele si panouri cu lozinci anti Ceausescu, ceea ce demonstreaza fara tagada ca totul fusese premeditat. Piata Palatului a fost ocupata de o imensa multime de oameni care au rupt cordoanele de ordine din fata Comitetului Central si au navalit in acea sinistra cladire in ale carei subsoluri fusesera distruse multe vieti si destine. Speriat si debusolat, balbaindu-se, dictatorul care nu mai putea articula un cuvant, s-a refugiat pe terasa unde a aterizat un elicopter chemat de gen V.Stanculescu care l-a luat pe el si pe sotia lui ducandu-i la UM 01417 din Targoviste unde aveau sa fie lichidati in Sfanta zi a Craciunului. "Acel proces a fost organizat ca sa-i facem o concesie lui Iliescu", a declarat intr-un interviu Voican Voiculescu, regizorul acelei mascarade de proces. Era in ziua de 22 decembrie 1989 orele 12,06, moment care marcheaza rasturnarea celui mai odios regim pe care l-a avut tara noastra de-a lungul milenarei ei istorii, regim care a creat un adevarat univers concentrationar de lagare si inchisori in care au fost exterminati peste un sfert de milion de oameni nevinovati.

In acele clipe entuziasmul populatiei era de nedescris. Strazile s-au umplut de locuitori care exultau de bucurie si scandau fericiti: "Ole, ole, ole, Ceausescu nu mai e"! Speranta reinviase in sufletul unui popor greu incercat ce asteptase resemnat minunea din acel decembrie insangerat. Tarziu in seara zilei de 22 decembrie, in balconul ocupat de tinerii revolutionari care rezistasera cu succes toata acea noapte precedenta de cosmar, a aparut si Ion Iliescu declarand cu sinceritate nedisimulata ca dictatorul "a intinat idealurile comuniste!!". Unde fusese el pana atunci? Dupa cum a declarat senatorul PNTCD Valentin Gabrielescu, presedintele Comisiei Parlamentare "Dec.’89", Ion Iliescu s-a aflat intr-un birou din cadrul MApN unde a cerut col. Eftimescu sa solicite gen rus Moiseev interventia armatei sovietice, interventie la care s-a opus energic Seful MSt.Major al Armatei, loctiitorul Ministrului Apararii gen Gusa, fapt pentru care a fost inlocuit de Ion Iliescu cu gen Militaru cunoscut agent GRU, opozitie pe care gen Gusa a platit-o mai apoi cu viata deoarece a murit intr-un mod suspect, ca multi alti martori importanti ai evenimentelor. De retinut faptul ca Nicolae Eftimescu avusese o intrevedere cu atasatul militar al URSS col. Mihailov tot din dispozitia lui Iliescu, intalnire la care participasera contraamiralul Stefan Dinu si col. Paul Sarpe, ambii facand parte din conducerea DIA, ceea ce demonstreaza cine sunt autorii din culisele Revolutiei. In acele momente situatia scapase de sub control. Entuziasmul populatiei dezlantuite era atat de mare incat punea in pericol existenta institutiilor Statului comunist si atunci Iliescu a lansat diversiunea cu "teroristii", diversiune care s-a transformat apoi intr-un adevarat razboi psihologic.

Manipularea populatiei s-a facut din Studioul 4 al Televiziunii cu ajutorul lui Silviu Brucan, Bujor-Sion si Dan Martian, televiziunea constituind principala sursa de intoxicare informationala a populatiei, acolo fiind locul unde s-au elaborat toate scenariile si diversiunile din acea perioada. Cautand un pretext pentru a zmulge puterea din mainile tinerilor revoltionari care incepusera sa se organizeze si sa stabileasca functii si raspunderi, Iliescu a creat in mod constient un climat de panica si haos simuland un atac din partea "teroristilor bine instruiti care trag din toate pozitiile", dand apoi dispozitii sa se imparta arme populatiei pe care a chemat-o sa apere institutiile vitale ale statului, sub pretextul ca acestea ar fi in pericol.

