Greenpoint /Williamsburg situat înspre nord-vest apare distinct pe la sfârşitul sec. 18.

            Acum Greenpoint este o comunitate dominată de o diversitate etnic europeană, cu majoritate poloneză. Zona, vestită pentru construcţii de vapoare la început, a luat amploare pe la sfârşitul sec. 19 în aşa-numitele arte negre (tipăritul, ceramica, sticla, şi fierul –prelucrarea lor). Catedrala Rusă Ortodoxă, aflată aici, tronează impunătoare,  amintind de palatul de iarnă de la St. Petersburg. 

            Williamsburg este delimitat la nord de 7^th. Ave şi BQE (prescurtarea de la autostrada Brooklyn-Queens), la sud de Flushing Ave. şi la vest de East River. Parte din oraşul olandez Boswijck la început, area a fost comisionată în 1660. În zona mlăştinoasă spre fluviu, un european din Picardia a cumpărat o fermă pe lângă care olandezi, francezi şi scandinavi s-au aşezat cu timpul. Pe la 1800, odată cu instalarea serviciului de ferry-boat- transport pe apă, mulţi s-au mutat aici, iar zonele de fermă au fost ocupate de străzi şi case.

            În 1818, D. Dunham – aşa-zisul parinte al “Williamsburg-ului, a deschis un busines de ferry pe abur, a investit masiv în construcţii şi astfel industriaşi, oameni de afaceri, dar şi titraţi, germani, austrieci şi irlandezi s-au stabilit pe rând. Hoteluri, grădini cu terase de bere, şi cluburi au înviorat viaţa oraşului în devenire. Docuri, fabrici, distilării, taverne, mori, forje de-a lungul apei, au fost printre locurile de ocupaţii de bază, ce mai târziu au evoluat în industria farmaceutică, numele de Pfizer fiind unul din cele mai cunoscute şi azi.

            După inaugurarea Williamsburg-ului în 1903, mii de oameni săraci, şi evrei din Europa de est s-au mutat din Manhattan aici, secondaţi de lituanieni, polonezi, şi italieni creând cea mai mare densitate de locuire a oraşului. Prin anii 1930 populaţia evreiască a crescut când mulţi au reuşit să scape de pericolul nazist. Printre ei erau mulţi originari din Ungaria şi România conduşi de marele rabin Joel Teitelbaum. Evrei ortodoxi, ramura cea mai credincioasă a religiei ebraice, cu bărbi şi perciuni lungi cârlionţaţi şi femei cu părul ras dar purtând peruci trăiesc şi azi aici. Haine lungi, şi pălării sunt evidente pe străzi, tineri şi bătrâni, iar iarna pălării cu boruri de blană, shtreiml, fac parte din viaţa oraşului. Semne ebraice, ale sinagogilor sau ale business-urilor se văd peste tot.

            Un restaurant istoric, este Peter Luger’s Steak House pe care Alfred Hitchcock îl denumea cel mai bun loc din univers.

            Prin anii 1950 industria a adus un alt val de emigranţi, de data asta, portoricani.

Spre deosebire de celelalte zone istorice din Brooklyn, Greenpoint nu a fost populat de oameni care au fugit de Manhattan. El a fost aprovizionat şi generat de prosperitatea comercială de-a lungul cheiului din apropiere.  

            Cred că pentru toţi, un film foarte popular, după cartea cu acelaşi nume (autor Betty Smith, 1943) – Un Copac Creşte în Brooklyn, A Tree Grows in Brooklyn, este edificator pentru descrierea zonei. Specia de pom adusă aici din China prin anii 1840, este un copac cu frunze de tipul ferigei, din neamul duzilor, cu intenţia de a fi hrană pentru viermii de mătase. Fabricile din Paterson, New Jersey, peste fluviu trebuiau să fie recipienţii de prelucrare a acestei mătăsi. Deşi eficienţa lor nu a fost cea dorită, copacul a fost păstrat pentru puterea de a curăţa aerul în zonă de noxele emise de mlaştinile înconjurătoare. 

            Bushwick are istoria berii, a hameiului, aşa-zisului ale, a butoaielor cu bere.  Populaţia germană, imigrantă din sec. 19, a adus cu ea berea şi producerea ei. Aria odată plină cu locuinţe luxoase, impecabile şi cu gust a decăzut cu timpul, iar unele case, din păcate fiind pe structură de lemn, au ars.

            Clădirile reflectă o varietate de venit ale localnicilor, de la locuinţele pe un nivel la cele cu mai multe, de la locuinţe de lemn până la cele de zidărie. Construcţia a înflorit prin anii 1860 şi atunci au fost ridicate printre cele mai reprezentative case în stil italian, cu ancadramente la ferestre de metal şi copertine provenite din fabricile locale.

Biserici au fost ridicate în stil gotic englez, sau german.

            De remarcat este clădirea lui Kings County Savings Bank, în stil baroc francez, cu decoraţii de capitele şi pilaştri, unde porticul de la intrare ce imită piatra prin alternanţe accentuează importanţa. 

