-Domna Flavia Cosma, ne cunoaştem de o perioadă de timp, şi totuşi, cu permisiunea Dvs, voi renunţa la formele de politeţe în acest dialog pentru a ne simţi mai în largul nostru de zi cu zi, iar cititorii să se bucure de rezultatul comversaţiei noastre libere. De acord?

-Desigur, nici o problemă. 

-Flavia, eşti plecată cam de multişor din ţară, n-am să insist mult asupra trecutului tău. Mă voi opri asupra prezentului, asupra viitorului. Care e timpul tău preferat ?

-Timpul meu preferat este întotdeauna mâine. Mâine este o nouă zi, mâine începe un nou proiect, mâine lucrurile se vor schimba în bine. 

-Ai publicat până la ora dialogului nostru 14 carţii atât în limba română cât şi în cea engleză, numeroase traduceri, prezentă în difereite reviste literare din ţară printre care se numără şi tânăra revistă "Citadela", prezentă în numeroase antologii din întreaga lume; uitându-te în urmă ţi-ai dorit ca scrisul tău să devină literatură ?

- Am publicat până în prezent 18 cărţi dintre care 13 de poezie. Alte două cărţi de poezie în engleză se află în prezent sub tipar, aici la Toronto şi în USA. Da, nu numai că mi-aş dori ca scrisul meu să devină literatură, dar cred că deja acest lucru se întâmplă. Cartea mea „Leaves of a Diary” se predă în acest semestru la Catedra de Literatură Canadiană E. J. Pratt din cadrul Universităţii din Toronto, două dintre cărţile mele de versuri au fost traduse în limba finlandeză, una se traduce în prezent în limba spaniolă şi va fi publicată în Argentina, iar o carte de poveşti pentru copii a făcut saltul de la limba engleză la cea arabă, urmând a fi publicată în Algeria. 

-Care dintre volumele  scrise te unge  la suflet ? sau încă nu l-ai scris ?

-In ceeace priveşte poezia, toate volumele îmi sunt dragi. Şi bineînţeles şi cele în pregătire. 

-Ce e scrisul tău: act de iubire ? act de narcism ? act de...?

-Scrisul este viaţa mea. Nu aş putea trăi fără asta. Adică aş putea, dar probabil foarte prost. De aceea am şi fugit din ţară atunci când mi-am dat seama că nu voi putea publica în România din acele vremuri. 

-Care e părerea ta despre literatura feminină a prezentului ?

-Cred că literatura feminină nu se deosebeşte fundamental, mai ales în vremurile noastre, de cea masculină. Suntem fiinţe umane cu drepturi şi capacităţi egale, iar stilul este atât de individual încât nu se poate clasifica numai pe baza genului. 

-Să fi generat oare feminismul în literatură un fel de război al femeilor împotriva bărbaţilor ?

-Literatura militantă, de orice fel ar fi ea, are un scop, este împotriva unei stări de fapt, a unei injustiţii, şi cred că în acest context, da, uneori se observă acest fenomen literar. 

-Vezi viitorul omenirii guvernat de matriarhat ?

-Oh, nu, nici vorbă. Atâta timp cât Dumnezeu este Tatăl, lucrurile stau aşa cum sunt. Sper însă în mai multă înţelegere şi toleranţă din partea ambelor sexe. 

-Prezenţa bărbaţilor mai numeroasă în majoritatea sferelor de activitate, în special în  sfera politicului, crează o situaţie în care feminismul e pus să accepte această stare ca pe un adevăr ?

-Nu cred că o poziţie de conducere în sfera politică este ceva demn de invidiat. Este o muncă fără răgaz, dacă e făcută cu bune intenţii, nu îţi aduce realizări imediate, iar responsabilitatea este enormă. Femeile se orientează în general mai bine. E mai uşor să conduci o gospodărie decât o ţară şi oricum rezultatele muncii tale sunt vizibile şi imediate. Omenirea merge înainte pe bază de iubire. Familia are un rol esenţial în asta. 

-Sau “bărbatul mai e capul şi femeia gâtul...” această expresie îşi mai are loc în actuala societate românească şi nu numai ?

-Nu mă deranjează deloc această formulă, atâta timp cât există armonie şi egalitate între părţi. 

-Ai apărut în literatura românească, te-ai impus printr-o scriitură originală, bine apreciată de critică, de prieteni. Cine crezi că o să-ţi calce pe urmă ?

-Cine mai ştie? In orice caz pot afirma că aici la Toronto există poeţi care vin cu regularitate la toate lecturile mele şi care încearcă să-mi calce pe urme. In România nu ştiu. 

