La data de 8 februarie 2008 comandorul Florian Buchiu a decolat intr-un zbor fara intoarcere spre alte constelatii, pornind pe urmele camarazilor sai de arme care si-au frant aripile in marea inclestare a celui de al Doilea Razboi Mondial. Imaginea acestor camarazi ii revenea a adesea in minte, defiland prin fata lui ca la apelul de dinaintea plecari in misiune, salutandu-l de dincolo de viata cu mana la cozorocul caschetei de aviator. Atunci auzea aievea zgomotul infernal al motoarelor si al rafalelor mitralierelor de bord care rapaiau in jurul carlingai avioanelor ce sagetau vazduhul in care disparuse fara urma distinsul scriitor si aviator Antoine de Saint-Exupery, autorul "Micului Print" care ne-a incantat tineretea. Florian Buchiu a participa la luptele aeriene pe frontul de rasarit din prima zi a razboiului pana la data de 23 August 1944, cand a cerut trecerea in rezerva, refuzand sa lupte alaturi de trupele sovietice pe frontul de apus. A trecut prin situatii in care a simtit in ceafa rasuflarea mortii, dar a scapat de fiecare data teafar, pentru a ceda acum in fata unei boli necrutatare. A fost distins cu "Virtutea Aeronautica cu Spade" clasa "Cucea de Aur", "Coroana Romaniei" si "Steaua Romaniei" cu "Spade si Panglica" a "Virtutii Mlitare" si altele. Am in fata cele peste 80 de scrisori-document pe care mile-a trimis, adevarate file ale jurnalului sau de bord, scrisori in care imi relateaza faptele de eroism ale camarazilor sai de arme in inclestarile aeriene ale Cataclismului Mondial. Despre faptele lui de eroism mi-a vorbit greu, cu modestie, numai dupa ce am insistat indelung. Recitesc acum aceste documente de o valoare inestimabila cu vadita emotie, stergandu-mi din cnd in cand cate o lacrima . Pe acest brav aviator, unul dintre ultimii supravietuitori ai Promotiei de ofiteri de aviatie "Eroica ‘41" l-am intalnit la "Campul Romanesc" de langa Hamilton, un pitoresc cuib de vulturi unde se regasesc an de an intr-un climat de simtire romaneasca si de reculegere spirituala compatrioti de-ai nostri veniti din toate colturile lumii. Plimbandu-ne pe aleile umbroase ale parcului ne-am impartasit unul altuia dragostea fata de Aviatie, hotarand sa redeschidem un Capitol din Epopeea celui de al Doilea Razboi Mondial, Capitol deasupra caruia istoricii perioadei comuniste au asternut arbitrar lintoliul uitarii vinovate. Dupa despartirea noastra a urmat o corespondenta voluminoasa in care si-a depanat amintiri din timpul pariciparii lui alaturi de adevarate legende ale Aviatiei moderne la luptele aeriene care s-au desfasrat atat pe frontul de Rasarit, ca si in teritoriu pentru apararea tarii impotriva aviatiei anglo-americane care provocau pagube uriase cu ajutorul bobardamentelor aviatice. Am avut astfel prilejul de a intra in atmosfera specifica luptelor la care a participat direct si a cunoaste faptele de eroism ale unor aviatori care si-au frant aripile in timpul confruntarilor pentru apararea cerului Patriei sau pentru eliberarea tinutului stramosesc de dincolo de Prut. Florian Buchiu s-a nascut in Bucuresti la d ata de 7 apilie 1917. A absolvit Scoala Civila de Pilotaj in anul 1939 obtinand brevetul de pilot Gradul I si II. Fiind incorporat pentru satisfacerea stagiului militar a fost trimis sa dea examen la Scoala de Ofiteri de Aviatie (r) primind la absolvire brevetul de pilot militar de razboi si repartizat la Flotila 3 Informatie Buzau unde a fost brevetat pilot pe avion IAR 38 de recunoastere si bombardament usor. In luna septembrie 1940 a fost repartizat la Escadrila 113-Legatura si Comandament, la dispozitia Regiunii a 3-a Aeriana instalata pe aeroportul Militar de la Pipera. La data de 10 mai 1941 a primit gradul de sublocotenent aviator (r) promotia "Regele Mihai", promotie care, in urma spiritului de sacrificiu si a victoriilor obtinute in luptele aeriene avea sa capete renumele de Promotia "Eroica ‘41" . La data de 21 iunie 1941 cand armatele romane au trecut Prutul, sublocotenentl Florian Buchi a primit botezul focului, participand la misiunile aeriene pana in ultima zi a razboiului din rasarit. La data de 1 ianuarie 1943, in numele Majestatii Sale Regele Mihai I si din Ordinul Conducatorului Statului Roman, Maresalul Ion Antonescu, i s-a conferit "pentru devotamentul si priceperea aratata in razboiul contra Uniunii Sovietice in anul 1942", cum se mentioneaza in cele 2 brevete primite, Ordinul "Coroana Romaniei" cu Spade si Panglica de "Virtute Militara" in gradul de Cavaler, iar la data de 20 august 1944 Ordinul "Virtutea Aeronautica cu Spade Clasa Crucea de Aur", pentru "fapte de arme si servicii exceptionale aduse Aeronauticii in razboiul din 1941-44". Comandorul av (r) Florian Buchiu a posedat in total 3 Ordine si 5 Medalii, plus una slovaca. Acest brav aviator a primit destul de tardiv, in luna decembrie 2000 legitimatia de veteran de razboi in gradul de comandor av.