Ne-am despartit la mijlocul strazii Lizeanu unde locuiam amandoi. Era in noaptea de Inviere si ne intorceam spre casa cu lumanarile aprinse, sub impresia fascinanta  a simfoniei   clopotelor si a chemarii preotului adresata imensei multimi de credinciosi din curtea Bisericii Sfantul Dumitru, "Veniti de luati lumina!". In acel moment o adiere de vant rece a trecut pe deasupra noastra stingand lumanarea lui Octav pe care o tinea neglijent in mana. "Crezi ca este un semn ?", m-a intrebat el dupa  ce a reaprins-o de la lumanarea  mea ."Nu sunt superstitios, a fost  numai o unda  de vant" i-am  raspuns  privindu-l apoi in timp ce se indrepta spre casa. Un sentiment  puternic ma lega de acest baiat  deosebit de inteligent si sensibil  care scria versuri atat in limba  romana cat si in franceza si engleza si avea ca hobby istoria artelor.  A intors capul si mi-a  facut un semn  prietenesc cu mana intuind  parca  meandrele destinului implacabil care a facut  sa ne reintalnim  peste foarte multi  ani,  dupa  purgatoriul pe care avea sa-l petreaca  in universul concentrationar din tara noastra.

Octavian Radulescu  a  fost  cea  mai tanara  victima  a  regimului  communist fiind arestat prima oara la varsta de saisprezece ani, la data de 8 Noiembrie 1945 cu ocazia  Sarbatorii  Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, cand  impreuna cu un grup de elevi  de la Liceul Dimitrie Cantemir din Capitala  a plecat in Piata Palatului Regal unde se desfasura un miting anticomunist.  Asa cum relateaza intr-un articol din ziarul "Romania  Libera"  prof.dr. Gheorghe Boldur-Latescu, care a petrecut cu el cativa ani  la Capul Midia,  dupa  acel  miting  Octav a venit la scoala dupa  doua  saptamani de absenta"vanat din cap pana-n picioare, datorita batailor pe care i le administrasera calaii comunisti".  In  anul al treilea  al Facultatii de Drept  Octavian a fost arestat din nou in urma  unei actiuni de mare risc si curaj in care a incercat  sa ajute financiar grupurile de rezistenta care actionau in munti. A fost judecat si condamnat la opt ani de temnita, trecand  prin  cateva dintre  cele mai cumplite locuri de detentie din tara noastra precum  Jilava, Sectia Secret a celebrei Inchisori de reeducare Pitesti, Aiud si Canalul Mortii unde tortionarii lui Turcanu taiau si spanzurau dupa bunul lor plac. 

Ne-am reintalnit dupa eliberarea lui din detentie si ne-am dus tot intr-un ajun de Paste la Cimitirul "Reinvierea" la  mormantul fratelui sau Nelu, camaradul meu din Organizatia de rezistenta anticomunista "GIR" care murise in urma unei stupide infectii la picior upa un   meci de volei. Langa crucea lui de lemn era un plic pe care Octav l-a deschis si a citit urmatoarele randuri scrise probabil de o fata care il iubise pe fratele sau  care era de o frumusete iesita din comun:" Mi-ai promis ca ai sa te faci marinar si ai sa ma iei cu tine sa colindam lumea. De ce ai plecat singur si nu m-ai luat cu tine?" 

Drumurile noastre s-au despartit apoi un timp in care  primeam stiri unul despre celalalt prin inermediul famililor  noastre.  L-am  reintalnit  dupa Evenimentele din Decembrie in Piata Universitatii din  Bucuresti  unde era o adevarata personalitate, organizand si indrumand cu o "porta-voce" in mana zecile de mii de manifestanti din "Zona Libera de Neocomunism", in timp ce legendarul Marian Munteanu dirija sudentii din celebrul balcon al  Universitatii. Octavian Radulescu nu a parasit zona din prima zi a mitingului- maraton,   pana in  ultima zi, 13 iunie, cand  hoardele de mineri au fost chemate de presedintele "emanat" in convulsiunile din Decembrie sa faca ordine si sa "planteze flori".

