Acum pentru moment părăsim insula Manhattan şi ne oprim în alt comitat-County al oraşului New York, Bronx.

            Situat în zona de nord a oraşului, Bronx se întinde pe 42 de mile pătrate (109 km pătraţi) şi este singura porţiune a oraşului continentală. Cu o populaţie de peste 1.2 milioane de locuitori, cu 12 institute şi universităţi, el are peste un sfert din suprafaţă teren de spaţii verzi.

             Indienii de limbă algonchină au fost găsiţi aici acum 400 de ani de Henry Hudson, probabil primul european care a văzut ţărmul oraşului. El şi-a ancorat vasul în gura de nord a Manhattan-ului spre actualul Bronx. Mai târziu prin 1639, un căpitan suedez, Jonas Bronck, s-a stabilit aici cam în dreptul actualei străzi 132 şi a fondat o fermă cu alte familii de olandezi, germani şi danezi. De unde şi varianta de nume modificat, Bronx, de la numele lui. Realitatea este însă că numele a fost preluat de la fluviul cu acelaşi nume din apropiere.

            Jumătatea de est a Bronx-ului a fost cumpărată de Thomas Pell din Connecticut care a înfiinţat un sat, numit Westchester (1654).

            În timpul colonizării engleze cei mai multi locuitori erau englezi sau olandezi.  Negrii-sclavi proveneau din Caraibe. Pe la 1700, Bronx-ul avea 4 ferme uriaşe: Westchester, Eastchester, Pelham (proprietatea familei Pell) şi Morissania (proprietatea familiei Morris).

            În timpul Revoluţiei terenul a fost expus bătăliilor, dar situaţii dificile au fost rezolvate când Generalul Washington a reuşit să-şi evacueze pe aici armata ce înainta spre nord. Din Van Cortland Mansion, acum muzeu, el a condus trupele pentru eliberarea oraşului.

            Prin sec. 19 ocupaţiile principale ale locuitorilor erau creşterea grânelor şi a animalelor de fermă. Între 1800 şi 1830 populaţia a crescut de la 1750 la dublu, mai ales după emigrarea irlandezilor din cauza Foametei Cartofilor (Potatoe Famine). Irlandezii, angajaţi constructori, au ridicat podul denumit The High Bridge peste Fluviul Harlem, liniile de tren New York şi Harlem, şi apeductul Croton. Pământuri fertile, cu pomi fructiferi, legume şi produse lactate locale aprovizionau piaţa oraşului. Staţiile de tren rurale, ca Melrose, Tremont, Riverdale  au devenit centre al noilor aşezări. Pe măsură ce linia ferată s-a extins, centrul populaţiei s-a mutat spre vest, unde oraşe ca West Farms şi Morissania s-au înfiinţat.

            Oportunităţi economice în Statele Unite ca şi urmările Revoluţiei de la 1848 din Germania au adus mii de germani aici. Ei au devenit negustori, berari şi proprietari de bodegi.

            Pe la 1860 se presupunea că orăşelele vor fi anexate la oraşul New York pe măsura dezvoltării oraşului spre nord.  În 1874 oraşele Morissania, West Farms şi Kingsbridge au fost anexate la oraş. Pe la 1890 partea de est, cu orăşelele Eastchester, Pelham şi Wakefield  s-au alipit şi ele cu ideea de a profita de eforturile publice financiare. După consolidarea din 1898, parţial, acestea au devenit Comitatul Bronx, care împreună cu Manhattan au format New York County  (celelalte erau County-uri separate). Abia în 1912 legislaturile au stabilit aşa-zisul Bronx, devenit complet independent începând din ianuarie 1914.

            În 1904 primul metrou conecta Bronx-ul de Manhattan pe sub strada 149 prevăzând tranzit pe linia elevată de tren de pe 3rd. Avenue. Atunci mulţi locuitori au părăsit apartamentele mici din Manhattan pentru apartamentele din Bronx. Iugoslavi, armeni, italieni, dar şi evrei din Europa Centrală erau printre cei mutaţi aici. 

