Raportat  la numarul de locuitori ai spatiului Carpato-Danubiano-Pontic, tara noastra  se poate mandri  cu o  contributie dintre cele mai  importante  la tezaurul spiritual  al universalitatii. Un numar deosebit de mare de personalitati ale neamului romanesc  au dus faima tarii noastre pana in cele mai indepartate colturi ale planetei, facandu-ne cunoscute valorile  pe toate meridianele.  In acest articol  vom  relata succint viata si patimile a  patru  stalpi ai Ortodoxiei al caror  nume a ramas viu in amintirea noastra datorita  puternicei lor personalitati, a prestigioasei  lor opere,  precum si a prestatiei de inalta tinuta ca slujitori ai  altarului, fapt  pentru care  au fost rasplatiti cu ani grei de temnita in universul concentrationar, alaturi de alte mii si mii de victime si martiri ai regimului comunist-ateu. 

       Parintele Dumitru Staniloae este unul dintre cei mai mari Teologi Ortodoxi ai Secolului XX.  Impactul  pe care l-a avut monumentala  opera  a  acestui  stalp  al intelepciunii asupra Confesiunii Crestin-Ortodoxe  contemporane a contribuit enorm  la consolidarea  dogmelor  si traditiilor stabilite prin sinoadele ecumenice  din  Sec 4-8.  Enumerand  doar  o  mica  parte din impresionanta  opera pe care a lasat-o in urma lui, ne putem da seama de valoarea acestui intelectual de talie europeana, recunoscut si apreciat in toata Europa si America.

       S-a nascut in anul 1903 in  comuna Vladeni  din  judetul Brasov in casa  unui preot, urmand cursurile Liceului Andrei Saguna din orasul dela poalele Tampei.  In anul 1922  primeste o bursa de studii  la Universitatea  din Cernauti, de unde se transfera la Bucuresti si se inscrie  la  cursurile Facultatii de Litere. In  toamna anului 1928 il regasim din nou la Cernauti unde isi sustine teza de doctorat cu tema "Viata si opera Patriarhului Dosoftei al Ierusalimului si legaturile lui cu Principatele Romane". Primind o bursa din partea Centrului Metropolitan dela Sibiu, pleaca in 1929 la Munchen pentru a studia Bizantinologia si Dogmatica,  iar in anul urmator calatoreste la Berlin si la Paris pentru a se documenta si a studia lucrarile lui Grigorie Palama, la intoarcerea in tara  fiind numit in invatamant.

    Din  dorinta de a-si desavarsi  cunostintele teologice calatoreste in anul 1930 la Constantinopol unde copiaza  lucrarea teologica a lui Grigorie  Palama  iar  la inapoiere se casatoreste cu Maria Mihu. In anul 1932 este  hirotonisit preot,  iar la 1 ianuarie 1934 primeste functia de director al jurnalului "Telegraful Roman". In aceasta perioada leaga o stransa prietenie cu scriitorul de orientare nationalista Nichifor Crainic, principalul  animator  al curentului "gandirist", autor  al  lucrarii "Ortodoxie si Etnocratie" in care acesta  militeaza impotriva ideilor de imitare a occidentului.

       In anul 1936 parintele Staniloae este numit Rector al Academiei Teologice din Sibiu iar in anul 1938 apare lucrarea sa fundamenala "Viata si filosofia Sfantului Grigorie Palama" iar un an mai tarziu publica  "Ortodoxie si Spirit Romanesc". In anul 1946, dupa instaurarea regimului comunist in Romania este indepartat din functia de Rector dar ramane ca profesor si publica lucrarea "Filocalia". Anul urmator obtine  la cerere transferul la Facultaea de Teologie din Bucuresti la Catedra "Ascetica si Mistica" si publica volumul 2  din "Filocalia".  In anul 1948 ii apar la Sibiu volumele 3 si 4 din "Filocalia", iar in anul  1958  este  arestat  judecat si condamnat impreuna cu lotul "Organizatia  Rugul Aprins" din care facea parte, alaturi de multi alti prelati, scriitori si studenti.

      Dupa eliberare atat autoritatile ecleziastice ale Bisericii Ortodoxe Romane cat si cele politice il ignora, dar pe plan  european i se recunoaste valoarea si este invitat in Germania in anul  1968 la Freiburg si Heildelberg pentru o serie de comunicari, iar  in anul urmator  in Marea Britanie, unde conferentiaza la Oxford  si leaga o relatie  de prietenie cu teologul Donald Allcin. Isi continua periplul european in anul 1971 cand este invitat  la Vatican in cadrul unei delegatii a  BOR , care a fost nevoita sa-l accepte ca pe unul dintre cei mai  mari teologi contemporani.

