Despre sangeroasele evenimete din decembrie ‘89 care au dus la rasturnarea regimului comunist au curs rauri de cerneala. S-au scris sute de articole, comentarii, reportaje, s-au difuzat emisiuni de radio si tv , s-au publicat carti, s-au acordat zeci de interviuri si au fost infiintate cateva Comisii Senatoriale de ancheta, intocmindu-se chiar si un dosar al revolutiei care a fost inaintat spre instrumentare procurorilor militari. Din pacate nu s-a reusit nici pana in zilele noasttre aducerea in fata justitiei si tragerea la raspundere a principalilor vinovati ai genocidului din decembrie, intrucat autorii scenariului diversionist au intrat in structurile puterii si au blocat toate caile de acces care duceau la aflarea autorilor din umbra ai sangeroaselor evenimente.

Spre sfarsitul anului 1989 tara intreaga era un butoi de pulbere ce statea sa explodeze la cea mai mica scanteie, fenomen pe care nici organele de represiune nu-l mai puteau controla. Toti asteptau de undeva un semnal pentru a scutura de pe umeri jugul sclaviei ce fusese impus poporului roman. Lipsita de cele mai elementare drepturi civice, supusa unui regim inuman de munca si infometare, populatia ajunsese la limita rezistentei fizice si morale. Pe fondul nemultumirii generale, agenti ai serviciilor secrete instruiti in gherila urbana au fost infiltrati printre oamenii adusi la mitingul in care Ceausescu spera sa infiereze revolta de la Timisoara, sa dezamorseze situatia exploziva si sa demonstreze sprijinul populatiei Capitalei pentru "cel mai iubit fiu al poporului". Ei au reusit sa creeze panica aruncand cateva petarde la picioarele participantilor la mitingul care a degenerat in revolta, facilitand astfel preluarea puterii de catre grupul gorbaciovist alcatuit din fosti agenti KGB, dupa cum a marturisit celebrul dizident rus Vladimir Bukovski intr-un interviu acordat istoricului Marius Oprea.

Dupa fuga dictatorului cu elicopterul entuziasmul si furia populatiei dezlantuite devenisera atat de mari incat puneau in pericol existenta unor institutii ale statului comunist precum sediile securitatii, ale militiei, ale inchisorilor, ale comitetului central si ale celor judetene, astfel incat a fost lansata diversiunea cu " teroristii care trag din toate pozitiile", folosindu-se in acest scop Studioul 4 al Televiziunii care era sediul central al intoxicarii si al dezinformarilor. Pentru evitarea extinderii revoltei a fost chemata armata care a pus stapanire pe centrul Bucurestiului ce parea un oras sub ocupatie militara.

Desi au trecut 18 ani de atunci, imi amintesc totul de parca a fost ieri. In dimineata zilei de 22 decembrie 1989 ma aflam in mijlocul manifestantilor din Piata Universitatii unde venisem impreuna cu prietenul meu TC de la care primisem un apel telefonic in limbaj codificat: "Vino urgent, in Piata Universitatii se vand pui taiati!". Acolo atmosfera era de cosmar. Tirul incrucisat al armelor automate rapaiau din toate partile in timp ce TAB-urile si tanchetele ce zdrobisera de zidul Salii Dalles trupurile firave ale unor adolescenti, printre care o eleva de la Liceul Iulia Hasdeu care ii poarta astazi numele , treceau cu senilele peste un grup de manifestanti strivindu-i ca pe niste muste. Asa cum l-au strivit si pe trimisul special al postului francez tv "La CINQ" Jean-Louis Calderon, in timp ce urmarea si nota mersul evenimenelor.La plecare, acest tanar de 31 de ani care a lasat in urma lui doua fetite, ii spusese sotiei sale:"Nu fii nelinistita, am sa vad si am sa ma intorc". Nu a mai apucat sa se intoarca deoarece a cazut victima luptei pentru acapararea puterii de echipa gorbaciovista. Unitatile de blindate executau operatii de invaluire tactica a revolutionarilor care se repliau incurajandu-ne: "Nu va fie frica, Ceausescu pica!". Baricada pe care cativa tineri curajosi o ridicasera in fata hotelului Intercontinental a fost spulberata de aceste blindate care au trecut peste ea in viteza, ca intr-o actiune tactica de razboi. Socat si revoltat de cele vazute am intrebat atunci un plutonier care se razletise de grosul trupelor: "De ce trageti in copiii astia?" A scos atunci un pumn de cartuse pe care mi le-a aratat spunandu-mi: Sunt de manevra domnule, Noi nu avem astazi in dotare munitie de razboi". Atunci cine trasese in tinerii care zaceau cu creierii imprastiati pe peluza de langa Spitalul Coltea?

