- Domna Banu, ne cunoaştem de puţin timp şi totuşi, cu permisiunea Dvs, voi renunţa la formele de politeţe în acest dialog pentru a ne simţi mai în largul nostru de zi cu zi, iar cititorii să se bucure de rezultatul comversaţiei noastre libere. De acord?

- De acord, Aurel Pop, sunt onorată să răspund la întrebările tale. 

- Dana, eşti tânără; n-am să insist mult asupra trecutului tău. Mă voi opri asupra prezentului, asupra viitorului. Care e timpul tău preferat ?

-Da, sunt tânără,  la cei aproape 38 de ani ai mei nu am ajuns încă, din fericire sau din nefericire, excesiv de matură. Cu siguranţă prezentul rămâne timpul meu preferat deocamdată. 

- Ai debutat editorial cu volumul de versuri, “Pe malul celălalt al râului” 1986, urmat de volumul “Poeme de îmblânzit Magda -Lena” 1991, după care volumul de proză scurtă “Oraşul părăsit” 2000, ca în acest an să recidivezi cu volumul de versuri “Poezii din ţara lui elian” îţi doreşti ca scrisul tău să devină literatură ?

-Hmm, aş vrea să-l văd eu pe autorul care ar răspunde negativ la întrebarea asta...Nu văd alt motiv pentru care mi-aş fi consumat mai mult de 20 de ani din viaţă până acum în căutarea versului perfect, a literei desăvârşite. 

- Care dintre volumele  scrise te unge  la suflet ? sau încă nu l-ai scris ?

- Nu am scris încă o carte care să mă mulţumească, sunt sigură însă că într-o zi voi reuşi, cred asta încă din adolescenţă, nu văd de ce mi-aş schimba ideea, mai cred că în momentul în care ajungi să fii mulţumit total de scriitura ta eşti pe un drum alunecos, prefer să rămân mereu şi mereu nemulţumită de scrisul meu, e o formă de a mă păstra vie.  

- Ce e scrisul tău: act de iubire ? act de narcism ? act de...?

- Sunt eu şi atât, nu mă cunosc îndeajuns de bine încă pentru a formula o definiţie a scrisului meu, oricum nu mi-au plăcut niciodată definiţiile, nu cred în ele, ceea ce astăzi pare pentru totdeauna mâine e ca şi cum nu s-ar fi întâmplat niciodată. 

- Ai apărut în literatura românească, te-ai impus printr-o scriitură originală, bine apreciată de critică, de prieteni. Cine crezi că o să-ţi calce pe urmă ?

- Cred că dacă aş răspunde la întrebarea asta aş da dovadă de o lipsă de modestie de neiertat. Viitorul le va aşeza pe toate la locul lor. Vom vedea cine şi cum va veni înspre mine. 

- În sfera creaţiei feminine se poate vorbi de prietenii fie ele şi literare ?

- Desigur, prieteniile literare sau nu  există peste tot, nu se poate vorbi despre prietenie ca fiind apanajul unui singur domeniu privat, exclusivist. Eu cred definitiv şi irecuperabil în prietenie, şi asta nu de ieri sau de acum 2 minute, prietenii mei sunt familia mea. 

- Există în domeniul culturii “grupuri de interese” există “corupţie” ?

- Crezi că dacă aş răspunde "nu" m-ar crede cineva? Da, există dintotdeauna şi vor mai avea viaţă lungă-prelungă de trăit.

 - Crezi că se poate trăi din scris, sau asta te face să te gândeşti uneori să-ţi “iei lumea-n cap” ?

- Nu, nu se mai poate trăi din scris dar parcă nici nu se mai scrie ca şi cum s-ar trăi din el. 

- Cum scrii ? Ce ai pregătit pentru viitor ?

- Scriu repede, dintr-o respirare, fără pauze, scriu încordat, cu patimă.

Lucrez la un roman (de aproximativ 7 sau 8 ani) sper să nu îl termin prea curând, a devenit o obişnuinţă să tot modific şi să tot revin pe textul lui, mai lucrez şi la un volum de poezii "Portretele prietenilor mei"(titlul nu e unul definitiv) sper ca prin vara viitoare să îl termin, nu mă grăbesc să public în volum, important e să scriu. 

- Există  puncte distincte în geografia literară a momentului ?

- Desigur, întotdeauna, indiferent de moment, au existat puncte distincte, personal sunt foarte apropiată de scriitura tinerilor poeţi basarabeni, nu dau nume pentru că sunt mulţi şi nu aş vrea să omit pe cineva. 

- Se poate vorbi de o nouă promoţie de poeţi ?

- Desigur, se scrie, se scrie mereu, există o generaţie nouă, crudă, printre ei mulţi poeţi de talent, din păcate nu sunt solidari între ei, cred că dacă nu vor rezista ca grup  asta se va întâmpla doar din vina lor. 

- Tot mai mulţi tineri cochetează cu poezia în spaţul virtual. Să fie oare o mai multă libertate de exprimare în acel spaţiu sau e teama de înfruntare cu rechinii breslei scriitoriceşti a noii generaţii ?

- Te asigur că nu e vorba de nicio teamă, e vorba în mod cert de feedback, faptul că ai acces rapid la cititor, că poţi afla reacţia lui faţă de text, că poţi comunica direct cu el, este ceva deosebit, literatura virtuală nu mai e de mult literatura viitorului e deja o literatură ce are un loc al ei bine conturat în prezent. 

- Ca ardeleancă, de o perioadă în Capitală mai suferă Dana Banu de complexul provincialismului ?

- Nu am avut niciodată complexul provincialismului, mi-am păstrat accentul de ardeleancă, până la urmă îmi port acel  acasă cu mine pe oriunde trec, iubesc însă Bucureştiul, altfel nu aş locui aici. 

- Gruparea literară din care faci parte, în ce măsură şi-a pus amprenta asupra creaţiei şi formării tale ca scriitor ?

- Sincer, prea puţin, nu am reuşit să ader total la o grupare literară, poate şi din cauza biografiei mele sinuoase, am călătorit mult, nu am reuşit să prind rădăcini în niciun loc. 

- Ce întrebare ţi-ai fi dorit  să ţi-o pun şi nu ţi-am pus-o ?

- Sunt mulţumită că nu mi-ai pus mai multe întrebări, a fost însă o plăcere să îţi răspund la cele de aici, cu ocazia asta am mai aflat şi eu ce mai fac, ce mai gândesc.