(r), dupa 4 ani de dispute si refuzuri datorate faptului ca poseda dubla cetatenie, romana si americana,devenind membru de onoare al Uniunii Veteranilor de Razboi si al AFDPR. Decoratia slovaca cu frunze de laur ce inconjoara o cruce cu doua brate ii este deosebit de draga si o pastreaza la loc de cinste alaturi de celelalte Ordine si medalii pe care le-a primit din partea autoritatilor romane. Ea reprezinta dovada recunostintei unui ofiter slovac caruia i-a salvat viata in imprejurari deosebit de dramatice. In luna ianuarie a anului 1943, dupa rezistenta eroica a trupelor noastre ramase fara munitie, fara hrana si fara imbracaminte de iarna, avand un mare numar de ostasi degerati, raniti si mii de cadavre, trupele romane incercuite au fost nevoite sa dea curs ultimatumului sovietic din 9 ianuarie 1943 si sa inceteze luptele. In urma ruperii frontului din Caucaz si a ofensivei sovietice, restul armatelor romane si germane se retrageau in ordine inspre peninsula Taman, incercandu-se salvarea bolnavilor si ranitilor care necesitau interventii chirurgicale in spitalele din spatele frontului, dar si a armamentului si mijloacelor de transport. Pentru o mai buna desfasurare a misiunilor de zbor in conditiile retragerii, Escadrila 113 fusese impartita in 3 Sectii, Slt. Florian Buchiu preluand comanda Sectiei a 3-a. Intr-una din dramaticele zile ale acelei retrageri s-a apropiat de el un ofiter slovac mobilizat in armata germana dupa ocuparea Ceho-Slovaciei, ofiter cu care schimbase cateva pareri cu privire la soarta previzibila a razboiului. Era bandajat la mana si la cap, plin de sange si noroi si i-a marturisit ca in retragerea trupelor germane in fata ofensivei rusesti prietenul si camaradul sau pe care ofiterul roman il cunoscuse, nu putuse fi evacuat si ramasese in zona luptelor. Era afectat mai mult de soarta acestuia decat de ranile pe care le avea el insusi.

–"Esti dispus sa zbori cu mine sa il cautam si sa-l aducem aici?", l-a intrebat Slt.Buchiu. Ofiterul slovac a fost de acord si au pornit amandoi intr-o aventura deosebit de riscanta pentru salvarea camaradului sau. Zburand la o altitudine de numai 40-50 de metri au reusit sa survoleze linia frontului fara incidente si sa ajunga intr-un loc pe care ofiterul slovac il insemnase pe harta, unde, datorita unui adevarat miracol l-au zarit din avion schiopatand, sprijinindu-se in pistolul mitraliera. Slt.Buchiu care era un pilot experimentat a executat un viraj strans cu vantul in fata, oprind avionul la circa 15 metri langa ofiterul slovac care recunoscuse aparatul romanesc dupa insemnele de pe fuselaj si tricolorul de pe aripi. L-au urcat in avion unde i-au descoperit o rana adanca mai jos de genunchi pe care o bandajase singur cu fasii rupte din camasa. In momentul in care l-au urcat in avion au fost reperati insa de artileria rusa, in jurul lor explodand o multime de obuze de brand, insa Buchiu care era un as al pilotajului, a pus motorul in plin si coborand flapsurile a zvacnit ca dintr-o catapulta peste terenul denivelat, mentinad turajul la maximum pana ce au reusit sa ajunga nevatamati in spatele liniilor trupelor noastre. Ofiterul slovac salvat a fost imediat supus unei interventii chirurgicale, extragandu-i-se schijele din piciorul ranit. In semn de recunostinta acesta l-a imbratisat pe bravul aviator roman care nu pregetase sa-si riste propria viata pentru a o salva pe a lui, oferindu-i decoratia pe care o avea pe piept. Un colonel german pe care Slt.Buchiu il adusese si pe el din linia frontului inapoi la Melitopol l-a felicitat pentru fapta lui eroica, dar i-a atras atentia ca nu avea dreptul sa-si riste viata si sa puna in pericol integritatea aparatului de zbor care nu era proprietatea lui personala. –"Daca ai fi