     In  anul 1976 publica volumul 5 din "Filocalia", iar Universitatea din Salonic il declara "Doctor Honoris Cauza", distinctie pe care o va mai primi si din partea Institutului Ortodox Saint Serge din Paris (1981), din partea Institutului Teologic din Belgrad (1982),  al Universitatii din Atena (1991), precum si a Universitatii din Bucuresti dupa rasturnarea regimului comunist, in anul 1992.

      In anul  1977 publica  volumul VI iar anul  urmator volumul VII al "Filocaliei",  precum si "Tratatul de Teologie Dogmatica Ortodoxa", volumele I-III  si  alte cateva lucrari cu caracter dogmatic: la Geneva "Dieu est Amour", la New-York "Tehnology and  Cuurch " si primeste premiul "Dr. Leopold Lucas" dela  Facultatea de Teologie din Tubingen. Pentru meritele lui teologice si crestine este laureat in anul urmator la Londra cu distinctia "La croix du Saint Augustin de Canterbury", iar la Paris ii apare lucrarea "Rugaciunea  lui Iisus  si experienta Sf.Spirit", la Atena "Priere, Liberte, Saintete", iar la Bucuresti "Spiritualitatea Ortodoxa" si "Teologia Morala Ortodoxa".

    In anul 1982  strabate Atlanticul pentru a sustine o serie de conferinte la New-York, Detroit, Boston, Chicago si Washington. Neobosit cercetator si slujitor al Dreptei Credinte, publica in anul 1985 la  Bucuresti "Ortodoxia Dogmatica" iar la Paris traducerea
lucrarii  cu  titlul "L'Ortodoxie dogmatique"si "Le  genie  de l'Ortodoxie".  In  anul 1986  ii  apare la Craiova "Spititualitatea si   comuniunea in liturghia ortodoxa",  iar anul urmator "Chipul nemuritor al lui Dumnezeu".

    Dupa rasturnarea  regimului  comunist din Romania  devine in anul 1990 membru corespondent  al Academiei Romane,  in anul 1991 membru titular si publica la  Craiova  volumul  "Studii de Teologie Dogmatica Ortodoxa", iar n anul 1992, cu un an inaintea trecerii lui in eternitate este numit "Doctor Honoris Cauza" al Universitatii din Bucuresti, recunoscandu-i-se destul de tardiv si pe meleagurile lui natale  uriasa valoare de apologet al credintei noastre stramosesti.

    Parintele Sofian este  un alt  stalp al ortodoxiei care a cunoscut rigorile gulagului comunist. S-a nascut  in anul 1912 in Basarabia intr-o comuna  din judetul Balti,  imbratisand viata monahala intr-un schit din Soroca la varsta de numai 14 ani, fiind uns monah la data de 25 Decembrie 1937 in Manastirea Dobrusa.  In anul 1940 cand trupele rusesti au ocupat Basarabia s-a refugiat in tara pentru a nu cadea in mana  bolsevicilor, intrand  in Manastirea Caldarusani. In acelasi an se inscie la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, urmand din anul 1941 in paralel si cursurile Facultatii de Teologie. Teza de licenta la  Belle-Arte  a fost  "Chipul Mantuitorului in iconografie". In anul 1945 a fost hirotonit preot la Manastirea Antim din Bucuresti unde a slujit timp de 6 decenii,  devenind unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai Miscarii numite "Rugul Aprins", Organizatie cu character duhovnicesc  din  care faceau parte toate marile personalitati ecleziastice din acea vreme, precum Parintele Staniloae, Parintele Daniil Teodorescu  initiatorul  Miscarii  care  a murit in inchisoarea dela Aiud, Parintele Benedict Ghius, profesorii universitari Alex. Elian si Alexandu Mironescu, scriitorii Vasile Voiculescu, Paul Sterian, Ion Marin Sadoveanu  si multi altii.