Diversiunea care facea parte din scenariul ce urmarea sa-l aduca la putere i-a reusit. Pretul platit insa de tinerii entuziasti si naivi care se avantasera cu pieptul gol la lupta impotriva comunismului si a fortelor care il sustineau a fost deosebit de mare. Dar el fusese calculat cu sange rece de organizatorii din umbra ai puciului, caci fara acesti martiri inocenti Ion Iliescu ar fi ramas tot restul vietii in umbra evenimentelor. Asa cum au intuit rasculatii din Timisoara, pe intreg cuprinsul tarii s-au declansat masive manifestari contra regimului, in care se scanda "Jos comunismul" si "Moarte securistilor". Exact ceea ce nu doreau pucistii din junta kgb-ista care il eliminasera pe Ceausescu, intrucat ei doreau sa mentina in continuare regimul comunist dupa eliminarea dictatorului, pentru a-si pastra nestirbite privilegiile. Armata a intervenit peste tot cu brutalitate declansand o adevarata baie de sange in cursul careia au fost ucise 942 persoane intre 22 decembrie 1989 si 4 ianuarie 1990, dintre care 222 de militari. O parte dintre acesti militari au fost ucisi in conditii deosebit de suspecte, neelucidate nici pana in ziua de azi deoarece autorii puciului au tot interesul sa ascunda crimele care au stat la baza loviturii lor de stat. Astfel, la solicitarea gen.Militaru, cunoscut colaborator KGB, col (post mortem) Gh.Trosca impreuna cu slt. (pm) Andrei Stefan, slt.(pm) Surpaceanu Constantin, slt. (pm) Costache Ion si slt. (pm) Neagoe Teodor din Brigada Antitero au venit cu un TAB in ajutorul MApN unde au fost primiti cu obuze de mortier care le-a curmat viata, desi comunicasera prin radio atat parola cat si cine sunt. A fost o neintelegere cum s-a pretins ? Cum se explica atunci coincidenta stranie ca tocmai col Trosca era cel care descoperise legaturile gen Militaru cu KGB in urma carora fusese indepartat din armata dar reactivat de Ion Iliescu? A fost in mod indubitabil razbunarea acelui "sovietic", cum l-a numit sotia dictatorului pe Militaru in timpul procesului-parodie. Printre cei care au fost asasinati atunci a fost si ziaristul francez Jean-Louis Calderon trimisul special al postului de televiziune francez "La CINQ", care a fost zdrobit sub senilele unui tanc al armatei in dimineata zilei de 22 decembrie in timp ce urmarea si nota in calitate de reporter felul cum se desfasurau evenimenele. La plecare ii spusese sotiei sale: "Nu fii nelinistita am sa vad si am sa ma intorc"! Nu a mai apucat sa se intoarca insa deoarece a cazut victima luptei pentru acapararea puterii de catre echipa Iliescu-Roman-Mazilu-Brucan-Militaru-Magureanu. Astazi o strada din centrul Capitalei, acolo unde a fost asasinat tanarul reporter in varsta de 31 de ani care a lasat in urma lui doua fetite, poarta numele sau. Desi autorii puciului au urmarit ca secventele sangeroaselor evenimente sa nu fie transmise in afara tarii, ele au fost obiectul multor reportaje ale altor trimisi la fata locului care au scris despre "Le jeu cache de Moscou", "Revolutia Romana, o minciuna mare cat secolul", sau "Coup d’Etat". O alta crima odioasa a fost uciderea cu sange rece a unor ofiteri si ostasi in termen ai Unitatii Militare 0865 din Campina care veneau, dupa informatii pe care le-am obtinut de curand dela un comandor de aviatie care a pilotat multi ani avioane TAROM, sa blocheze pistele aeroportului Otopeni pentru a face imposibila aterizarea avioanelor rusesti cu trupe. Desi au intrat in dispozitivul de aparare al aeroportului folosind corect parola de cod "Movila", auto-transportoarele lor au fost intampinate la intrarea in zona cu foc puternic de arme automate si mitraliere, 50 de ostasi si ofiteri dintre ei fiind ucisi in mod bestial, impreuna cu comandantul Subunitatii gen postmortem Ion Patras. Daca a fost o "disfunctionalitate" in comunicarea parolei, asa cum s-a pretins la procesul care s-a desfasurat datorita insistentelor presei, destul de tardiv de altfel, cum se explica faptul ca au fost ucisi din imediata apropiere chiar si ostasii raniti care mai miscau sau gemeau? In realitate, asa dupa cum a declarat fostul sef al Parchetelor Miltare gen Dan Voinea care instrumenta cazul masacrului de la Otopeni, a existat un plan cu numele de cod "Atentie la flori", care urmarea lichidarea viitorilor ofiteri ai Scolii Militare de la Campina. De mentionat ca magistratul Voinea a fost primul demnitar indepartat de Iliescu la peluarea puterii dupa alegerile din anul 2000, dearece magistratul instrumenta si Dosarele Revolutiei si Mineriadei si declarase ca va da publicitatii numele adevaratilor vinovati ai masacrelor.

