Lumea în care trăim astăzi este bizară. Oamenii se împart în categorii din ce în ce mai diversificate. Este tot mai greu pentru o publicaţie să îşi definească un public ţintă clar, pentru că utilizatorii nu se mai încadrează în setul redus de paradigme care caracteriza lumea secolelor trecute. Nu e simplu, iar intelectualii români fac astăzi o greşeală majoră, etichetând, împărţind în grupuri sociale şi judecând. Este inutil să ne ridicăm, să lovim cu pumnul în masă şi să plecăm învăluiţi într-un nor de înfumurare. Asta nu ne face să înţelegem mai bine.

            Vedem în fiecare zi cum intelectualii condamnă transformările suferite de societate, fără să înţeleagă că acesta este viitorul. Este acuzată goana publicaţiilor după senzaţional, dar foarte puţini se gândesc la lupta pe care acele publicaţii o duc pentru a se impune pe piaţă. Nu este uşor să îţi impresionezi publicul, de aceea eforturile profesioniştilor din industria media trebuie apreciate de intelectuali, nu denigrate şi considerate acte de “prostituţie intelectuală”.

            Cel mai uşor lucru pe care îl poate face un gânditor este să acuze societatea, să pretindă că aceasta este vinovată pentru alienarea sa.

            Dacă vom analiza mai atent situaţia actuală, vom descoperi că apariţia culturii actuale, una a mozaicului, este un pas firesc în dezvoltarea societăţii, un pas care nu trebuie demonizat.

            Da, trăim într-o lume în care un pix devine o obsesie naţională, trăim într-o lume pentru care imaginea unui aparat foto este mai importantă decât majoritatea zeilor. Nu avem de ce să condamnăm asta, până la urmă nu ne obligă nimeni să participăm. Este dreptul fiecăruia să se izoleze într-o nişă, dar asta nu înseamnă că acea persoană trebuie să condamne restul lumii. Dacă nu îi înţelegem pe ceilalţi, nu trebuie să îi atacăm, pentru că asta nu înseamnă până la urmă decât frustrare.

            Intelectualul modern trebuie să fie capabil să se adapteze situaţiei, să înţeleagă sistemul, să se integreze şi să îl transforme din interior. Asta înseamnă adevărata înţelepciune, pe care aproape niciun om de cultură din România nu o arată.

            Astăzi artistul trebuie să devină profesionist pentru a putea să se impună. Nu este o decădere, ci o transformare.

            Să facem poze, să întindem mâna, să apucăm, fără teamă, fără prejudecăţi. Este normal să ne placă ceea ce este strălucitor. Până la urmă, înainte de toate, suntem oameni. Este timpul pentru o nouă cultură. Stilul noului mileniu, o imensă fabrică de sentimente. Nu trebuie decât să fim fericiţi. Restul vine de la sine...