-În sfera creaţiei feminine se poate vorbi de prietenii fie ele şi literare ?

-Am o mare încredere în capacitatea de sinceritate şi de altruism a oamenilor. Căci pe ce altceva se bazează o prietenie? Am mereu revelaţia descoperiri a noi şi noi prietenii literare (de ambele sexe) pe toate meridianele inclusiv România. 

-Există în domeniul culturii “grupuri de interese” există “corupţie” ?

-Cred că da din nefericire. Dar am observat că în breasla scriitoricească numai cei cu calificări mediocre se pretează la astfel de practici. Probabil fiindcă ştiu că singuri nu ar putea face faţă. 

-Crezi că se poate trăi din scris, sau asta te-a făcut  să-ţi “iei lumea-n cap” ?

-Scrisul pentru mine nu a constituit nicicând un mijloc de câştig. Când se întâmplă aşa ceva sunt întotdeauna uimită. Mi-am luat lumea in cap ca să pot scrie în pace şi nu ca să câştig din literatură. 

-Cum scrii ? Ce ai pregătit pentru viitor ?

- Scriu când vrea Muza. Când astrele şi îngerii îşi apleacă faţa înspre mine. Când reuşesc să mă lepăd de micimea vieţii cotidiene. Sunt pe cale să definitivez un volum de poezie pe tema Călătoriilor, atât în exteriorul nostru cât şi interioare. Sper că luna Februarie, pe care-o voi petrece la o casă de creaţie în Argentina, mă va apropia şi mai mult de ţelul meu. 

-Există  puncte distincte în geografia literară a momentului ?

-La nivel mondial cred că da. Căci fiecare creator este în bună parte influenţat de mediul său. 

-Se poate vorbi de o nouă promoţie de poeţi ?

-Intotdeauna se poate vorbi de o nouă promoţie de poeţi, de artisti plastici, de creatori de tot felul. 

-Tot mai mulţi tineri cochetează cu poezia în spaţul virtual. Să fie oare o mai multă libertate de exprimare în acel spaţiu sau e teama de înfruntare cu rechinii breslei scriitoriceşti a noii generaţii ?

- Este adevărat că începutul acesta de secol e marcat de comunicarea electronică. Tinerii sunt cei care duc această mişcare înainte. Nevoia de a-ţi împărtăşi gândurile cât mai rapid şi la cât mai multă lume este imperativă azi. Numai că şi aceste spaţii virtuale sunt limitate la specificul şi numarul celor care le folosesc. După părerea mea ele nu vor înlocui niciodată cărţile, revistele, aşa cum televiziunea nu a înlocuit spectacolul pe viu, concertul, piesa de teatru şi nici măcar filmele. 

- Ca ardeleancă, de o perioadă bună de timp ai întărit rândurile exilului românesc, suferă scriitoarea Flavia Cosma de  complexul exilului, dacă se poate vorbi la tine de aşa ceva ?

-Un scriitor este mereu un exilat. Căci forma „Raiului pe Pământ”, dulcea copilărie, îi este interzisă pe veci, fie că pleacă din ţara sa sau nu. Cei care pleacă sunt şi mai loviţi. Dar poezia şi nefericirea sunt surori, şi cred că fiecare experienţă de viaţă ne îmbogăţeste până la urmă. 

-Gruparea literară din care faci parte, în ce măsură şi-a pus amprenta asupra creaţiei şi formării tale ca scriitor ?

-Las criticilor şi monografilor mei sarcina de a răspunde la aceasta. Căci gruparea literară din care fac eu parte este vastă şi cuprinde literatură din toate vremurile. 

-Ce întrebare ţi-ai fi dorit  să ţi-o pun şi nu ţi-am pus-o ?

-Aş dori să-ţi vorbesc mai mult despre condiţia scriitorului în exil. Pentru că ea reprezintă o continuă escaladare a unui munte de nisip, dupa modelul lui Sisif. Aş dori să aduc aici un omagiu celor care nu au reuşit să spargă carapacea exprimării într-o altă limbă, nici inerţia sau indiferenţa altora.

Şi mai ales, aş dori să ne amintim de toţi acei tineri care în numele libertăţii, nu au mai reuşit să se exprime în niciun fel ci au căzut seceraţi de roţile aberante ale istoriei strâmbe a celor cincizeci de ani de comunism din România. Aceştia sunt adevăraţii eroi despre care din nefericire, azi se vorbeşte din ce în ce mai puţin. 

-Flavia, îţi mulţumesc pentru amabilitate.