“În mod sigur este paradisul pe pământ…locuitorii acestei insule sunt înalţi, subţiri, cu umeri înguşti, simpli în maniere, nu cunosc nici bogăţia nici sărăcia, fiecare casă are o fermă bună şi fiecare bărbat o meserie, ei nu cunosc diferenţele între persoane şi sunt sigur că au trăit fericiţi până la aceste timpuri tulburi.”

(Un soldat englez în 1776) 

Cu descrierea insulei Staten Island completăm descrierea celor 5 comitate – counties ale New York-ului, dar vom reveni cu alte amănunte despre oraş în viitor.

Pentru mulţi turişti Staten Island nu este mai mult decât staţia terminus a unei plimbări cu ferry-boat-ul dinspre Manhattan, trecând prin portul New York, prin faţa Statuii Libertăţii, a lui Ellis Island şi Grosvenors Island. Puţini se aventurează în interior s-o exploreze.

De pe drum, înspre Hazlan Boulevard sau Bay Street imaginile sunt descurajante: case de cărămidă, staţii de benzină, şi pizerii. Dar în spatele faţadelor urâte sunt dealuri cu privelişti frumoase ale portului New York: vile mari pierdute în grădini cu pomi uriaşi, foste ferme olandeze, temple în stil grecesc şi păduri unde s-au găsit obiecte indiene.  

Parte din oraşul New York, insula este de aproape 14 mile lungime şi 8 mile lăţime. De 2 ori şi jumătate mai mare decât Manhattan-ul, ea se clasifică pe locul trei între comitatele oraşului din punct de vedere al suprafeţei..

Cu un relief variat şi mult verde, insula prezintă dealuri pitoreşti care alături de vecinătatea mării au un aer sărat şi un sentiment de izolare. Mai spre interior, de la St. George la Richmondtown, două zone cu caracter istoric, vile somptuase din sec. 19 şi 20 tronează înconjurate de copaci seculari, multe dintre ele ocupate acum de şcoli particulare şi instituţii caritabile.

Todt Hill (Dealul Todt) cu numai 120 de metri altitudine este unul dintre cele mai înalte locuri de pe coasta de est.

Legăturile cu pământul continental se fac prin poduri: spre nord, spre New Jersey, Bayonne Bridge, deschis în 1931, apoi Goethals Bridge în 1928, spre sud Outerbridge, după numele lui Eugenius Outerbridge, preşedintele organizaţiei Port Authority, (forul de transport al oraşului). Verazzano Bridge completat în 1964 prevede legătura cu Brooklyn-ul, ceea ce a dus la creşterea masivă a populaţiei. 

Primul european care a văzut această insulă a fost Givanni da Verazzano în 1524, dar mai târziu Henry Hudson a numit-o, aşa cum o ştim noi azi, Staten Island, în onoarea Ţărilor de Jos (Staaten Eyelandt, pentru parlamentul olandez care a comisionat voiajul).

 În 1661 coloniştii olandezi şi francezi au renumit-o Richmond, după Ducele de Richmond, fiul nelegitim al lui Charles al II-lea). La începutul sec. 19, printr-o investiţie relativ mică a lui Cornelius Vanderbuilt pentru un sistem de transport pe apă-ferry pentru marfă şi pasageri, insula a căpătat noi valori.

Pe la 1830, aici s-a dezvoltat o zonă de vacanţă-loisir pentru oamenii bogaţi ai oraşului, printre care James Russell Lowell, Henry Longfellow, şi exilaţi precum Garibaldi. Arhitectul de peisagistică Law Olmstead (autorul lui Central Park) a amenajat pe insulă o fermă experimentală de grâu.  

Cu toate investiţiile care au schimbat aspectul original al insulei caracterul rural a dominat în continuare. De-a lungul golfului dezvoltarea sporturilor a luat o amploare deosebită prin exploatarea valorilor naturale. Aici a fost construit primul teren de tenis pe iarbă, lacrosse, cricket, un club de canotaj, zone de pescuit, plajă şi ciclism, noutăţi în materie de recreere în oraş.

Activitatea de distracţii şi petrecere a weekend-ului şi vacanţelor a fost completată cu organizarea unor spectacole, precum a fost Buffalo Bills Wild West Show, ce au atras cu succes atenţia publicului.

Sistemul de transport pe apă, ferry-ul a adunat continuu pasageri dornici de privelişti, sport şi natură.  

După 1860, prin introducerea liniei de cale ferată aşezările de pe insulă au înflorit, dar dezvoltarea s-a încetinit în timpul Războiului Civil (1861-1865) când Staten Island a devenit loc de campare şi antrenament ale trupelor şi lupte între aboliţionişti şi cei ce favorizau sudul au întrerupt liniştea patriarhală.