            Podul Williamsburg

            Din punct de vedere estetic acest pod a suferit prin apropierea fizică de Brooklyn Bridge (despre care am vorbit în detaliu în articolele trecute). De fapt, podul este o expresie pur inginerească şi a fost o legătură majoră de decongestie a circulaţiei între Manhattan şi Brooklyn.

            Prin ultimii ani ai sec. 19, după bătălii legale în ideea creării unei traverse tehnice peste apă pentru trenuri, trăsuri şi pasageri s-a început construirea lui. Considerentele tehnice legate de sistemele de construcţie de atunci, au dictat un design de cabluri ce se legau direct de turnuri, metalice şi ele, pe fundaţii mai mici şi mai uşoare. Oţelul a fost folosit pentru calităţile lui de a fi material potrivit şi rapid de asamblat. Deschiderea de 1600 feeţi depăşea pe cea a lui Brooklyn Bridge cu câteva picioare (feeţi). Aripile laterale sunt sprijinite, nu pe cabluri suspendate, ci pe arcele metalice de dedesubt. Barele metalice folosite pentru cabluri nu erau galvanizate, făcându-le susceptibile la oxidare şi deci la ruginire.

            Inaugurat în 1903, podul a permis transportul trăsurilor, bicicletelor şi pedeştrilor, dar abia cu câţiva ani mai târziu şi a trenurilor elevate.

            Elemente structurale au trebuit să fie modificate ulterior pentru a face faţă necesităţilor de trafic crescut. Prin anii ’80 situaţia tot mai precară a podului a dus la ideea de a fi înlocuit. În anii ’90 podul a fost renovat, iar cablurile înlocuite.           

            A doua microzonă de descris, la sud de Greenpoint – este denumită Navy Yard- Vinegar Hill.

            Navy Yard (Docul naval), folosit în cele două războaie mondiale continuă şi acum ca centru industrial. Casa Comandantului din sec. 19, prezenţă a stilului federal de lemn cu coloane subţiri şi terase generoase rămâne mărturie a timpurilor.

            Denumirea de Vinegar Hill (Dealul Oţetului), este dată după bătălia de la Vinegar Hill din 1798, în care englezii au învins pe rebelii irlandezi.

La mijlocul sec. 19 case în stil greek revival şi italienit au fost ridicate aici, precum cele de pe Front Street, populate de irlandezi.

            Fulton Street, strada nu departe de Brooklyn Bridge, poartă numele lui Robert Fulton, inventatorul  ferry-boat-ului, ce folosea abur ca energie în 1814 şi oferă un aer istoric. 

            Brooklyn Heights (Colinele Brooklyn-ului)

            Aflat cu o delimitare aproximativă cam în dreptul zonei Cadman Plaza, Court Street şi Atlantic Ave., zona a fost locuită de indienii Canarsee. Fulton Street, care lega prin ferry-boat viaţa de Manhattan, a atras noi elemente de comerţ şi mică industrie. Pe aşa-zisa Montague St. aflată în această zonă, generalul pe atunci G. Washington şi-a păstrat sediul în timpul Războiului de Independenţă. Clădirile au înflorit prin 1820 pe Hick St. şi în împrejurimi, unde case în stil englez pe 2-3 nivele au fost construite.

            Negustori, marinari şi lucrători navali au locuit aici. Pe parcurs, casele noi au împrumutat stilurile de epocă: greek revival, italienit, Victorian, neogotic. În timpul depresiunii economice, casele au decăzut şi abia prin anii 1950 sub numele de Cadman Plaza Project, o mare renovare urbană cu implicaţii majore a avut loc.  

            Downtown Brooklyn, supranumit şi Civic Center- Centrul Civic, acum renovat, cu clădiri impozante cum ar fi primăria, clădirea municipală, universitatea de drept, linia de tren suburban cu staţia terminus (sistematizarea a eliminat intersecţii suprapuse, ce nu mai făceau faţă traficului), Curtea Supremă, sunt printre clădirile care mimează prestanţa Manhattan-ului de vis-à-vis de fluviu.

            La poalele lui Brooklyn Bridge, acum o zonă relativ liniştită cu comerţ şi restaurante, nu mai aminteşte decât prin nume de existenţa  ferry-boat-ului cu aburi între Manhattan şi Brooklyn.

            Traficul  contemporan a dus la fenomenul investiţiilor în noi structuri comerciale. Clădirea lui Long Island Insurance în stil greek revival, şi clădirea Eagle Revival Warehouse se remarcă în mod deosebit. 

            Zona denumită Gowanus, (precum îi spune şi numele îşi are originea în limba locală folosită de indienii-gowane), s-a dezvoltat odată cu amenajarea canalului cu acelaşi nume, şi aşezarea industriilor de-a lungul lui. Arie gălăgioasă, cu taverne şi locuri temporare de dormit ale marinarilor îşi păstrează şi acum aspectul industrial vivant în timpul zilei.           

            Bedford-Stuyvesant este un amalgam de comunităţi ale clasei de mijloc, iar azi o zonă predominant locuită de o populaţie de culoare. Case de tip brownstone, cu faţade de cărămidă, crează un aspect superb, cu proprietăţi individuale.