Mihai MERTICARU
Poeme
|
Curriculum vitae Am fost şi am rămas o lacrimă uscată pe un obraz subţire de susan o inimă vitriolată alunecoasă ca un tobogan ziua ameţit şi noaptea visător duşman cu somnul prieten cu duşmanii din neam de ghinionişti coborâtor zgârcit cu clipa risipitor cu anii am scris şi eu vreo cinci volume de poeme pe ape şi nisipuri am semănat ogoare cu dileme şi-au răsărit alegorii cu zeci de chipuri sunt vânător pasionat de himere bolnav incurabil de azur optimismul niciodată nu-mi piere nici nu mă ruşinez să-l fur celebritatea umblă în bikini cu gând să mă cucerească dar nimereşte mereu pe la vecini şi între noi se-nalţă zid de iască sunt un păgubos fără pereche patron de speranţe pe care toţi îl fură puţin fudul dar numai de-o ureche şi cavaler fără armură...
Serbări imperiale Lumina trupurilor nude despică oceanul de ciocolată al nopţii gesturi ceţoase fulgeră într-un balet funambulesc caleidoscop cu irizări boreale ninsori fierbinţi pulpe de abanos genunchi rotunzi sânge aprins explodează-n feerii înroşind bronzul coapselor viscolite ard nuduri în vâlvătăi pe dealuri şi prin văi...
Reîntregire Ai stat o toamnă pe gânduri apoi ai zâmbit aşa într-o doară unui ciob de suflet răvăşit fără să ştii sau poate ştiai (mai ştii?) că acesta îşi va găsi într-o clipă locul printre milioanele de ţăndări ale aceluiaşi suflet tulburat împrăştiate prin tot universul reîntregindu-se dintr-odată geometria primordială ............................................... miezul dulce al secundei cine mai ştie unde-i?
Soltanto noi due Până mai ieri alaltăieri erai peste tot şi nicăieri cu ziua de azi şi cea care vine eşti şi în sare eşti şi în pâine cu ziua de azi şi orice zi cu soare vei fi o rază nepieritoare cu ziua de azi chiar de vei fi în nori la mine vei şti oricând să cobori din ziua de azi până-n cea de apoi vom fi peste tot doar noi amândoi (soltanto noi due...)
Duet Un singur anotimp şi două fluvii învolburate două perechi de ochi albaştri negri sau căprui doi sâni de piatră abia daţi în pârgă un singur anotimp o singură dorinţă se rotunjesc în arborele vieţii două perechi de ochi se caută-ntruna cum soarele soarbe roua dimineţii un singur anotimp o singură fiinţă în două trupuri arse de alean două inimi în zbor şi o năzuinţă pe pământ în aer şi-n ocean...
|
În ţara ta În ţara ta munţii sunt de zahăr zările albastre sunt chiar ochii tăi prin râuri în cascade curge păru-ţi de argint iar în viile de pe costişe se filtrează aurul solar prevestind vinul rubiniu al privirilor tale ameţitoare din care voi sorbi nesăţios până la sfârşitul lumii pe cerul ţării tale soarele şi luna stau alături într-o primăvară perpetuă culorile curcubeului ard în vâlvătăi pe toate piscurile munţilor tăi...
Epifanie verde Peste împărăţia brazilor argintii cu creştetul în lună tărâm miraculos mirosind a verde plutesc întruna vulturii pleşuvi planoare vii spionând cu atenţie cursul pâraielor cu păstrăvi zglobii urcând pe firul ploilor de mărgean acolo sorbim noi îndelung roua clipei soltanto noi due ascultând polifonia clorofilei sângele verde-albăstrui curgând prin arborii-fluviu veghetori pe două tărâmuri...
La ţărmul tăcerii La ţărmul tăcerii adesea adăstăm în dreapta şi în stânga pâlpâie câte o candelă cu amintiri dezvăluind arsura muşcăturii unei umbre dulceaţa infiorării unei priviri smerenia unei clipe de taină tornada dezlănţuită a unei îmbrăţişări ori grindina rece a unei remuşcări...
Seducţie Când umbra ta priveşte trupeşte spre răsărit a ei păşeşte hiperfelineşte spre apus ca să se întâlnească tocmai la antipozi şi să se îmbrăţişeze cu mai mult foc şi mai dulce (două paranteze uituce) să ardă cu flamă fără a da cuiva samă luminând tot orizontul din neagra miazănoapte până în albastra miazămoarte...
Nedumerire Eu nu ştiu cine îmi bate de trei ori în geam în fiecare noapte la aceeaşi oră târzie îndrăgostiţii de toate vârstele nu ştiu cum dispare de pe soclu şi unde pleacă zeiţa de marmură din parcul municipal în fiecare noapte la o oră târzie eu nu ştiu cine îmi bate de trei ori în geam la o oră târzie!...
