După o epocă de confruntări care a culminat cu dezastrul provocat de cele două Războaie Mondiale (dezastru care s-a făcut simţit mai ales în Europa), ţarile (vest-)europene au înţeles că integrarea, unirea însemna întrajutorare, renaştere economică şi putere politică pe plan mondial.

Anul 1957 – 6 tari, prin Tratatul de la Roma, creaza Comunitatea Europeana.

Anul 2007 – UE ajunge sa cuprinda 27 de state; este semnat Tratatul de la Lisabona sau Tratatul de reforma.

Din punct de vedere economic, comercial şi financiar, după o jumătate de secol, comunitatea europeană a devenit o putere considerabilă pe plan mondial. Au existat însă analişti care au descris această formă de organizare unică, precum un uriaş economic, dar un pitic, din punct de vedere politic.

În privinţa puterii mondiale manifeste a Uniunii Europene, trebuie să amintim influenţa majoră într-o organizaţie globală precum OMC, în corpurile specializate ale ONU, de asemenea la întâlnirile la varf internaţionale privind mediul şi dezvoltarea durabila.

Trebuie să recunoaştem însă că deviza UE (unitate în diversitate) şi-a pus amprenta şi asupra luărilor de poziţie pe arena mondială: din punct de vedere politic şi diplomatic, nu s-a ajuns ca statele membre şi Uniunea în ansamblul ei, să vorbească pe o singură voce în probleme de importanţă fundamentală precum pacea şi stabilitatea, terorismul, Orientul Mijlociu şi aprobarea sau dezaprobarea politicii SUA în context, rolul şi componenta Consiliului de Securitate al ONU, mai nou, problema independentei Kosovo.

Din principiu, in domeniul sensibil al apărării naţionale, fiecare stat membru îşi păstrează decizia suverană.

Desigur, UE are o mai mare influenţă pe scena politică mondială atunci când vorbeşte cu o singură voce în problemele internaţionale. Negocierile comerciale sunt un bun exemplu în acest sens. Statutul UE de putere mondială se datorează fără îndoială forţei sale economice. Având o pondere în PIB mondial de 23% şi fiind principalul partener comercial al lumii (locul 1 la import cu 18% în totalul mondial faţă de 16% SUA şi locul 2 la export), Uniunea Europeană este cu siguranţă o putere mondială din punct de vedere economic, dar si primul importator mondial de energie. Trebuie menţionat că UE este principalul contributor al ajutoarelor de dezvoltare, în plan mondial.

Politica Europeană de Vecinătate include în prezent 18 ţări, grupate în trei arii geografice: Regiunea Mediteraneanã, Europa de Est şi Caucazul de Sud.

Au fost identificate un număr de sarcini care puteau fi îndeplinite de o fortă militară comună: misiuni umanitare şi de salvare, menţinerea păcii, managementul crizelor şi chiar impunerea păcii.

Prin crearea Politicii Externe şi de Securitate Comună şi a Politicii Europene de Securitate şi Apărare, Uniunea şi-a creat propria dimensiune politică activă, pe care o adaugă rolului său major ca putere comercială şi economică pe arena mondială. Dar să nu uităm că aici este vorba de dimensiunea inter-guvernamentală şi nu supra-naţională, integratoare, a Uniunii Europene.

In 1999, dupa incheierea conflictului din Kosovo, Consiliul de Securitate al ONU a autorizat o Misiune Administrativa pentru a incepe procesul construirii pacii, democratiei, stabilitatii si auto-guvernarii. Unul dintre cei patru piloni ai Misiunii a intrat in responsabilitatea UE : Reconstructia economica, refacerea si dezvoltarea. De fapt, Uniunea Europeana  a avut contributia cea mai mare, din punct de vedere financiar si uman, in refacerea distrugerilor provocate de razboi si a deceniilor de neglijare a provinciei de catre autoritatile comuniste.

Dupa cum se stie, pe data de 18 februarie, Consiliul Relatiilor Externe al UE “a luat nota” de declaratia de independenta a Kosovo, anuntand ca fiecare stat membru va decide asupra relatiilor pe care le va avea cu noua entitate statala, in acord cu practica nationala si dreptul international.

Consiliul European a decis de asemenea sa lanseze misiunea “EULEX Kosovo” – cuprinzand o reprezentanta speciala, precum si 2000 de politisti, procurori si judecatori. Astfel, in Kosovo se va afla cel mai mare numar de functionari comunitari din afara Bruxelles-ului.