Dan Farcas redescopera in NOTE la TEZELE sale problema centrala in filosofie sub forma ce aminteste de vocabularul lui T. Kotarbinski (Tratat despre lucrul bine facut)  : “De ce exista lucrurile in loc sa nu existe?”

          Am spus redescoperit , deoarece se stie ca la inceputul secolului XX, M.Heidegger a comentat in lucrarea ce-l va face celebru (Fiinta si Timp) intrebarea: “De ce este mai curand ceva decat nimic?” . Ontologia se revarsa in gnoseologie la Heidegger, care ajunge la formula: “A cunoaste inseamna a interpreta ceea ce se afla dincolo de aparente “ (Problema esentei adevarului).

           Raspunsul poetic la intrebarea data, este bine cunoscut ; cele doua forte care sustin Universul sunt Iubirea (Concordia)  si Ura (discordia)…

            Raspunsul filosofic, la fel de bine cunoscut , in variantele de la inceputul antichitatii grecesti : cele doua Scoli opuse ale presocraticilor. Pentru Zenon din Eleea, Totul e Unul , iar nefiinta nu exista. Principiul identitatii a fost contestat prin cel al contradictiei  de catre Heraclit din Efes. Pentru el “Razboiul e tatal tuturor lucurilor “sau “ Din contrarii se naste cea mai perfecta armonie”…

            In perspectiva voluntarismului aceasta intrebare centrala se poate reformula astfel : “Fiinta  , Nefiinta , ce s-alegi?”, ca in piesa lui Hamlet.  Sau in clasica traducere a replicii celebre : “A fi sau a nu fi , aceasta e intrebarea !” Insusi Shackespeare  isi va da raspuns intr-unul din Sonete.      -    “Nu pot sa mor…

            Iubirea cui s-o las?”

           Amintim, din placerea asociativitatii, alte formulari . O sentinta de la o manastire de calugari : “Dumnezeu e ajutorul meu si nimic nu-mi va lipsi “ .    In  final,   un   aforism   cinematografic    ( replica  lui Robert Redford): -“Ma iubesti… Atunci nimic nu-mi lipseste”.

           Vom risca o asociere a imprevizibilitatii ce defineste fiinta voluntara (omul) la Dan Farcas cu experienta  lui Albert Camus : Necesitatea de a tine seama de locul irationalului in lume contribuie la precizarea notiunii de absurd … Absurdul se naste din confruntarea acestei lumi si a dorintei umane de claritate si rationalitate. Opera de arta “se naste din renuntarea inteligentei de a rationa concretul “, altfel spus, “daca lumea ar fi clara , arta nu ar exista “. (Mitul lui Sisif)                                                                                                                                                                      Revenim. Asadar , de ce exista mai curand ceva, decat nimic? Intrebarea priveste EXISTENTA, pe care Hegel, de exemplu, o considera “devenire” , adica trecerea permanenta de la nimic la ceva ; de la neant la fiinta, va spune ulterior J.P. Sartre.

         In cuvintele lui Dan Farcas am putea incerca sa raspundem astfel: “se intampla asa “deoarece avem in lume determinism sau raporturi de cauzalitate, probabilism sau evenimente statistice  , iar voluntarismul inseamna emergenta, sinergie si in ultima instanta creativitate. Iata trei tipuri de fenomene, adica ceva  si nicidecum nimic , in realitate. Daca  individual trebuie gandit mereu in relatie cu altii, cum scria Heidegger, “impersonalul este, in fiinta sa , preocupat in mod essential de caracterul mediu… Promovarea caracterului mediu in prescrierea a ceea ce se poate si se cuvine a fi intreprins , vegheaza asupra oricarei exceptii care cauta sa iasa in evidenta”. (Fiinta si Timp ), 1994, Buc.) Iata o obsevatie remarcabila , ce merita sa fie integrata in perspectiva pe care am numit-o VOLUNTARISM STIINTIFIC , imblanzind scepticismul lui D.Farcas din teza 35.

         Incheiem cu sugestii pentru a solutiona alte intrebari din NOTA. Este vorba de probleme cu suprapuneri serioase in plan teologic. Dar este loc pentru VOLUNARISM peste tot. In etica , voluntarismul admite ca vointa sau dorinta este creatoare de valori, dar pozitia se numeste , de obicei, proiectivism sau emotivism. Pozitia  teologica  conform careia toate valorile sunt ca atare intrucat  au fost alese de Dumnezeu, reprezinta un voluntarism sui-generis. Totodata, voluntarismul in teologie reprezinta pozitia fideista pentru care este legitim sa crezi deoarece este legitim sa doresti aceasta. Intalnim aceasta  pozitie la Pascal, Kierkegard si la W. James ( pragmatist).

PROTAGORAS:”Omul e masura tuturor lucrurilor,

A celor care sunt pentru ca sunt si

A celor care nu sunt pentru ca nu sunt”…

DAN D.  FARCAS                              

Ce Exista?                                              Ce nu exista?