fost ofiter german ai fi fost aspru sanctionat, chiar daca aventuroasa ta misiune a reusit", i-a spus acesta. Astfel s-a putut verifica diferenta enorma dintre conceptiile rigide ale ofiterului prusac adept al disciplinei de fier si morala crestina a ofiterului roman, care a pus deasupra ordinelor si regulementelor viata unui semen aflat intr-o situatie limita. Ma gandesc ce ar fi zis rigidul ofiter german daca ar fi aflat ca sublocotenenul Florian Buchiu a acordat cu de la el putere, fara sa ceara aprobarea superiorilor, o permisie de 3 saptamani unui mecanic de avion cre i s-a plans ca nu-si va vedea niciodata copilul care abea se nascuse. Mai mult, in calitate de sef al Escadrile 113, i-a asigat acestuia transportul in tara si inapoi cu un avion Junkers trimotor pilotat de camaradul lui Dumitru Sever. A fost o problema de constiinta in care tanarul sublocotenent si-a amintit cum acesta, impreuna cu alti mecanici, se sculau de la orele 2-3 noaptea pentr a incalzi cu lampile de benzina baia de ulei a motorului, pentru ca pilotii sa poata decola in zorii zilei spre a efectua misiunile incredintate. Incalzirea bailor de ulei se facea in acest mod rudimentar deoarece incalzitoarele cu aer cald fusesera abandonae pe aerodromul din Tacinskaia, neputand fi evacuate in retragere din cauza altor prioritati. Dupa aceasta intamplare intreaga Escadrila 113 a fost reintregita pe aeroportul din Melitopol unde tot personalul compus din piloti, tehnicieni, mecanici, servanti, ostasi si personal administrativ au primit noi distinctii ca rasplata pentru felul exemplar in care si-au facut datoria fata de tara. Atmosfera era insa trista, deoarece toti si-au amintit in acele clipe de camarazii lor care lipseau la apelul festivitatii intrucat isi fransesera aripile in dramatica inclestare a luptelor aeriene la care participasera. Daca pe cativa dintre camarazii lui, inclusiv pe rigidul colonel german i-a adus teferi din liniile inamice, Slt.Buchiu a primit misiunea de a recupera cadavrul eroului Cpt post-mortem Alexandru Starcea si al Adjutantului Tomag, componenti ai Escadrilei 113 care cazusera cu avionul in flacari si fusesera ingropati provizoriu in sudul Kubanului. Magistrat in viata civila, Alexandru Starcea era casatorit cu o scriitoare de mare talent ce se tragea dintr-o ilustra familie cu ascedenti care participasera la faurirea Romaniei Mari si la modernizarea tarii noastre ce se bucura in perioada interbelica de aprecieri unanime pe plan european. Datorita functiei de judecator fusese mobilizat pe loc dar el si-a folosit toate relatiile pe care le avea pentru a participa la luptele din Rasarit, reusind dupa multe interventii sa obtina aprobarea de a insoti Escadrila 113 peste Nistru. Dupa cateva incursiuni de informare in liniile inamice incununate de succes, la data de 3 septembrie 1943 Lt.Alexandru Starcea a primit misiunea de a efectua un zbor de recunoastere pe un IAR 38 in sudul Kubanului unde s-a angajat intr-o lupta aeriana cu cateva avioane sovietice, aparatul lui prabusindu-se in flacari, atat el cat si Adjutantul Tomag murind carbonizati. Impreuna cu Slt.Ionica Voiculescu, Florian Buchiu a zburat la Slavinskaia cu misiunea de a depista locul unde cei doi aviatori fusesera ingropati provizoriu plecand apoi pentru aducerea celor doua corpuri neinsufletite spre a fi inhumate crestineste cu onoruri militare. Insotit de 6 ostasi avand cu ei sape, lopeti, formol si doua sicrie, Slt.Buchiu a plecat cu un camion militar spre sudul Kubanului, ajungand dupa o calatorie de doua zile si o noapte pe drumuri desfundate la colhozul "Bret Truda" unde au gasit 2 mormane de pamant insemnate cu cruci de lemn. La inapoiere in orasul Rostov l-au gasit pe tatal aviatorului Alexandru Starcea, Presedinte al Inaltei Curti de Justitie, care venise sa ridice ramasitele pamantesti ale unicului sau fiu pe care l-a identificat dupa o lucrare de aur pe partea dreapta a danturii, intrucat ambii piloti erau de nerecunoscut. Celor doi aviatori li s-au confectionat apoi sicrie din tabla de zinc fiind depusi intr-o bisericuta din Rostov unde au avut o garda de onoare si s-a desfasurat apoi o impresionanta ceremonie religioasa. Dupa multe peripetii in care avionul ce transporta sicriul cu corpul Lt.Starcea a fost atacat de rusi, eroul a fost inhumat in interiorul