     In anul 1958 a fost arestat in plina zi la Manastirea Ghighiu de langa Ploiesti unde picta o fresca si  condamnat  prin sentinta nr 125 din 8 noiembrie 1958 de catre Tribunalul Militar la 16 ani  munca silnica  sub acuzatia de "uneltire contra oranduirii  sociale prin activitate mistica dusmanoasa in cadrul Organizatiei Rugul Aprins", dupa o ancheta care a durat cateva luni . In ziua procesului de la Tribunalul Miltar din Bucuresti, alaturi de el in boxa  se aflau  inca alti 16 membri ai Organizatiei Rugul Aprins, printre care si Parintele doctor in Teologie Benedict Ghius dela Manastirea Cernica, un intelectual de talie europeana, care a fost  condamnat la inchisoare pe viata, sentinta transformata apoi in 16 ani de temnita grea. Parintele Sofian a trecut apoi prin inchisoarile Jilava, Aiud si lagarul dela Salcia, fiind supus unor torturi inimaginabile pe care le-a suportat cu stoicism datorita credintei lui puternice in Dumnezeu. "In inchisori eram asa de bine paziti si asa de constransi, isi aminteste el, incat nu ne puteam gandi decat in sus, la Dumnezeu". In detentie  fost lipsit total de libertate, zavorat pe dinafara intr-o celula mica in care erau mai multi detinuti politici batrani si bolnavi, cu paturi suprapuse si o tineta deschisa in interior care facea aerul irespirabil. Dupa 4 ani petrecuti la Aiud a fost transferat in colonia Salcia din Baltile Brailei, unde erau deportati o mie de detinuti dintre care o suta de preoti. Acolo a lucrat la reparatia unui dig, la diferite munci agricole si alte corvezi istovitoare.

     In toti anii pe care i-a petrecut prin inchisori, dupa cum a marturisit intr-un interviu acordat Revistei "Convorbiri Duhovnicesti", a invatat  sa-si  iubeasca si mai mult tara si sa inteleaga suferintele pe care le indura poporul roman, de aceea, calatorind prin mai toate tarile lumii, spune el, a simtit nevoia sa se intoarca acasa. .. "fiindca eu am facut puscarie in Romania mea. Si dupa ce am iesit din puscarie am trait tot cum am fost inainte. Nu m-am pazit de nimic".  In articolul "Rugul Aprins si temnita", Parintele Arhimandrit Sofian Boghiu povesteste pe larg despre anii pe care i-a petrecut in inchisorile comuniste, impreuna cu alti membri ai Miscarii Rugul Aprins.

     Dupa 6 ani de detentie a fost eliberat in anul 1964 cu ocazia decretului de eliberare a detinutilor politici  si  s-a intors  la Manastirea Antim  unde a ramas pana in ziua de 14 septembrie , "Ziua Crucii", cand  "Apostolul Bucurestiului s-a stins ca un sfant", cum a scris in presa cu ocazia trecerii lui in lumea celor drepti.

     Parintele Galeriu, un apologet  al Ortodoxiei, a fost ani de zile duhovnic si mentor spiritual al multor  zeci de bucuresteni si al multimii de  credinciosi care veneau din provincie la Biserica "Sfantul Silvestru" unde predicile lui pline de invataminte erau ascultate cu piosenie. Cand fenomenul "Piata Universitatii" a luat fiinta, in perioada in care  o multime de personalitati din toate categoriile sociale au sprijinit miscarea protestatrilor  din "Zona Libera de Comunism" dela km. Zero, el a aparut intr-o   emisiune televizata in care a povestit din amintirile lui de fost detinut politic la Canal.

      Parintele Arhimandrit Constantin Galeriu, s-a nascut la 23 noiembrie 1918. A absolvit Seminarul "Sf.Gheorghe" din orasul Roman, dupa care a urmat cursurile Facultatii de Teologie din Bucuresti luand licenta cu lucrarea "Indumnezeirea omului" si doctoratul specialitatea Dogmatica la Institutul Teologic Universitar  din Bucuresti cu Teza "Jertfa si Rascumparare". Prima  lui  Parohie a fost cea din comuna Valeni judetul Prahova, de unde a trecut  la Biserica Sf.Vasile din Ploiesti.

       In anul 1952 a fost arestat si deportat la Canalul Dunare-Marea Neagra pentru convingerile lui religioase si dragostea nemarginita fata de semeni, fiind considerat un element  primejdios  pentru  noua oranduire marxista.  datorita intensei activitati misionare pe care a dus-o si a marei influente pe care o avea asupra credinciosilor si in special a tineretului. A petrecut patru ani la Canalul Mortii, din anul 1950 pana in anul 1953.

      In anii 1973-74 functioneaza ca asistent la Institutul Teologic Universitar, iar intre anii 1974-77 lector la Catedra de Teologie Fundamentala si Istoria Religiilor. In anul 1978 este numit profesor titular la Catedra de Omiletica si Catehetica, in paralel fiind si paroh al Bisericii Sf.Silvestru din Capitala, iar dupa Evenimentele din Decembrie este numit Iconom Stavrofor  si Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, Profesor consultant si conducator de doctorat la Universitate, Profesor la Universitatea din Targoviste catedra de "Teologie si Dogmatica" si la Facultatea de Drept a Universitatii Ecologice din Bucuresti, Catedra "Istoria si Filosofia religiilor".