Sa derulam insa filmul evenimentelor petrecute cu optsprezece ani in urma, pentru a reconstitui inceputul tragediei care a dus in final la inlaturarea celei mai sangeroase dictaturi din istoria moderrna a Romaniei. In seara zilei de 17 decembrie 1989, cu urechile lipite de aparaul de radio ascultam emisiunea speciala a postului de radio "Europa Libera", in care un tanar ce reusise sa fuga din infernul dezlantuit la Timisoara relata scenele de cosmar pe care le traise in orasul de pe Bega. Era inca sub stare de soc si isi retinea cu mare greutate lacrimile si emotia. Il asculta o tara intreaga cutremurata de oroare si infiorata de sperante. Tanarul reusise sa inregistreze pe un mic casetofon cateva secvente din asaltul trupelor ce primisera ordin sa inabuse in sange revolta pasnica a populatiei si prin vacarmul asurzitor al rapaitului armeor automate si al mitralierelor de pe blindate se auzea chemarea aceea care avea sa descatuseze in cateva zile toate energiile latente ale unui popor umilit, terorizat si batjocorit ce parea incremenit in starea de neputinta si de teama: "Azi in Timisoara, maine-n toata tara". Era strigatul tinerilor temerari din orasul stindard al luptei de eliberare de sub tirania comunista, prin care sperau sa declanseze o reactie de revolte in lant ale unui popor care aproape isi pierduse speranta in libertate. O mana de copii refugiati pe treptele Catedralei infruntau cu pieptul gol batalioanele inarmate pana in dinti cu armament si munitie de razboi, lespezile sfantului lacas, prcum si strazile Timisoarei fiind stropite atunci cu sangele primilor martiri ai Revolutiei Romane.

Timp de patru ani, pana in ziua in care am parasit definitiv tara, am facut unele investigatii pentru a lamuri misterul ce plana asupra sangeroaselor evenimente la care fusesem martor si care aveau sa-mi schimbe radical cursul existentei. Am studiat sute de documente, marturii ale unor participanti la miscarile de masa din decembrie, declaratii ale rudelor celor raniti ucisi sau disparuti in conditii misterioase, declaratiile unor membri ai Comisiei Parlamentare "Dec’89", ale celor audiati in cadrul anchetelor sau ale unor ofiteri cu functii importante in fosta securitate care au incercat nu sa aduca o raza de lumina ci sa deruteze anchetele . In Canada am avut posibilitatea de a intra in posesia unor materiale de presa aparute chiar in zilele derularii evenimentelor din Romania, vizionand si patru casete video totalizand in total opt ore, pe care prietenul meu prof. Pantea le-a inregistrat in timpul Revolutiei pe toate canalele de televiziune din Canada, impreuna cu un maldar de peste 200 de ziare si extrase din presa aparuta in Franta si Canada, pe care mi le-a pus la dispozitie. Lectura acestui material deosebit de revelator iti da certitudinea ca masmedia din strainatate cunostea mai bine decat cei din tara noastra autorii din umbra ai scenariilor in baza carora au pus mana pe toate parghiile puterii.Iata ce intrebare isi punea la data de 1 ianuarie 1990 trimisul special la Bucuresti al Revistei "Le Point" intr-un articol intitulat "Le jeu cache de Moscou": "Rascoala poporului roman pentru rasturnarea unui regim tiranic si a lui Ceausescu care il reprezenta, a fost oare o revolta spontana?"

Ca nu a fost o revolutie spontana o dovedeste si declaratia facuta sub prestare de juramant in fata Comisiei Parlamentare "Dec’89" de fostului colonel de securitate Dumitru Rasina. La data de 11 noiembrie 1989, dupa cum a declarat el, trei sefi ai inspectoratelor de securitate, gen.Vlad la Bucuresti, gen. Stamatoiu la Brasov si gen. Niculicioiu la Iasi au convocat cadre superioare ale securitatii carora le-au adus la cunostinta faptul ca in urmatoarele trei luni va avea loc o schimbare de regim, indicandu-se si cele trei scenarii care vor fi puse in aplicare pentru inlaturarea dictatorului roman. Cine au fost cei care au intocmit acele scenarii in urma carora au preluat puterea ? In ziarul "Le Monde" din 30 decembrie 1989 este publicat interviul pe care trimsul special la Bucuresti l-a luat lui Silviu Brucan, care facea parte in acea perioada din echipa Iliescu, Mazilu si Roman, care i-a declarat cu zambetul pe buze :"Je suis une eminence gris".

