Unul dintre subiectele care stârneşte astăzi controverse este alimentaţia sănătoasă. Oamenii se gândesc în fiecare moment la ceea ce mănâncă şi la impactul alimentelor asupra sănătăţii lor. Societatea modernă este caracterizată de numeroase astfel de obsesii. Ne gândim prea mult la ceea ce mâncăm, ne gândim la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, fără să ne întrebăm de ce…

Omul este preocupat atât de mult de prelungirea existenţei, încât uită să trăiască. Ne gândim la fiecare clipă din viaţa noastră, disecăm fiecare moment, încercând să găsim sensuri ascunse, motive. Fiinţa umană este preocupată de justificare mai mult decât de acţiune, oamenii gândesc în loc să facă.

McDonald’s reprezintă un simbol al capitalismului, al societăţii de consum. Lanţul de magazine a atras de-a lungul timpului numeroase critici, fiind învinuit pentru degradarea stării de sănătate a celor care preferă mâncarea de tip fast food. Campaniile anti fast food au ajuns de multe ori la limita legii cu protestele lor, iar magazinele au fost nevoite să insiste pe atenuarea efectelor acestora. Încercând să le explice cumpărătorilor că produsele lor respectă toate regulile, marile magazine au fost nevoite să realizeze campanii costisitoare, investind zeci de milioane de dolari pentru a îi contracara pe alarmişti. Poate că ar trebui, aşa cum scrie Michael Crichton în volumul “Frica”, să organizăm un proces ”un al doilea proces Nurnberg – de data aceasta pentru irosirea continuă a bogăţiilor Vestului pe futilităţi – completat de imaginile copiilor morţi din Africa şi Asia, cauzate de aceasta.” Banii aruncaţi pe capriciile inutile ale omului modern ar putea fi folosiţi pentru a ne îmbunătăţi viaţa, pentru a deveni mai fericiţi. Fără să ne gândim în permanenţă la consecinţe, ci învăţând să trăim cu adevărat.

Societatea a evoluat însă din păcate filosofia a stagnat. Fără să încerce să aplice teoriile lor, gânditorii trag semnale de alarmă, folosind aleatoriu părerile oamenilor de ştiinţă, fără să realizeze efectele acestor afirmaţii. Vorbim pentru a vorbi, construim teorii din simpla dorinţă de a construi, fără să testăm şi fără să înţelegem că o lamentare nesusţinută de fapte concrete nu este decât un moft.

Se spune că oamenii se îngraşă, sunt numeroşi specialişti care afirmă că asistăm la o explozie a obezităţii datorată răspândirii mâncării de tip junk food. Este foarte uşor să condamnăm lanţuri de magazine, este uşor să pretindem că McDonald’s, KFC sau Burger King sunt vinovate pentru dezechilibrele noastre. Haideţi însă să ne gândim puţin la viaţa unui om modern: astăzi, nu mai facem mişcare aproape deloc, astăzi mâncăm la altă oră în fiecare zi, astăzi existenţa noastră înseamnă în fiecare secundă stres, situaţii limită, agitaţie... De ce nu am considera acestea ca fiind problemele principale, de ce trebuie mâncarea să conteze atât de mult? Şi mai ales, de să învinuim un magazin pentru o alegere personală, care ar trebui să ţină exclusiv de noi?

Se spune că mâncăm nenatural. Aceeaşi doctori care se trezesc la şapte dimineaţa, muncesc până la ora 8 seara şi nu coboară din maşină decât în faţa propriei case, pretind că un hamburger ne va distruge sănătatea şi mai ales că asta ar trebui să conteze. De ce oare, în loc să ne gândim la trupul nostru, la ceea ce facem cu el, medităm aproape de fiecare dată la mâncare şi la ceea ce ar trebui să nu facem. Haideţi să alergăm în fiecare zi 5 kilometri şi vom descoperi că 1000 de calori nu mai contează, haideţi să umblăm pe jos mai mult, haideţi să ne trezim la ora 10:00, haideţi să iubim din toată inima, fără să ne gândim la consecinţe. Atunci nici nu se va mai pune problema mâncării, pentru că un om care trăieşte cu adevărat poate să mănânce orice.