      Din datele biografice  publicate  de Biserica Sf. Silvestru, din Dictionarul Teologilor Romani cat si din volumul "Personalitatile Romaniei Contemporane" aflam functiile, distinctiile primite, lucrarile  tiparite , articolele  scrise in Revista "Ortodoxia"  si conferintele pe care le-a tinut in strainatate.  O succinta enumerare a catorva dintre ele ne va releva valoarea acestui adevarat stalp al intelepciunii.

     A fost ales Presedinte de onoare al Ligii Culturale a Romanilor de Pretutindeni, membru fondator si presedinte de onoare al Asociatiei "Christiania", Presedinte al Editurii "Harisma", al Asociatiei "Sf.Stelian - Copiii strazii", al Fundatiei  "Elena Doamna" si al "Fratiei Ortodoxe Romane". A fost distins cu titlul de Doctor Honoris Cauza al Universitatii Ecologice din Bucurwesti (1992) ,cu cel de cetatean de onoare al orasului Bacau, cu cel de membru de onoare al Fundatiei "Memoria" (AFDPR), a primit Diploma de Onoare a Societatii Academice "Titu Maiorescu" (1993) si a primit premiul Senatului Universitar Bucuresti (1942). A fost membru in Comsia Nationala UNESCO si membru al Consiliului National Bisericesc.  Autor a numeroase articole si lucrari stiintifice cu caracter bisericesc aparute in Revista "Ortodoxia" unde era secretar de redactie, in revista "Studii Teologice", in "Revue de l'Ortodoxie"  din Paris si in "St Vladimir's Theological Quarterly" din New York , autor si al  monografiilor lui Mahatma Gandhi si Rabindranath Tagore.

     Dupa o viata pusa in slujba culturii si spiritualitatii romanesti,  Parintele Galeriu a trecut la cele vesnice  in postul Adormirii Maicii Domnului iar la inmormantarea lui carea avut loc la data de 13 August  2003 au participat o suta de preoti veniti din toate  colturile tarii si cateva mii de credinciosi care  au  dorit  sa-si  ia  ramas  bun de la duhovnicul  lor.   In curtea Bisericii "Sf. Spiridon" din Bucuresti, in momentul in care corpul lui neinsufletit  era  coborit  in mormant,  deasupra turlei Biserici  a aparut in jurul soarelui o
aureola inconjurata de un curcubeu de forma circulara, fenomen astronomic despre care a scris intreaga presa din Capitala Romaniei.

      A fost un semn ceresc care a marcat trecerea la cele vesnice  a  unui slujitor al altarului  care a purtat in suflet si pe chip ceva din aura sfintilor  crestini. In modestia care l-a caracterizat, Parintele Galeriu s-a considerat a fi "o constiinta care aduce un  smerit  aport  la  insanatosirea  spirituala,  morala  si  fizica a neamului romanesc ". 

      Nicolae  Steinhardt,  monahul dela  Rohia, reprezinta unul dintre cele mai spectaculoase cazuri de convertire  la religia  Crestina. In autobiografia lui pastrata in arhivele Manstirii Rohia, scrisa la indemnul  duhovnicului  sau  Parintele  Arhimandrit  Serafim, cat si in  lucrarea sa "Jurnalul Fericirii", sunt  redate  amanunte impresionante in legatura cu motivatia trecerii dupa un lung proces de constiinta, dela religia mozaica la cea Crestina. "Dupa ce statusem  o noapte intreaga pe o banca intr-o celula  arhiplina  adorm  frant. Atunci, in noaptea  aceea sunt daruit cu un vis miraculos, o vedenie. Nu-L vad pe Domnul Hristos intrupat ci numai o lumina albastra si stralucitoare si ma simt nespus de fericit. Lumina ma inconjoara din toate partile. Sunt scaldat intr-o lumina orbitoare, plutesc in lumina, sunt in lumina si exult.  Eu sunt,  imi vorbeste lumina...inteleg ca este  Domnul si ca sunt inlauntrul luminii Taborului". Aceasta revelatie avuta intr-o celula a inchisorii Gherla unde era detinut politic, avea sa puna capat nelinistilor si framantarilor lui sufletesti care il incercasera in ultima vreme.        