 Dupa  lichidarea brutala a fenomenului "Piata Universitatii" Octavian a fost arestat din nou in urma unei perchezitii la domiciliu efectuate de o echipa alcatuita din 24 de agenti ai  securitatii aflate in slujba noii puteri, fiind considerat un  element deosebit de periculos pentru  democratia "originala". Dupa aceasta  arestare Ion Iliescu a declarat ca la domiciliul sau  au fost gasite documente care atestau incercarea lui de rasturnare a puterii. Era un pretext pueril si ridicol intrucat in realitate documentele confiscate erau exclusiv  lucrari literare. Dotat cu o vointa si darzenie iesite din comun, avand  temeinice cunostinte juridice, el a pornit apoi   o campanie de actionare in justitie  a tuturor celor implicati in lovitura de Stat din Decembrie '89.  Primul pe care l-a actionat in judecata a fost Silviu Brucan pentru interviul acordat unui ziarist strain in care a afirmat ca romanii sunt "stupid people". Procesul  a durat cinci ani de zilde si a fost inchis deoarece "profetul din Damaroaia" si-a cerut scuze public si a afirmat ca ziaristul care i-a reprodus declaratia a interpretat gresit sensul declaratiei sale.

Urmatorii chemati in fata Justitiei au fost Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu si Cazimir Ionescu pe care i-a acuzat de "instigare la crima si violenta" in timpul sangeroaselor evenimente din Decembrie '89 in urma carora au  preluat toate parghiile puterii. Aceste procese s-au stins insa unul cate unul  intrucat cei actionati in justitie au capatat imunitate parlamentra dupa alegerile din anul 1992. Au mai fost chemati  in fata justitiei Virgil Magureanu, directorul SRI, Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor si directorul ziarului "Adevarul", Dumitru Tinu. Octavian Radulescu a reusit apoi sa obtina respingerea  prin hotarari  judecatoresti de 7 ori  inscrierea la tribunal a unor partied comuniste. A actionat in judecata si  SRI pentru recuperarea documentelor personale pe care securitatea comunista i le confiscase in anul 1983, poezii si lucrarea "O noua viziune asupra Artei". Intr-un interviu  aparut in ziarul "Ziua" in luna iunie 1998, a declarat :" Nu sunt nici procesoman, nici nebun, dar trebuie sa se inteleaga o data pentru totdeauna ca legea trebuie respectata de toti. Nu sunt altceva decat  un luptator". In incheierea interviului a aratat redactiei camasa pe care o purtase la zarca inchisorii din Aiud, camasa pe care o pastrase cu sfintenie ca pe o relicva.

Inaintea plecarii mele definitive din tara l-am cautat la Sediul AFDPR, deoarece aveam nevoie de marturia lui pentru a  primi legitimatia  si insigna de fost detinut politic si a fi primit in randurile Asociatiei al  carei  secretar  pe tara si presedinte pe Capitala fusese pana in urma cu cateva luni cand demisionase. Mi-a marturisit in mod confidential motivul pentru care
demisionase din acele functii si anume faptul ca  descoperise in randul fostilor detinuti politici cativa ofiteri de securitate care se infiltrasera  sub  pretext  ca  fusesera  marginalizati de dictatorul Ceausescu. "Nu puteam sta la aceiasi masa cu cei care m-au anchetat", mi-a spus el.

La "Campul Romanesc" de langa Hamilton am aflat de la un coleg jurnalist care fusese deportat impreuna cu el la Canal, ca in ultima perioada de timp lui  Octavian i se  implantase  un stimulator cardiac cu ajutorul caruia  era  mentinut in viata. Intr-una din zile am citit pe internet articolul scris de prof.dr. Gh.Boldur-Latescu, fostul lui coleg de la Capul Midia, articol care se incheia cu urmatoarele cuvinte: "Octavian Radulescu a fost un mare roman, care a intrat in istoria curata a acestei tari spre a lumina drumurile celor care
urmeaza dupa noi. Unul din poemele sale pe care mi le-a citit cu prilejul ultimei nastre convorbiri era intitulat:"Voi  zbura".  Acum el zboara, sigur,  zboara spre inaltimile crestine in care a crezut cu intreaga sa fiinta". In felul acesta  am aflat ca lupta de o viata pentru adevar si dreptate a prietenului  meu Octav s-a incheiat iar el a plecat intr-o lume  in care vicisitudinile si abjectia umana sunt total necunoscute.