Alice DROGOREANU
"Mirosiţi această femeie" (volum în lucru)
|
Supra-faţă de contact
Nu e salon de frumuseţe, nu e casă de nebuni. Dar ce o fi, oare? Bordel nu e, dar nici casă de oaspeţi. Aduce, cumva, a şcoală de balet fiindcă se fac multe gesturi care să facă valuri, care să se reverse peste "malurile" căzii de baie, astfel încât Achile şi gaşca lui de besmetici să fie numai ademeniţi, iar de murit să moară... pe barba lor nerasă. Alice, care are conştiinţa faptului că nu este suficient de albă, le răsfoieşte ăstora cartea, pe sub nas, cu piciorul. Şi, să ştiţi că nu ţine poanta aia celebră cu băgatul calului troian. Nu ţine şi gata! Autoarea a avut grijă de asta. Şi-a construit cu mâna ei "un avion de pasageri din hârtie", pe care l-a plantat în curtea interioară a palatului ei plin de dulăpioare cu sertare. Pasagerii - Olea, Mişa, Fiona, Krasaviţa, Cohen, Chinaski ("jumătate din zilele lui sunt numai ţâţe şi pizde" - i left a woman waiting), Venus ("cu mâinile goale"), Cuiul, Seroxat, Javier, un Faun, 911, Braille, Amnesia, Barmanul, Bitter, Van Gogh, Baschetul Roz, Moartea, Sexul, Dumnezeu, Taximetristul, Baby şi Q 10 - nu poartă centuri de siguranţă la gură. O să-mi spuneţi că n-am nimerit-o: "... nici aici / de dragul tău o să învăţ să construiesc perifraze / să aleg materialul să-l strunjesc / din vârful limbii / din loc în loc voi ştanţa amprente / după toate regulile / vei vedea / mici variaţiuni eventual fine / tulburări de personalitate" - shining. În poemele din cartea asta se bea şi se fumează discreţionar. Oamnenii se iubesc, trântesc uşi, îşi aruncă în cap cu te miri ce, iar femeile se poartă, paradoxal!, normal. "aici scrie cum te-ai tăiat la deget / aici scrie ce ai făcut în ultimii 8 ani / aici scrie cum eviţi să atingi pielea / aici scrie cum te precipiţi când bate cineva la uşă / aici scrie cum îţi treci mâinile prin păr!" - tunderstruck. Pe mine m-a convins că ştie mersul perfect pe bicicletă, pentru că-şi doreşte să moară-n pielea goală. "... mă gândesc într-o strună cum versurile încrustate în pereţi sunt clipele altor purităţi altor râsete şi altor mângâieri recitate în genunchi de mătase" - aceasta nu este fotografia altor noi Adrian Firică Bucureşti, august 2007
|
|
|
violet violin probabil că vântul e ţipătul altcuiva după aceea vei zâmbi mai rar mă întreb
dacă ai combustibil
azi / când / acum ziua asta e ca mine
autostop se aude ceva
clinique e o haltă |
summertime
dimensiuni
snapshot acum o ştiu uneori te uiţi la mine
acest efect ciudat |