Citesc cu mare placere descrierile istorice  pe care le publicati in Conexiuni,despre orasul New York. Luna aceasta mi-a placut incadrarea locurilor in anotimpul Toamnei. Si eu am fost  fascinat de culorile Toamnei de aici, din Long Island.

Oricat de bine ar fi alese cuvintele unui mare scriitor, oricat de pastelate ar fi culorile puse intr-un tablou de un talentat pictor si oricat de frumoasa ar fi muzica compusa de un mare compozitor, toate acestea , luate chiar impreuna, n-ar putea sa redea  ceea ce face, cu atata usurinta, maiastra natura, cu  frunzele copacilor aici, in Long Island.
 Cu sinceritate,
Al Dvs. cititor,
Ion Cotoi, Massapequa, Long Island, NY

 Stimate D-le Laurentiu Orasanu,

 Citesc mereu, si cu placere,  Dictionarul Dvs., geto-dacic. Pe asta despre « Om », si despre limbi straine, il pricepui mai bine.
Prima limba straina pe care o invatai, incepand din clasa a 4-a,  fu rusa. Atat de mult mi-a placut incat D-ra de rusa imi spunea Vania. A doua limba fu, mai tarziu, la liceu, germana. Colegii imi spuneau Hans. Stiu sa scriu, sa citesc si foarte slab sa conversez in rusa, dupa 8 ani de studiu. Si in germana, cam la fel, dupa 4 ani de studiu. Mai tarziu, pe la 33 de ani, am invatat, fara profesor, Franceza. Numai in 3(!) luni. Stiu sa scriu, sa citesc si sa vorbesc fluent franceza. La batranete, pe la 59 de ani, acum 7 ani, ma apucai de engleza. Tot singur.
 Dupa atata timp, nu stiu nici sa scriu, citesc prost, vorbesc binisor spre prost, inteleg putin din ce spun ei. Uneori chiar nimic.  Mai mult deduc. Aceasta este experienta mea lingvistica, in invatarea unor limbi straine, cu sau fara profesor.
Comparativ, din cele 4 limbi straine cu care am luat contact, la diferite varste, si cu diferite motivatii,  as putea spune ca franceza s-a prins cel mai usor. Motivatia  pecuniara a jucat un rol important aici. Engleza insa m-a dezamagit total. A fost si varsta la care nu mai inveti nici usor, si nici fara sa te intrebi de ce e asa si nu altfel, mai usor.
Nu este deloc o limba vocalica cum spuneau profesorii. Sau cum lasa sa se inteleaga din pronuntie. N-am vazut asa de multe cazuri in alte limbi, in care sa vorbesti pe litere,ca in engleza. Decat in putine cazuri in franceza.
Nu poti sti decat din context ce inseamna un cuvant. Nu mai vorbesc de reguli de citire. No rule, no order. Big disorder!
 S-ar parea ca ai mai mult de invatat cum se scriu cuvintele in engleza decat cate semne are de invatat chinezul! Engleza este insa un imperiu lingvistic, dicatat de un alt imperiu economic. Cand China va fi, cum se zice la biblie, si imperiu economic-demografic este deja- atunci vom invata chineza cu o D-ra. Noua ni se pare ca ei latra cand vorbesc. Dar lor, cum li  s-o parea , oare, cand vorbim noi? Una peste alta, orice limba este un cod. Cu cat mai multe cu atat mai bine. Si mai frumos. Vorba lui Mircea Crisan, cand spunea cum este el obosit in nemteste : ich bin mudlich(u cu umlaut). Sau in italiana: io sono stanco. Ce sa-i faci! Zicea Mircea Crisan. Daca asa e el, italianul, oboist in italiana…..
In nicio limba insa nu poti spune, zicea cineva, un actor craiovean, "te iubesc", ca in romaneste. Voia sa spuna, cred eu, ca cel mai bine simti, cand spui "te iubesc", in limba materna. In celelalte limbi, as zice eu, nu e decat o....traducere a sentimentului.
 Cu stima,

Al Dvs. cititor,

Ion Cotoi, Massapequa, NY