Scurt tratat de “teorie a conspiraţiei”
dificultăţile săritului peste o coardă-ntinsă
|
Domnului ministru al
trans-port-aiureaţiunilor noastre, Ludovic Orban, i se aruncă în cârcă un
accident rutier duminical, chipurile soldat cu o victimă. Omul îşi susţine,
c-o faţă-ncă palidă, sentimentala-şi pledoarie, în vreme ce cetăţeanul din
el zice, cu vocea pierită: sunt victima auto-accidentării!. Mutând registrul impresionabilităţii orbane din zona individuală, eu susţin, în contra tuturora, că Orban este - incontestabil! - victima unei proceduri de linşaj mediatic, că dacă această procedură diabolică va continua (în halul şi cu intensitatea previzibil crescânde!) toată campania dedicată sărbătorilor de iarnă va fi compromisă, că opinia publică va cădea, la rândul său, victimă, că ministerul său va fi condus de la distanţă în campania de deszăpezire, că şedinţa de guvern de astăzi, 19 decembrie 2007, va întrârzia cu două ore, din pricina stărilor intern-aministrative proaste ale vremii, că... o adolescentă, victimă a echilibrului propriu fragil, a alunecat pe gheaţă pe/la locul unui accident rutier şi că, după ce s-a ridicat în picioare, victimă a teribilismului specific vârstei fiind, a tras un cot nervos într-una dintre maşinile aflate într-un conflict rutieristic deja consumat. Indiferent ce spune şi va mai spune presa, antecedentele pledează în favoarea lui Ludovic Orban. Domnia sa "a mai suferit" alte patru accidente "minore" automobilistice - unul dintre ele fiind chiar haios, pentru că automobilul condus de Ludovic, s-a apucat să facă tumbe întâi "pe" şi mai apoi "lângă" carosabil. Chestiuni neplăcute i se pot întâmpla oricui, chiar şi celor iniţiaţi într-ale automobilisticii. Într-una dintre emisiunile "Top Gear" un pilot de încercare - de automobile - acceptă să fie hipnotizat, astfel încât să uite cum se conduce un automobil. Pe o pistă specială de testare a automobilelor pilotul e invitat să urce, sub supraveghere, în automobilul propriu, după care e luat la întrebări de genul: maneta asta ce face?, dar butonul acesta?, cum se porneşte maşina ta? Răspunsurile hipnotizatului au sunat cam aşa: dacă tragi maneta, pornesc "toate" roţile din dreapta, iar maşina virează la dreapta; dacă apeşi butonul se deschide bordul maşinii şi iese o tăblie pe care e un platou cu preparate calde, bune de mâncat, o sticlă de Scotch Whisky şi o ţigară de foi; maşina porneşte când cobori geamurile - specific aci că automobilul avea volanul pe dreapta! Emisiunea a continuat în platoul de filmare, unde pilotul a fost provocat la o cursă de automobile... pentru copii. Cursa pilotului de încercare s-a sfârşit tragic... automobilul său fiind "strivit" între celelalte două automobile rivale. Adus la realitate, văzând ce a fost în stare să spună şi să facă fiind la volan, pilotul nostru de încercare... nu a recunoscut nimic! A admis însă că a fost victima unei "oribile conspiraţii". Concluzia desprinsă de mine, cu privire la "întâmplările" celor doi, e următoarea: e bine atunci când, deşi toţi îţi doresc răul, ţie nu ţi se întâmplă nimic rău. Singura chestiune care-mi rămâne nelămurită mie (în toată tărăşenia asta a ministrului trans-port-urilor, a auto-mobil-ist-ului şi a OMULUI Ludovic Orban, care şi-au recunoscut, fiecare în parte suferinţa comună lor!) este aceea a conspiraţiei ţesute arahnidic. Pentru a mă lămuri - cât de cât! - am încercat să pătrund în