Laurenţiu GHIŢĂ
Rădoiţa
|
Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Capăt de tramvai, Iată, vin în cale, Se scobor la vale, Oarecum în pripă, Trei şefi de echipă. Unu-i coposean, Unul e borcean Şi-unu-i piperean.
Iar cel coposean Şi cu cel borcean, Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră Ca, pân’ la finală, Să mi-l bage-n boală Şi să conlucreze Să mi-l depuncteze Pe cel piperean, Că-i mai ortoman Şi-are oi mai multe, Mândre şi cornute, Mândre şi măiastre, Toate roş-albastre.
Dar cea Rădoiţă, Cu lână plăviţă, De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace, Geamuri nu mai sparge.
-Rădoiţă laie, Laie, bucălaie, Fotbalist ,o laie, De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace. Ori eşti suspendată Ori accidentată?
-Draguţule bace, Dă-ţi echipa-ncoace, Şi le zi, măi dragă, Că e rost de şpagă. Stăpâne, stăpâne, Cheama orice, numa’ câine să nu fie! Că până-n retur, Îi mănâncă-n fund Pe cel coposean Şi pe cel borcean Să se alieze Să te depuncteze.
-Rădoiţă dragă, Dacă nu vor şpagă Şi doresc himere, Păi, sunt hahalere! Să-i spui lui borcean Şi lui coposean Ca să mă ascundă În liga secundă! Şi, de-o fi să joc, Fără de noroc, O să bag în voi Mii de euroi, Ca să ies pe doi!
|
Asta să le spui, Şi, la cap să-mi pui Fluier corpodean, Mult zice cu-alean Fluieraş tudor Mult zice cu dor, Fluieraş balaj Zice cu curaj, Fluier heleştean Să-l arunc pe geam.
Oile s-or strânge Pe mine m-or plânge. Şi, la mintea mea, Mi-am mai pus o stea! Naşul şi Mitică Boşii de la Ligă, Mi-au ştiut de frică. Şi-am avut la meci Sute de zevzeci. Păsărele mii Şi minţi de copii.
Şi, de vezi acuş, Mândru memeluş, Din ochi lăcrimând, Şi câmpii bătând, Tu să-i spui curat Că am fost furat De arbitrii hoţi Câini alb-roşii toţi. Şi, la meciul meu, Însuşi Dumnezeu Se afla în schemă Şi juca extremă.
Şi, la urma urmei, Tu, la restul turmei, Sa nu spui, draguţă, Că-am dat din punguţă, Ca să ies pe doi, Mii de euroi. Şi-am adus la meci Sute de zevzeci, Naşul şi Mitică, Fără nici o frică.
Asta dă pe clanţă, Că-i de importanţă! Altfel, eşti o zdreanţă!
|