Laurenţiu GHIŢĂ

                                                                                                                             Rădoiţa     

 

Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai,

Capăt de tramvai,

Iată, vin în cale,

Se scobor la vale,

Oarecum în pripă,

Trei şefi de echipă.

Unu-i coposean,

Unul e borcean

Şi-unu-i piperean.

 

Iar cel coposean

Şi cu cel borcean,

Mări, se vorbiră

Şi se sfătuiră

Ca, pân’ la finală,

Să mi-l bage-n boală

Şi să conlucreze

Să mi-l depuncteze

Pe cel piperean,

Că-i mai ortoman

Şi-are oi mai multe,

Mândre şi cornute,

Mândre şi măiastre,

Toate roş-albastre.

 

Dar cea Rădoiţă,

Cu lână plăviţă,

De trei zile-ncoace

Gura nu-i mai tace,

Geamuri nu mai sparge.

 

-Rădoiţă laie,

Laie, bucălaie,

Fotbalist ,o laie,

De trei zile-ncoace

Gura nu-ţi mai tace.

Ori eşti suspendată

Ori accidentată?

 

-Draguţule bace,

Dă-ţi echipa-ncoace,

Şi le zi, măi dragă,

Că e rost de şpagă.

Stăpâne, stăpâne,

Cheama orice, numa’ câine să nu fie!

Că până-n retur,

Îi mănâncă-n fund

Pe cel coposean

Şi pe cel borcean

Să se alieze

Să te depuncteze.

 

-Rădoiţă dragă,

Dacă nu vor şpagă

Şi doresc himere,

Păi, sunt hahalere!

Să-i spui lui borcean

Şi lui coposean

Ca să mă ascundă

În liga secundă!

Şi, de-o fi să joc,

Fără de noroc,

O să bag în voi

Mii de euroi,

Ca să ies pe doi!

 

 

Asta să le spui,

Şi, la cap să-mi pui

Fluier corpodean,

Mult zice cu-alean

Fluieraş tudor

Mult zice cu dor,

Fluieraş balaj

Zice cu curaj,

Fluier heleştean

Să-l arunc pe geam.

 

Oile s-or strânge

Pe mine m-or plânge.

Şi, la mintea mea,

Mi-am mai pus o stea!

Naşul şi Mitică

Boşii de la Ligă,

Mi-au ştiut de frică.

Şi-am avut la meci

Sute de zevzeci.

Păsărele mii

Şi minţi de copii.

 

Şi, de vezi acuş,

Mândru memeluş,

Din ochi lăcrimând,

Şi câmpii bătând,

Tu să-i spui curat

Că am fost furat

De arbitrii hoţi

Câini alb-roşii toţi.

Şi, la meciul meu,

Însuşi Dumnezeu

Se afla în schemă

Şi juca extremă.

 

Şi, la urma urmei,

Tu, la restul turmei,

Sa nu spui, draguţă,

Că-am dat din punguţă,

Ca să ies pe doi,

Mii de euroi.

Şi-am adus la meci

Sute de zevzeci,

Naşul şi Mitică,

Fără nici o frică.

 

Asta dă pe clanţă,

Că-i de importanţă!

Altfel, eşti o zdreanţă!