Insula a luat o dezoltare considerabilă abia când cu timpul s-au luat măsuri legale pentru protejarea apelor înconjurătoare, îmbunătăţirea căilor de circulaţie, a transportului şi amenajarea parcurilor. 

Cartierele din Staten Island păstrează şi azi un nume şi caracter unic. Deşi la început erau sate separate, multe dintre ele cu zone comerciale (strada numita Main Street e caracteristică pentru aproape toate oraşele americane), ele s-au unit în cursul dezvoltării într-o comunitate integrată.

Grupurile etnice de imigranţi ce mai târziu s-au amestecat, au urmat un proces firesc, întâmplat peste tot, şi-au pus amprenta pe numele unor străzi rămase până la noi: nume olandeze ca Tysen şi Van Duzer, nume franceze ca Guyon şi Billiou, nume engleze  ca Burton şi Blake. 

Valurile de imigraţie din sec. 19 au adus noi grupuri etnice şi aici: începând cu 1840, cu imigranţii germani care erau angajaţi la Berăriile Stapleton, imigranţii irlandezi care lucrau în Factoryville (acum West New Brighton) şi în zonele cu case luxoase din Clifton.

Înainte de 1900, valuri de italieni au început să se aşeze în zona Clifton- Rosebank. Negrii veniţi din sud s-au aşezat în părţi din Tompkinsville şi Stapleton, angajaţi în industria de colectare a scoicilor pe zonele de nord-vest ale insulei. 

Printre atracţiile ce pot captiva pe vizitator se numără:

Clove Lakes Park

Parcul este aflat la nord de linia majoră de transport a insulei, Staten Island Expressway. Clove este termenul olandez de „kloven”, vale ce are 3 lacuri formate prin blocarea unui râu. Lacurile datând din perioada colonială au fost modificate mai târziu pentru crearea un sistem de aprovizionare cu apă, şi mai apoi producătoare de gheaţă. Copaci de peste 300 de ani se pare că au scăpat netăiaţi în timpul ocupaţiei engleze şi acum sunt mândria parcului.

Pavilionul cu Terasă (un hol pentru ocazii şi banchete) a fost construit prin 1835 ca reşedinţă particulară, parte din comunitatea numită New Brighton. Cu ajutorul serviciului de ferry, mulţi oameni cu avere s-au mutat aici permanent sau pentru vară şi vacanţă.

Hotele mamut s-au construit pe partea de est pentru acomodarea celor doritori. Din păcate nu au mai rămas azi decât 2 exemple (cel menţionat mai sus şi pavilionul care găzduieşte clubul atletic), celelalte fiind demolate pe parcurs.  

Partea de Nord 

North Shore East

Ne continuăm călătoria prin partea cea mai accesibilă a insulei, de la coborârea din ferry-ul care ne-a adus din Manhattan, urmând logica cea mai frecventă a turistului ce vine să viziteze. 

Saint George- New Brighton Historic District

Aici se remarcă casa lui William Pendleton (proprietarul companiei locale de transport- ferry) pe strada cu acelaşi nume, din lemn, în stil Greek Revival, cu ferestre cu montanţi de lemn în zig-zag (1855).

O altă clădire interesantă este „Woodbrook”(1845), casa lui Jonathan Godhue,  acum Centru de Recreere pentru copii, cu un stil de influenţă clasică italiană. 

Staten Island Ferry Terminal serveşte transportului pasagerilor şi automobilelor dinspre Manhattan.

Serviciu deschis în 1713, a funcţionat cu 5 vapoare pe aburi la început, înlocuite mai târziu cu cele pe diesel. Ferry-ul leagă insula de oraş pe o distanţă de peste 6 mile şi rămâne singurul mijloc de transport gratuity azi (iniţial drumul a costat 5 cenţi-1 nickel).

Terminalul renovat recent (2005) pe Bay Street, cu arhitectură de pereţi transparenţi de sticlă, prevede o vedere panoramică a portului şi a Manhattan-ului, precum şi o grădină pe acoperiş.

Legat de acest business prosper care a facilitat enorm evoluţia insulei voi vorbi mai târziu despre Comodore Cornelius Vanderbuilt şi familia lui. 

Staten Island Borough Hall

Aflată în aceeaşi zonă, pe faimoasa strada Richmond Terrace, construită la începutul sec. 20, cu o structură pitorească, în stil francez, primăria îi primeşte vizual pe cei ce ajung pe calea apei aici pe insulă. 

Richmond County Court House (1913)

În apropiere de primărie, se află şi această clădire oficială tot din aceeaşi perioadă oferind un contrast impunător, cu coloanele sale corintice la intrare. 

Hamilton Park

După numele constructorului cu case gen cabane din sec. 19, cu 12-14 camere pe planuri terasate, la o distanţă de numai o jumătate de oră de port.

           (va urma)