Mileniul III aparţine micilor obsesii, iar problemele omului modern par să se multiplice pe măsură ce societatea se dezvoltă. Deşi astăzi suntem mult mai sănătoşi decât în urmă cu 50 de ani, bolile ne preocupă infinit mai mult, deşi astăzi opţiunile sunt practic nelimitate, nouă ni se pare că suntem constrânşi. Paradoxul intitulat om de ştiinţă modern nu reuşeşte să înţeleagă realitatea, pentru că pleacă de la prejudecăţi, încearcă să perceapă lumea prin intermediul corolarelor apriorice. Şi, oricât a încercat Kant să dovedească contrariul, “a priori” înseamnă ghiceală şi de foarte multe ori maliţiozitate!

Este normal să mâncăm astăzi altfel, pentru că avem deja în spate câteva mii de ani de dezvoltare. Ideea nu e să revenim la mâncarea naturală, pentru că aceasta nu mai e de mult rentabilă. E-urile sunt esenţiale pentru cultura gastronomică modernă, pentru că ele ajută la păstrarea mâncării şi oferă multe dintre gusturile indispensabile fiecăruia dintre noi. Vrem natural, natural, dar ne-am îngrozi dacă am primi asta!

E foarte uşor să acuzăm, este foarte uşor să aruncăm cu noroi. Se spune că marile magazine exploatează forţa de muncă tânără, dar câţi dintre tinerii care lucrează acolo ar prefera să fie şomeri? Se spune că marile magazine îi obligă pe oameni să mănânce nesănătos, dar câţi dintre noi ar vrea să depindă de o ploaie sau de câteva bucăţi de balegă pentru a avea mâncare? Să întoarcem oglinda, măcar pentru câteva secunde!

E uşor să acuzi, mai greu este însă să cauţi soluţii… Cei care se lamentează trebuie să înveţe să trăiască. Haideţi să căutăm metode pentru a arde grăsimile în loc să restricţionăm ceea ce mâncăm, haideţi să vedem avantajele oferite de o franciză în loc să o condamnăm. Ne convine că oriunde în lume am intra într-un McDonald’s, mâncarea are acelaşi gust şi aceeaşi calitate, dar protestăm când orele de sedentarism cronic ne distrug sănătatea. Le vrem pe toate, fără să înţelegem că perfecţiunea nu trebuie să existe.

Cultura scuzei trebuie să dispară. Nu suntem obligaţi să mâncăm în stil fast food, publicitatea nu va înseamna niciodată manipulare. Trebuie să renunţăm la ipocrizie şi să învăţăm să trăim în mileniul III ca oameni ai mileniului III. Până la urmă, ceea ce mâncăm ţine exclusiv de opţiunea personală... Iar opţiunile unora sunt pur şi simplu mai naturale: 

”Nu ştiu de ce, dar cred că divina doamnă a bucătăriei californiene mânca şi după ora 6 seara!” 

                                                                                       Dan-Silviu Boerescu (în Poftele) 

            Este timpul să descoperim frumuseţea vieţii, este timpul să trăim cu adevărat, fără teamă, fără prejudecăţi. Universul ne aşteaptă. Să ne bucurăm de o legumă la fel cum ne bucurăm de un produs exclusiv sintetic. Frumuseţea mileniului III este diversitatea. Putem citi Coranul în timp ce savurăm un dublu hamburger, nu este nicio problemă. Şi dacă adăugăm un pahar de Tokaj, sau, după gust, o Coca Cola rece, vom descoperi că viaţa este atât de simplă şi de frumoasă. Până la urmă, why change perfection?