tainele mai generale ale teoriei conspiraţiei. Mergând pe "mâna" asta a "teoriei conspiraţiei" am sesizat că: ori alunec în paranoia; ori mă fac praf în siguranţa de sine a elitismului relativist - consideraţiile astea ultime cu "paranoia" şi "siguranţa de sine a elitismului relativist" nu-mi aparţin, ci le-am împrumutat, trunchiat, de la d'l Andrei Pleşu, încercând să nu denaturez sensul spuselor d-niei sale! A, să nu uit, Pleşu conchide că: "... victime cad de ambele părţi."; şi că, îndepărtându-te de aceste extreme, devenind adept al "dilemei", poţi să începi, în sfârşit, să gândeşti. ... Gândesc că frustranta maximă: "gândesc, deci exist", n-ar avea rost în afara unor fapte şi a probelor consecutive acestor fapte, care să poată fi definite cumva/cândva a fi fiind incriminatorii pentru o persoană, pentru mai multe persoane, sau pentru o societate în întregul său, fiecare rulând de capul lor/ei prin istorie. Pe "româneşte", ce-i frust, e acel ceva personal, asimilabil cu "a fi dintr-o bucată", numai că "frustrant"-ul e o mâncare de peşte în care se pun tot soiul de chestiuni colective, instituţionale sau/şi statale, treburi normate, reguli şi felurite formule alambicate de amestecare. Da, da! Fatalmente, în cazul celor trei (omul Orban, auto-conducătorul Ludovic şi Ministrul transporturilor, Ludovic Orban) criteriile de judecată cunoscute şi admise au luat-o razna, fiind cu desăvârşire ignorate chestiunile sufleteşti!. Cei trei, dacă-i băgăm în aceeaşi oală, au fost şi sunt nişte victime ale frustrării. Mai mult, ei au fost acuzaţi că au minţit de cinci ori! Faptele, faptele ca probe, din nefericire sunt cu desăvârşire ignorate în cazul de faţă. Ele, aceste fapte/probe, sunt opozabile "cinciumilopresatoarei", ca să spun aşa! Asta pentru că: 1. omul recunoaşte că i se poate întâmpla orice, ceea ce înseamnă că omul nu vede în asta ceva rău; 2. în cel puţin cinci "cazuri" automobilele conduse de Ludovic nu au răspuns comenzilor sale de conducător, ceea ce denotă că autmobilele, la volanul cărora se afla Ludovic, în circumstanţe "neprevăzute" de fabricanţi... şi-o iau în cap!; 3. responsabilitatea Ministrului Transporturilor din România (Ludovic Orban în clipa de faţă) nu cuprinde chestiunea alunecărilor şi a accidentărilor post-alunecăturative ale semenilor prin casa/casele, camera/camerele lor, conform reclamei de la televizor care decide că: mai mult de 85% dintre accidente se petrec în interiorul habitatului; aşadar, juna Simona s-a accidentat "acasă-n casă"; tatăl şi părintele său fiind responsabilul financiar al alunecuşului fiicei sale transformată-n afacere; 4. răspunzând, excesiv şi iraţional apelurilor la 122, serviciile publice au indus un coeficient fabulos de imprecizie în gestiunea sistemelor publice de salvare şi intervenţie; 5. carnetul de auto-conducere al cetăţeanului Ludovic Orban a fost suspendat; din nefericire numai cât să amâne alte năzbâtii pe care le pot face automobilele conduse de numitul cetăţean, privându-ne poate de: Marele balet automobilistic pe gheaţă al automobilelor lui Ludovic. Până la urmă, toată conspiraţia pare să fi fost pusă la cale de Poliţia rutieră, care nu înţelege rolul artei în viaţa omului. Îi sfătuiesc pe mai marii internelor noastre să citească Măreţia frigului, a lui Nichita Stănescu şi să-şi bage-n cap... "Altă matematică", din care citez cu drag: "Pieri din mintea mea!/ Revino-mi în inimă!". |