schitului de langa conacul familiei sale din Bucovina, fiind apoi deshumat de teama profanarii mormantului de catre trupele bolsevice care avansau catre frontierele tarii noastre si adus in Bucuresti unde Cpt.av post-mortem Alexandru Starcea si-a gasit linistea de veci in incinta Bisericii Visarion ctitorita de matusa lui Printesa Heraclide. Una dintre cele mai terifiante amintiri ale comandorului Florian Buchiu din timpul razboiului dateaza insa din ziua de 10 iunie 1944, zi in care o puternica formatiune de avioane de bombardament americane insotite de numeroase aparate de vanatoare Mustang si Lighting de mare viteza au incercat sa surprinda la sol aviatia de vanatoare romana si germana pentru a le scoate din lupta. Din fericire Grupul 6 de Vanatoare IAR 80 condus de Cpt av. Dan Vizante intuind acest lucru se ridicase in aer dand o riposta cu urmari dezastruoase pentru aviatia americana care a pierdut atunci 24 de aparate de vanatoare si de bombardament doborate de aparatele IAR si 27 doborate de escadrilele de Messerschmitturi pilotate de aviatori romani si germani. Aceasta lupta in care Lt.Florian Buchiu a vazut chipul mortii a fost descrisa cu lux de amanunte in Revita franceza "Pionniers" in anul 1982 de comandorul Dan Vizante, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul. In tip ce avioanele de vanatoare ale Grupului 6 atacau in aer puternica formatie americana, cele ale Escadrilei 113 B au fost scoase din hangar pentru a decola si a fi camuflate pe aerodromuri improvizate pe izlazuri inconjurate de paduri. Ruland spre punctul de decolare aparatele s-au grupat in formatie de cate trei, capul de formatie fiind Lt.Florian Buchiu in calitate de comandant al Escadrilei. Zburand la joasa altitudine au ajuns deasupra Bazei de Observatii Aeriene de la Pantelimon unde au zarit cateva avioane bimotor patruland deasupra aerodromului Branesti. --"Lighting-uri", a strigat comandantul Escadrilei zarind in oglinda retrovizoare un avion inamic chiar in spatele sau. Desi a impins maneta de gaze pana la refuz inscriindu-se in alunecare pe o aripa pana la inaltimea copacilor din coroana carora a zmuls un manunchi, o rafala de mitraliera trasa din avionul de vanatoare american i-a ciuruit parbrizul si capota motorului. A reusit totusi sa aterizeze accelerand viteza inspre liziera padurii din apropiere, insa un alt "Lighting" american a coborat pana la inaltimea copacilor pentru a-l prinde in colimator si a-l mitralia. In cateva fractiuni de secunda Lt.Buchiu a putut zari chipul pilotului american si botul avionului de vanatoare pe care era pictat un cap fioros de rechin si sa auda paraitul trasoarelor care il cautau pe el muscand pamantul in fata elicei avionului sau. Dupa ce a adapostit avionul la marginea padurii a sarit din carlinga si auzind gemetele secundului sau l-a tras afara asezandu-l pe iarba la umbra catorva copaci. Din maneca hainei de piele a acestuia curgea sange si dupa ce i-a scos haina i-a oprint hemoragia cu ajutorul a doua pansamente strans legate. Din fericire pentru camaradul sau cele doua gloante de mitraliera care ii strabatusera muschiul bratului nu-i atinsesera osul. Dupa plecarea avioanelor americane au iesit din padure ceilalti piloti si ostasi romani fericiti ca ii vad in viata.

"D-le locotenent, i-a marturisit decanul de varsta al lor imbratisandu-l, cand am vazut ploaia de trasoare invaluindu-va in aer si apoi la sol, nu am crezut ca veti scapa". – "Nici eu nu am crezut", i-a raspuns norocosul aviator care vazuse chipul mortii. Amintirile regretatului Comandor av.(r) Florian Buchiu, impreuna cu cele ale Comandorului Dan Vizante, ale Generalilor Ion Dobran si Dan Stoian, precm si ale altor participanti la cel de al Doilea Razboi Mondial, reprezinta o importanta sursa de informare si documantare asupra faptelor de eroism savarsite de aviatorii nostri in inclestarile razboiului de eliberare a Basarabiei si Bucovinei, pe care istoricii aserviti puterii comuniste le-au ignorat, falsificand grosolan istoria. Astazi insa avem datoria sa restabilim adevarul, sa facem cunoscut generatiilor tinere sacrificiul suprem al aviatorilor care au plecat in zbor spre Imparatia lui Dumnezeu aparand vazduhul Patriei si sa le aducem tuturor prinos de recunostinta pentru faptele de eroism savarsite in marea conflagratie mondiala.