Si seria crimelor suspecte a continuat. Serg major Emanoil Ciobanu a fost omorat la data de 23 decembrie in incinta spitalului militar din Bucuresti, iar serg major Nicolae Mohorean chiar in ziua de Craciun in incinta MApN, desi sediul ministerului nu fusese atacat de nici un "terorist". Soldatul Vasile Constantinoiu la data de 30 decembrie la Palatul Telefoanelor, iar soldatul Mihai Ghenea tot in incinta MapN in ultima zi a anului 1989. Un caz deosebit este cel al soldatului Anghel Manolache care a fost ucis pe la spate in ceafa la data de 4 ianuarie 1990 la Telegraful Central, in timp ce transmitea mersul evenimentelor. Cei care au creat starea de haos necesara preluarii puterii aveau tot interesul ca evenimentele sa nu fie cunoscute asa cum se desfasurau, pentru a lansa versiunea lor. In curtea Studioului de Televiziune din Bucuresti este un monument de otel inoxidabil, in spatele caruia un soldat si doi revolutionari inarmati luasera pozitie impotriva celor care trageau din cateva vile de pe trotuarul opus televiziunii pe bd Dorobantilor. In realitate erau simulatoare instalate de agenti DIA, inauntru neaflandu-se nici un asa zis "terorist". Revolutionarii si ostasul au fost impuscati cu mare precizie pe la spate, in ceafa, ceea ce exclude posibilitatea ca ei sa fi fost impuscati din elicopter sau de catre parasutistii instalati pe turnul televiziunii, cum s-a pretins atunci.

Cine au fost ucigasii? In urma unor investigatii facute de cercetatori neinregimentati politic, s-a aflat ca incepand cu ora 18 in ziua de 22 decembrie, diversiunea a fost condusa efectiv de Reteaua 246 Interna a DIA care fusese pregatita din timp pentru contracararea unor eventuale revolte ale populatiei impotriva regimului comunist. Agentii acestei retele cunosteau sistemul national de aparare in amanunt, cu indicative, parole, inclusiv variantele de riposta ale armatei in situatii exceptionale..

Baia de sange a continuat cu uciderea in spital a unor militari ce fusesera internati cu rani usoare, printre cei asasinati aflandu-se si un soldat ce fusese impuscat de un ofiter in Piata Universitatii pentru refuzul de a trage in maifestanti, rapit apoi din pat de cativa "necunoscuti" care l-au dus undeva unde i-au venit de petrecanie. Cine erau acesti "necunoscuti? Poate aceiasi "teroristi" ai lui Ion Iliescu care l-au impuscat cu mare precizie in cap si pe soldatul tr Cristian Florin ce supraveghea strada Academiei de la fereastra unui hotel pe care primise ordin sa-l apare (de cine?). Lunetistul i-a luat viata exact cu 2 saptamani inante de eliberare, cand urma sa se inscrie la Academia de Studii Economice.

Am putea relata multe alte crime savarsite pentru destabilizarea situatiei si cucerirea puterii dar ne oprim deocamdata aici. Despre Revolutia din decembrie ‘89 s-au scris mii de pagini, foarte multi cercetatori si analisti politici incercand sa arunce o raza de lumina asupra sangeroaselor evenimente. Mai era atunci nevoie de inca o trecere in revista a acelor dramatice momente care au indoliat sute de familii bulversand constiintele romanilor cu douazeci de ani in urma? Noi credem ca niciodata nu este prea tarziu pentru aflarea adevarului, intrucat cercetarea evenimentelor din acel decembrie insangerat face parte dintr-un proces ce va duce inevitabil in final la aflarea exacta a realitatii obiective. De la acest proces nu se poate sustrage nimeni, iar crimele Revolutiei vor fi solutionate intr-o zi in care adevaratii vinovati de faradelegile savarsite vor fi deferiti Justitiei, deoarece scenariile si diversiunile cu ajutorul carora au preluat puterea reprezinta cele mai infamante faradelegi ale regimului instalat in urma puciului de sorginte kgb-ista.

Atunci isi vor gasi linistea sufleteasca si mamele nemangaiate care asteapta de multi ani sa afle cine le-a ucis copiii. 

George Georgescu este membru al Asociatiei Canadiene a Scriitorilor Romani