            Cu influxul de populaţie (de la 201.000 la 1.265.000 de locuitori) de la începutul sec. 20  economia Bronx-ului a crescut vertiginos. Linia elevată de metrou a fost treptat extinsă spre nord şi în curând linii electrice au permis un tranzit rapid. Multe clădiri de apartamente şi comerciale au fost ridicate de-a lungul coridorului creat de linia de tren, care îşi avea terminalul la Gun Hill Road în 1920. În anul 1923 s-a ridicat faimosul Yankee Stadium- stadionul echipei de baseball- Yankees –ai cărei jucători erau denumiţi şi Bronx Bombers pentru numărul mare de jocuri câştigate în decadele următoare. Babe Ruth, Lou Gehrig, Joe DiMaggio, Mickey Mantlee, Roger Maris şi Reggie Jackson sunt nume celebre din istoria acestui sport.

            Odată cu instaurarea depresiunii economice, perioada de creştere vertiginoasă s-a domolit, deşi apartamente cu bani privaţi au continuat să fie ridicate, în special în aria lui Grand Concourse, care a devenit repede simbolul succesului economic şi social. În clădiri de apartamente cu 5-6 etaje, cu curţi largi de intrare, locuiau mulţi din cei care lucrau în Manhattan. Prin 1934 construcţia locală de locuinţe cu dotări moderne era superioară prin comparaţie cu alte cartiere aproapiate: toate reşedinţele aveau băi particulare, aproape 95 % aveau încălzire centrală,  97% aveau apă caldă, şi mai mult de 48% un sistem de frigider mecanic. Parkchester era un exemplu în acest sens, cu cei 40. 000 de residenţi, parcuri, locuri de joacă, sculpturi, magazine de consum şi cinematografe.  

            După al Doilea Război Mondial construcţia locuinţelor a început din nou şi profilul populaţiei s-a schimbat. Tipurile de construcţii variau de la clădiri de apartamente luxoase în Riverdale la locuinţe ieftine de tip–public housing în partea de sud. Cei mai vechi rezidenţi s-au mutat din locuinţele mai vechi în părţile de nord sau în suburbii. Cam 170.000 de persoane aruncate din zonele devenite proaste din Manhattan, majoritatea negri şi portoricani s-au mutat în partea de sud a Bronx-ului, iar anii 1950 raportează cifre mari de sărăcie aici. Sistemul de chirie controlată/stabilizată a fost introdus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ca să prevină creşterea necontrolată. Ca efect, multe clădiri au fost arse intenţionat în speranţa proprietarilor de a primi ajutoare şi despăgubiri. Acestea au dus eventual la desfiinţarea acestei legi prin anii ‘60, păstrată doar cu unele condiţii restrictive. De atunci locuinţe unifamiliale şi case înşiruite au fost  construite, iar cele vechi renovate, unele apartamente transformate în forme de proprietate individuală – cooperativă şi condominium.

            Fonduri federale au dus la extinderea sistemului de transport de autostrăzi, ca Major Deegan Expressway, Cross Bronx Expressway şi Bruckner Expressway. De-alungul acestor artere au fost ridicate clădiri înalte. Unul din exemple este Co-op City, un orăşel ce aminteşte de unele cartiere din ţară, cu şcoală, bibliotecă şi complex de magazine. Dintre liderii politici portoricani, Herman Badillo, a ajuns preşedinte al Bronx-ului în 1965.

            Prin anii ‘90, populaţia ca procente era o treime neagră, o treime latino-americană şi o treime asiatică şi albă.

            Pentru cei care vor să fie turişti ai Bronx-ului, invitaţia trebuie să ia în considerare maşina, şi oprirea în anume zone care vor fi subiectul articolelor următoare: Bronx Park (grădina zoologică şi parcul), Fordham University –şi campusul în stil gotic, Belmont şi strada pietonală, comercială de tip european, Arthur Avenue. Circulaţia cu metroul este o altă posibilitate, dar turistul trebuie să aibă o hartă locală la o scară corespunzătoare.

            Noi vom vorbi în continuare în detaliu despre obiectivele istorice şi de interes ale Bronx-ului.

           (va urma)