Tu te-ai născut ca să fii şef
Să dai de treabă zi de zi
Şi te aştepti că vom munci
Mereu cu-acelaşi chef.
Dar şi tu ştii că nu putem
Să facem treabă precum vrem
Şi-atunci de ce-ai mai trăncăni?
Toate-ar mai fi cum ar mai fi
Şi nimeni n-ar mai trândăvi
În alt sistem!

De cum vezi că ne odihnim
De punem mâna pe vreun ziar
De mai ciupim câte-un pahar
Ne ceri ca să muncim.
De treabă noi să ne vedem
Iar tu să faci pe dracul ghem,
Dar uiţi că ai în faţa ta
Oameni pe care te-ai baza
Şi peste plan ei ţi-ar lucra
În alt fi sistem!

N-avem nici oră de cafea,
N-avem nici timp să răsuflăm,
Nici apă n-avem timp să bem,
Darmite altceva.
O fi acesta vreun blestem?
Nici timp de pacheţel n-avem.
Ne-ai luat şi dreptul de-a mai sta
La bârfă, cu câte-o cafea,
Dar toate le-am mai suporta
În alt sistem!

Tu ce ai investit aici?
Doar tihnă, iară noi efort
Noi muncă, iară tu confort
Şi liniştea ne-o strici!
Cât crezi că la al tău cherem
Vom fi, de vrem sau de nu vrem?
Trudim din greu adeseori,
Ne zbatem şi ne trec sudori
Şi nu ne pasă uneori,
Vrem alt sistem!

Eşti sef sau diavol, tot un drac,
Dar muncitori ca noi, mai rar,
Ţipi deseori, dar în zadar,
Nu-ţi vom face pe plac.
Nu-ţi pasă ţie cât putem,
Nu-ţi pasă de cât chef avem,
De ce te baţi cu pumnu-n piept?
Te crezi cumva cel mai deştept?
Ţi-ar sta mai bine să fii drept!
Noi vrem sistem!

De vrei să ştii, acest demers
Ce se repetă obsesiv,
Nu-i un banal laitmotiv
De la sfârşit de vers.
Să nu de-a Dumnezeu să vrem
Să punem noi de-un alt sistem!
De scârbă, când ne-om sătura,
Pe tine când ne-om mânia
Hristos să fii, nu vei scăpa
Nici în poem!