"Multe persoane, l-a intrebat ziaristul francez, au reprosat Consiliului Frontului Salvarii Nationale si noului guvern ca sunt conduse de vechi comunisti. In fond, Frontul Salvarii Nationale nu este altceva decat metamorfoza Partidului Comunist Roman. De ce sunt atat de multi comunisti"? Intrebare la care "eminenta cenusie" a ramas fara replica. In Revista pariziana "L’EXPRESS" din 5 ianuarie 1990, in articolul intitulat "Apres le cauchemar, trimisii speciali la Bucuresti Marc Epstein, Michele Georges si Jean-Marc Gonin consemnau: "Noua putere instalata ( la Bucuresti, nn), alcatuita din oameni legati organic de regimul comunist inspira banuieli si ingrijorare". In legatura cu legalitatea asa zisului proces al lui Ceausescu organizat de complotisti, in articolul de mai sus se mentioneaza: "Dictatorul si sotia lui au fost arestati, judecati timp de cincizeci si doua de minute intr-o parodie de proces cu usile inchise, condamnati si executati imediat dupa citirea sentintei". Intr-un interviu, regizorul acelei mascarade de proces, Gelu Voican-Voiculescu a declarat: "Acel proces a fost organizat ca sa-i facem o concesie lui Ion Iliescu"

In privinta luxului stupefiant (epoustouflant) in care traiau dictatorul si sotia lui, ziarul montrealez "La Presse" din ziua de 29 decembrie 1989 si ziarul "LeDroit" din Ottawa-Hull din 6 ianuarie 1990, prezinta o fotografie a pantofilor Elenei Ceausescu, comparata cu Imelda Marcos a Filipinelor, pantofi ce purtau marca "Charles Jourdan" din Paris si aveau tocurile incrustate cu diamante si garnituri cu pietre pretioase. In timp ce populatia tarii statea la rand nopti in sir pentru un pachetel de unt, sau o punga cu gheare de gaina, "cel mai iubit fiu al poporului si savanta de renume mondial" se lafaiau intr-un lux exorbitatant. Ziarul "La Presse" din Montreal reproduce la data de 28 decembrie ‘89 un articol al Agentiei "France Presse", in care se mentiona ca exporturile exorbitante de produse alimentare sub regimul Ceausescu infometase populatia. Revista "L’EXPRESS" din 5 ianuarie 1989 relateaza cele afirmate de Elena Ceausescu intr-una din zile cand a vazut din fuga masinii o multime de oameni asteptand la rand in fata unui magazin alimentar: "Les vers de terre ne sont jamais contents, quoi que vous leur donniez a manger", (viermii nu sunt nici o data multumiti, oricat le-ai da de mancare"

Revenind la evenimentele din decembrie, sa mantionam crima executata cu sange rece a unor ofiteri si ostasi in termen ai Unitatii Militare 0865 din Campina, care veneau (dupa cum am aflat de la un comandor de aviatie), sa blocheze pistele aeroportului Otopeni pentru a face imposibila aterizarea unor avioane straine cu trupe. Desi au intrat in dispozitivul de aparare al aeroportului folosind corect parola de cod "Movila" autotransportoarele lor au fost intampinate la intrarea in zona cu foc puternic de de arme automate si mitraliere, 50 de ostasi si ofiteri dintre ei fiind ucisi,impreuna cu comandantul Subunitatii, gen.postmortem Ion Patras. Daca a fost o "disfunctionalitate"in comunicarea parolei, asa cum s-a pretins la procesul care s-a desfasurat datorita insistentelor presei, destul de tardiv de altfel, cum se explica faptul ca au fost ucisi din imediata apropiere chiar si ostasii raniti care mai miiscau sau gemeau? In relitate, asa cum a declarat fostul sef al Parchetelor Militatre, gen.Dan Voinea care instrumenta cazul macelului de la Otopeni, a existat un plan cu numele de cod "Atentie la flori" care urmarea lichidarea viitorilor ofiteri ai Scolii Militatre de la Campina.