      Cel  care  avea sa devina "Monahul dela Rohia" s-a nascut in anul 1912 intr-un cartier dela marginea orasului Bucuresti, unde tatal sau, care va  participa ca ofiter  la Primul Razboi Mondial si va fi decorat cu "Virtutea Miltara", conducea o fabrica de mobila in calitate de inginer. Tanarul Nicu-Aurelian Steinhardt a absolvit cursurile Liceului Spiru Haret, apoi s-a inscris la facultatile de Litere si Drept, luand doctoratul in anul 1936 specialitatea "Drept Constitutional", dupa care a plecat in strainatate unde a continuat sa se instruiasca la Paris, Londra si alte cateva capitale europene. Intors in tara, dupa un lung sir de suferinte datorate conjuncturii interne si internationale ,avea sa se simta din ce in ce mai atras catre Crestinism, sub influenta catorva personalitati de mare cultura si traire spirituala care il inconjurau.

     In  aceasta perioada functioneaza ca redactor al "Revistei Fundatiilor Regale" unde depune o intensa activitate publicistia si frecventeaza cenaclul literar  "Zburatorul" al lui Eugen Lovinescu. In anul 1959 cand a fost instaurata teroarea  stalinista este arestat impreuna cu prietenul si colegul lui de liceu Constantin Noica, sub invinuirea ca au facut parte din grupul de intelectuali "mistico-legionari", fiind condamnat la 13 ani de inchisoare sub acuzatia de "crima de uneltire impotriva ordinei sociale". In celula dela Jilava in care a fost aruncat avea sa se apropie de invataturile Mantuitorului, ajutat de un alt detinut politic, Parintele Mina Dobzeu, caruia i-a marturisit dorinta  de a nu muri nebotezat, intrucat era convins ca nu va supravietui regimului de exterminare din inchisoare iar la data de 15 martie 1960 a primit din partea acestui ieromonah  Sfantul Botez in cadrul unor initieri religioase efectuate in celula. In anul 1964 cand  a fost eliberat in urma  decretului de gratiere a detinutilor politici si-a desavarsit Taina Sfantului Botez prin ungere cu mir la Biserica Schitul Darvari din Bucuresti unde a primit Sfanta Impartasanie.

      Chiar si dupa eliberarea din detentie este urmarit ineaproape de catre organele de represiune ale securitatii , o intreaga  armata  de agenti si informatori fiind pusa pe urmele lui pentr a-l tine sub observatie. In anul 1972 i s-a confiscat "Jurnalul Fericirii" in urma unor perchezitii, deoarece, asa cum este  mentionat  in Dosarul lui de securitate cu nr. 1207, acesta (jurnalul) "are un continut dusmanos privind  ideologia  marxista  si esenta oranduirii comuniste...autorul manifestand simpatii fata de Miscarea Legionara". Cunoscandu-i dorinta de a se calugari, prietenul sau Constantin Noica, "ingerul lui calauzitor", dupa cum il numeste in "Jurnalul Fericirii", a vizitat Manastirea Rohia in anul 1973 iar la inapoiere i-a spus:" Ti-am gasit locul potrivit!".  Aici si-a gasit linistea si a fost calugarit la data de 16 August 1980 de catre  IPS Teofil Herineanu Arhiepiscopul Clujului, asistat de preotii Serafim Man, Antonie Perta, Nicolae Lese si Emanuel Rus.

       Dupa o viata dedicata criticii literare si studiului Filosofiei Crestine, eseistul si filosoful ortodox Steinhardt a murit la data de 3 martie 1989 la Baia Mare, lasand in urma lui o multime de lucrariliterare, studii cu caracter religios   precum si "Jurnalul Fericirii"care a fost recuperat din arhivele  securitatii. O buna parte dintre aceste valoroase documente au vazut lumina tiparului dupa evenimentele din decembrie'89, intrucat  "Monahul dela Rohia" nu a mai apucat ziua rasturnarii regimului care i-a furat cei mai frumosi ani ai tineretii lui zbuciumate.

       In "obsedantul deceniu",  perioada de trista amintire  in care comunistii au declansat politica de exterminare a elitelor  si valorilor  neamului  Romanesc, Biserica  a dat un numar impresionant de victime care au pierit in universul concentrationar. Numai  la "Canalul mortii"  au  fost  asasinati  peste  400  de slujitori ai altarului. Din fericire  unii au scapat cu viata si au continuat opera lor binecuvantata  de  Dumnezeu care i-a ocrotit in detentie, cum este cazul celor  "patru stalpi ai intelepciunii " mentionati in acest articol.