0-noi insine , ca subiect cunoscator

1-Realitatea, lumea reala (influente)

2.imagini si modele ale Realitatii

3-Realitatea cuprinde subiectii cunoscatori

4-limite in cunoastere                                 4-Cunoastere perfecta

5-canale  si instrumente cognitive

6-corespondenta neverbal-verbal                6-gandire numai verbala

7-sens ca relatie verbal-neverbal                  7-sens fara corespondenta

 trairi constiente verbalizate                       trairi inconstiente   verbalizate

8- limitari compensate reciproc                8-cunoastere totala in cuvant

intuitie sinergica                                         logica si matematica

9- niveluri de reflectare umana:                9-ruptura verbal-neverbal

neverbal, verbal si logic

10- vocabular de abstractii si

 dictionar de corespondenta

real-ideal(verbal-logic)

11-logica si matematica instrumente            11-identitate verbal – logic

 pentru predictii

12-procustizare prin abstractizare

13-cunoastere stiintifica , teorie

si metoda stiintifica

14-Acord paradoxal ideal-real

(baza teoriilor stiintifice)

15-teorii alternative, pana

exista un experiment crucial

16-realitate experimentabila si

neexperimentabila

17-teorii stiintifice,metafizice,abstracte

autonome si gratuite sau sterile

18-unitatea cunoasterii umane                        18-realitate  compartimentata

19-teorii plauzibile                                         19-experimente cruciale

20-pluralitatea teoriilor /divergenta                20- monism efectiv

21-zona nimanui intre stiinta si metafizica

22-stiinte de granite                                22- metodologia largita  a stiintei

teorii pseudostiintifice,                           bazata pe marturie

epistemologie paranoica                        -cenzura

23-cunoastere globala cu cele                23-cunoastere valabila dar la

trei niveluri                                             nivelul logic sau mathematic si eventual la nivel verbal

24-                                                          24-Adevar obiectiv, independent de om

25.                                                          25- adevar unic, absolut si ultim  ce preexista cunoasterii umane    

26-                                                           26-coerenta,simplitatea si frumusetea logica sau matematica

                                                                 calauze spre adevar

27-                                                           27-matematica si logica atotputernice sa descrie  orice din real

28-                                                          28-cunoastere convergenta

29-                                                          29-cuvantul,logica si matematica drept totalul instrumentelor

                                                                 cunoasterii

30-                                                           30-paradigma mecanicista universala

31- liber arbitru uman si         

responsabilitate

32-miscare fizica si chimica

determinista si probabilista

33-fenomene reale deterministe,

probabiliste si voluntare

34-fenomen imprevizibi/voluntar

in statistica

35-                                                       35-stiinta a fenomenelor voluntare?

36-Sinergie,principiul emergentei opus

celui creationist

37-                                                   37-matematica ce descrie salt calitativ

38-acte voluntare datorate               38-sinergia pluralitatii de instante la

mintii ce acumuleaza multe            alte vietuitoare (minte voluntara)

instrumente de cunoastere  

39-creativitatea generatoare de       39-inteligenta rezolvitoare de

solutii inedite e voluntara             probleme specializate  ca act voluntar

40-                                                                                                                      40-calculatoare electronice care sa reproduca fenomene voluntare

G.G.Constandache : IN LOC DE “VETO” 

        Pentru nelinistitii existentialisti, omul este mai curand ceea ce  nu este, adica  proiect, sau mai pozitiv, omul este ceea ce devine (se face)…

        Anton Dumitriu a aratat, in repetate randuri , ca omul are confruntarea cea mai dificila in cunoasterea de sine  .”Homo Universalis” spune inca din titlu ca nu putem cunoaste decat ceea ce au in comun oamenii: norme, valori sau reguli. Restul include probleme de fapt …

        Dan Farcas spre a-si apropia  cititorul ajuta titlul sau cu unele subtitluri ce pot fi scurt-circuitate astfel: de la realitatea lumii urcam spre sinergia gandirii. Parcurgem trei trepte: zona gris sau tara nimanui (dincolo de stiinta si dincoace de metafizica) bantuita de epistemologia paranoica ; adevarul – concept unde se infrunta variate pariuri si prejudecati (realmente nu exista decat adevaruri sau grade ale adevarului); determinism si liber arbitru sau paradigma mecanicista in dezacord cu fenomenul voluntar.

      Sub nici o forma nu putem accepta concluzia sceptica propusa :

nu exista stiinta  pentru fenomenele voluntare (teza 35). Ar tresari in mormant regretatul Victor Sahleanu , care a scris un veritabil testament de antropolog , rememorand principalele etape ale demersului stiintific “De la omul necunoscut la omul cognoscibil”.

      Dar poate Dan Farcas nu a facut decat o figura de stil, un artificiu retoric, in teza 35, spre a semnala o data in plus urgenta cautarii mijloacelor de a asana formele inferioare de cunoastere din zona gris  si repudierea epistemologiei paranoice , printr-o largire a metodologiei (noi  marturii) din stiintele de granita…Cu alte cuvinte, suntem invitati sa purcedem la lucru in mod serios .

      De altfel, prin elaborarea unor lucrari ca “Sinergetica gandirii”, savantul Dan Farcas insusi, arata ca nu a depus armele in problema studierii fenomenelor voluntare. Pentru ca nu exista cunoastere perfecta (teza 4), incercam sa prelungim ideea, suntem obligati, ca si Sisif, sa reluam mereu efortul.

        Mai intai insa , trebuie sa repunem, sa reformulam problema : daca adevarul este pluralist (teza 5 si altele asemanatoare ), atunci desigur ca nu putem avea o unica stiinta: adevarurile partiale sunt asumate de multitudinea stiintelor! Daca vorbim la plural despre ADEVAR , nu putem vorbi despre  STIINTA la singular…

       Realitatea se cliveaza metodologic si didactic , deci aparent , in raport cu perspectivele subiectilor cunoscatori care cerceteaza diverse obiecte de interes omenesc. Inca o data , problema ADEVARULUI pluralist(x) este problema PLURALITATII stiintelor.