Seria crimelor suspecte a continuat. Serg.major Emanoil Ciobanu a fost omoratla data de 23 decembrie in incinta Spitalului Militar din Capitala, iar serg.major Nicolae Mohorean chiar in ziua de Craciun in incinta Map.N, desi sediul Ministerului nu fusese atacat de niciun asa zis "terorist". Soldatul Vasile Constantinoiu a fost lichidat la data de 30 decembrie la Palatul Telefoanelor, iar solatul Mihai Ghenea tot in incinta Map.N in ultima zi a anului 1989. Un caz deosebit este cel al soldatului Anghel Manolache care a fost ucis pe la spate, in ceafa, la data de 4 ianuarie 1990 la Telegraful Central, in timp ce transmitea mersul evenimetelor. In curtea Studioului de Televiziune din Bucuresti este un monument din otel inoxidabil, in spatele caruia un soldat si doi revolutiionari inarmati luasera pozitie impotriva celor care trageau din cateva vile de pe trotuarul opus televiziunii, pe Bd.Dorobantilor. In realitate erau simulatoare instalate de agentii securitatii, inauuntrul vilelor neaflandu-se nici un "terorist". Revolutionarii si ostasul au fost impuscati cu mare precizie pe la spate, in ceafa, ceace exclude posibilitatea ca ei sa fi fost impuscati din elicopter sau de catre parasutistii instalati pe turnul televiziunii, cum s-a pretins atunci.

Baia de sange a continuat cu uciderea in spital a unor militari care fusesera internati cu rani usoare, printre cei asasinati aflandu-se si un soldat ce fusese impuscat de un ofiter in Piata Universitatii pentru refuzul de a trage in manifestanti, rapit apoi din pat de cativa "necunoscuti" care l-au dus afara si i-au venit de petrecanie. Cine erau acesti " necunoscuti"? Poate aceiasi care l-au impuscat cu mare precizie in cap si pe soldatul Cristian Florin ce supraveghea strada Academiei de la fereastra unui hotel pe care primise ordin sa-l apere (de cine?). Lunetistul i-a luat viata exact cu 2 saptamani inainte de eliberare, cand urma sa se inscrie la Academia de Studii Economice. Am putea relata multe alte crime savarsite pentru destabilizarea situatiei si crearea haosului necesar cuceririi parghiilor puterii, dar ne oprim aici.

Despre evenimente din decembrie care au dus la rasturnarea regimului comunist s-au emis diverse teorii, ipoteze, variante si versiuni. Unii considera ca a fost o revolutie, altii o revolta spontana sau o revolutie furata, insa foarte multi sunt convinsi ca a fost o lovitura de stat regizata de un grup de complotisti cu sprijin logistic din afara. Dintre toti cei care au cercetat si analizat in profunzime evenimentele de atunci, cel mai corect le-a caracterizat jurnalistul Calin Cernaianu in exceptionala lui carte-document intitulata "Diplomatia Lupilor", in care arata cu precizie rolul tuturor factorilor implicati in declansarea sangeroaselor evenimene: "Revolutia a fost o farsa politica izbutita gratie unei sinistre aplicatii militare patronate de Moscova si Washington. Un criminal joc de-a razboiul in care tinele au fost vii si gloantele adevarate".

Nu sunt convins insa ca presedintele Reagan l-a incuviintat pe Gorbaciov in istorica lor intalnire din insula Malta sa aduca la putere in Romania o conjuratie de compltisti care au instlat regimul de restaurare a nomenclaturii si a fostelor organe ale securitatii. El si-a dat acordul numai pentru inlaturarea regimului tiranic care transformase tara intr-o uriase inchisoare. Am certitudinea ca daca cercetatorul Calin Cernaianu ar fi scris exceptionala lui carte-document nu in anul 1997 ci anul acesta, ar fi intitulat-o : "Diplomatia Sacalilor" . La intrebarea obsesiva : "Cine a tras in noi dupa 22 ?" , iata raspunsul dat de generalul magistrat Dan Voinea, care a instrumentat Dosarul Revolutiei si a declarat intr-un interviu :"Dupa 22 decembrie 1989, comunistii au tras ca sa ramana la putere. Si au ramas!" .