În centrul veşniciei Auzu-ţi înverzeşte ochiu-ţi amuţeşte în zăvoiul albastru din centrul veşniciei cerc magic foşnitor clopot de ape argintoase când armate drogate de privighetori ne bombardează cu cântece dedulcindu-ne cu tain de soare cu triluri prelungi colorate îndumnezeind orizontul latescent opalin de-ţi vine să mori de-atâta sublim.. |
|
MERTICARU, Mihai (20. VI. 1938, Rediu, judeţul Neamţ), poet, eseist şi gazetar. Fiul Mariei (n. Chelaru), casnică, şi al lui Vasile Merticaru, agricultor. După terminarea claselor primare (1945-1949) şi gimnaziale (1950-1953) în comuna Rediu, urmează cursurile Liceului „Bacovia” din Bacău (1953-1956). Este apoi bibliotecar (1956-1957) şi profesor suplinitor (1957-1960). În 1960 câştigă o bursă la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care o absolvă în 1965, cu lucrarea de licenţă Critica snobismului în opera Hortensiei Papadat-Bengescu, sub coordonarea prof. univ. dr. doc. Constantin Ciopraga, care o apreciază cu notă maximă. După terminarea facultăţii, este profesor titular de limba şi literatura română la Şcoala Nemţişor, comuna Vânători-Neamţ (1965-1968), şi colaborator la ziarul Steagul roşu din Bacău. În 1968 ia fiinţă ziarul Ceahlăul din Piatra-Neamţ şi este angajat ca redactor la secţia culturală, unde funcţionează până în 1974, când cotidianul devine hebdomadar. Revine în învăţământ la Şcoala Generală Nr. 5 din Piatra- Neamţ, titularizându-se prin concurs. Publică articole la toate revistele cu profil pedagogic, inclusiv la Revista de pedagogie. Editează patru manuale auxiliare în sprijinul învăţământului de performanţă. Coordonează editarea revistei şcolare Muguri (1978-1988). Începând din anul 2000 este redactor la revista literară Antiteze din Piatra- Neamţ. A scris poezie de când se ştie, a frecventat mai multe cenacluri literare din Buhuşi, Bacău şi Iaşi. Revoluţia din 1989 a avut asupra lui efectul unei lovituri de trăsnet care a deblocat ieşirea la lumină a unui izvor zăgăzuit cu refulări şi îndărătnicii. De altfel, Lucian Raicu afirma, pe bună dreptate, că „la originea scrisului se află un şoc, mai exact spus: o ruptură...o mirare, o surprindere, o cutremurare”... Debutul absolut s-a produs în revista Literatură şi artă din Chişinău, în numărul din 17 septembrie 1992, cu poezia Fabulă şi apoi cu poemul Dragă Prutule din săptămâna următoare. A continuat să publice poezii şi cronici literare la revistele Ateneu, Asachi, Antiteze, Cronica, Flacăra, Convorbiri literare, Luceafărul, La Tazlău, Poezia, Semn-revistă de poezie haiku, Suplimentul literar al ziarului Monitorul de Neamţ ş.a. Este inclus în antologia Poezia pădurii, coordonată de Radu Cârneci, Editura Orion, 1999, în antologia româno-italiană Sprijinit pe o carte înflorită (Apoggiato ad un libro fiorito), Campanotto Editare, 2001, şi în Antologia de poezie româno-germană, Editura Dionysos din Kastellaun (Germania), 2003. SCRIERI: Vânătoare princiară, versuri, debut editorial, 1992, Editura Cronica din Iaşi; Catedrală de azur, versuri, 1994, Editura Cronica; Repere literare şi stilistice, eseuri, 1996, Editura Cronica; Scriere cuneiformă, versuri, 1997, Editura Cronica; Întâlnire pe pod, versuri, 2003, Editura Timpul, cu o prefaţă de Adrian Alui Gheorghe; Imperiul lupului, versuri, 2006, Editura Crigarux, Piatra- Neamţ; Împărăţia clipei, poeme în stil haiku, 2007, Editura Convorbiri literare, Iaşi. Este membru al Uniunii Scriitorilor din 26 februarie 1999. REPERE BIBLIOGRAFICE: Lucian Strochi, Vânătoare princiară, în revista Asachi, nr. 40, 1993, şi Catedrală de azur, în nr. 60, 1994; Vasile Spiridon, O catedrală transparentă, în revista Luceafărul din 10 mai 1995; Simona Konradi, Un pic de poezie, în revista Minerva, 1995; Ioan Enea Moldovan, Vânătoare princiară, în ziarul Deşteptarea din Bacău; C. Cucu, Un nume pentru poezia românească, în revista Asachi, 1993; Petre Isachi, Individualitatea infinită a poeziei, în revista Zburătorul, nr.4-10, 1996; Ioan Holban, în revista Cronica, 1993, şi pe ultima copertă a volumului de debut, Cristian Livescu, în Monitorul de Neamţ şi în prefaţa antologiei româno-italiene; Constantin Prangati, în Dicţionarul oamenilor de seamă din Piatra-Neamţ, Editura Crigarux, 1999; Nicolae Sava, în ziarul Ceahlăul din iunie 2003; Ion Rotaru, în Istoria literaturii române, vol V; Constantin Tomşa Împătimit de lectură, vol II, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2004, pag. 85-89. |